333 matches
-
lui Tudor Vladimirescu. Ce trebuie să știe poporul despre el?, Sibiu, 1921; Satul meu: un sat din Ardeal, Sibiu, 1921; Avram Iancu. Crâmpeie din viața și din vremea lui, Sibiu, 1922; Prin România. Ardealul, Sibiu, 1922; Gheorghe Lazăr, Sibiu, 1923; Ștrengarul satului, Arad, 1925; Un martir al datoriei către țară: Episcopul Demetriu Radu, Cernăuți, 1925; Coloniile germane din Dobrogea, Cernăuți, 1926; Episcopul Mihail Pavel. Viața și faptele lui (1827-1902), Oradea, 1927; Dr. Ioan Rațiu (1828-1902). 50 de ani de la luptele naționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
pare a ocupa cel puțin o poziție egală cu eticul, dacă nu chiar mai mult. Steinhardt pomenește cu mare bucurie nume de poeți francezi cuprinși în antologia lui Aurel Rău, Poeții francezi (Dacia, 1987), printre care Charles D'Orléans ,,tare ștrengar și savant ritmat îmi pare că sună versurile: Și-a dat jos timpul vechiu-i strai/ Și s-a-mbrăcat în broderie/ De soare-aprins, de flori din rai"11, François Villon, dar și Apollinaire, Blaise Cendrars, Max Jacob, Cocteau, André Soupault și André
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră în tangaj, apoi se unduiește lasciv, ca o dansatoare orientală. În rîndul al doilea, un tip voinic, cu șapcă pe cap, cu o mustață
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de piață (...) de tip libertin, sălbatec”, apărută în discursul unui politician, la începutul anilor ‘90. Între timp, exemplele de folosire extinsă s-au înmulțit; unele se referă, în mod neașteptat, la copii: „Copii prea libertini?” (treiursuleti.ro); „băiețeii sunt mai ștrengari de mici și îmbrăcămintea le permite să fie ceva mai libertini încă din primii ani” (urbakid.ro). Adesea, textele în care adjectivul libertin e folosit cu dezinvoltură cuprind și alte abateri de la normele lingvistice: „Nu v-ar place (!) ca în
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
o ceașcă de ceai și îi tăiase o felie de prăjitură, în timp ce el își desfăcea pachetul și-și întindea mărfurile. Îl chema Jeremiah, iar când venea pe alee, la ușa din spate, era urmat de o șleahtă de vreo șase ștrengari, ca la paradă; unul din ei bătea cu o lingură într-o oală și toți cântau. Jeremiah, suflă-n foc, Fuu, fuu, fuuu! Mai întâi încetișor, Și-apoi mai cu spor. Hărmălaia ne-a adus pe toți în dreptul ferestrelor; când
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
cântau. Jeremiah, suflă-n foc, Fuu, fuu, fuuu! Mai întâi încetișor, Și-apoi mai cu spor. Hărmălaia ne-a adus pe toți în dreptul ferestrelor; când au ajuns la ușa din spate, el le-a dat un bănuț de cheltuială, iar ștrengarii au șters-o; când Cook l-a întrebat care era treaba, Jeremiah i-a răspuns că prefera să-i știe ținându-se după el, dar sub puterea lui, decât bombardându-l cu noroi și balegă de cal, așa cum obișnuiau să
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau se complică printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-o satisfacție tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
monopolului de opinie, reziduul dogmatic. Perplexitatea noastră, observă pe bună dreptate S. Damian, e și un rezultat al neputinței de a alătura cele două imagini: cărturarul autentic, cu o fină recepție a angrenajului cerebral, propunînd subtile disocieri în interpretare, și ștrengarul rătăcit prin galerii ilustre, îmboldit de pofta de a-și bate joc, de-a anihila. Curios, foarte curios, Gabriel Liiceanu poate fi întîlnit în ambele variante și contradicția nu pare să-l pună în încurcătură. Că se descalifică singur prin
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
melodia care îi adusese importantul premiu! Pe viitor este de dorit să se prevadă în regulament limitarea prezențelor în finală la două, precum și introducerea unei distincții recompensând cea mai bună interpretare a unei piese lansate de Dan Spătaru (încă o dată, “Ștrengarul” NU este piesă românească, nu trebuie admisă ca atare!). A doua observație se referă la strădania multora din concurenți de a-și forța corzile vocale la maximum: nu trebuie să țipi, să urli, să răcnești din toți rărunchii pentru a
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
CHESTIONAR 1.”Driblingul” este specific: a)jocului de baschet b)jocului de handbal c)ambele variante 2.» Rostogolirea înainte din ghemuit în ghemuit este un element de: a)gimnastică acrobatica b)joc sportiv c)săritură 3. Regulă pasului săltat/pasul ștrengarilor este : a)braț și picior opus b)braț și picior de aceeași parte c)ambele variante 4. Alergarea de viteză te ajută să : a) te deplasezi mai repede b) să te deplasezi mai lent c) să te deplasezi cât mai
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Liliana Mihăilescu , Nicolae Mihăilescu , Iuliana Zamfirescu , Diana Neicu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_524]
-
uităm amândoi uluiți, conștienți că nici unul nu va mai putea dormi sau scăpa și că vor accepta să se joace cu noi până ce oboseala ne va răpune. Ce minune de gâze, spune ea, iar eu zâmbesc: sunt ca niște copii ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p. 17) Apropo de eventualele deosebiri dintre volumele I și II ale Moromeților, devine sfătos, dar nu mai puțin ștrengar: „Măi, Sorine, toată lumea a zis că există o deosebire. Eu dacă zic acum că nu e nici una, cum pic?” (p. 41) În fața unei suspiciuni care-i vizează adesea pe criticii literari (anume că n-ar fi citit cutare op și
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Mărginean Romulus, 80 ani l Suciu Dumitru, 62 ani l Styaszny Maria, 69 ani l Sârba Voicu-Ioan, 55 ani l Sau Bujor, 56 ani l Perța Isadora-Natalia, o zi l Văduva Ana, 76 ani l Gubranszki Atila-Ioan-Arpad, 60 ani l Ștrengar Cornel-Aurel, 76 ani l Mic Maria, 76 ani l Olariu Septimiu-Pompiliu, 81 ani l Ișfănescu Viorel-Ioviță-Ioan, 55 ani l Popoviciu Gheorghe, 66 ani l Paleacu Alexandru, 54 ani l Berișteanu Gheorghe, 50 ani l Tărțan Alexandru, 68 ani l Rochian
Agenda2005-19-05-1-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283667_a_284996]
-
omul providențial al biografiei mele", cum îl numește: "Rareori poți întâlni în aceeași persoană un profesionist al scrisului și un iubitor de literatură, un intelectual de înaltă ținută și care nu și-a pierdut căldura umană a adolescentului, visător și ștrengar. Erudiția, cunoștințele lui copleșitoare din domeniul Vechiului Testament, al textelor biblice și al cărților vechi românești se preschimbau în idei fierbinți și în evocări de lumi uitate. Mă îmbăiam în lumea lui și mă simțeam bine, eu, care rareori mă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de Curtea-Veche» reapar sub numele de «Craii de Curtea-Arsă», adică beciurile
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
cheiul Yaltei e aproape pustiu. Nu, desigur, mai sunt trecători. Dar la lumina slabă, pâlpâitoare, a felinarelor aproape că nu se văd. Probabil și aici a ajuns electricitatea ieftină. Mă plimb cu Maia agale, la braț. Am o dispoziție de ștrengar. De fapt, e de înțeles. Doar acum mă prostesc, îmi fac de cap. - Ce crezi, Knipper l-a iubit pe Cehov? o întreb. Micul pudel castaniu încearcă să se smulgă și o trage cu putere de lesă, iar Maia se
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
zgâriat stăruitor în scoarța unui arbore - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în draci, șeful pare s-o fi luat razna, colegul din fața ta se lamentează despre o promovare pe care o așteaptă de multă vreme (și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sunt copiii din sat. Rostogolește-te, rostogolește-te repede, altfel... Copiii din sat. Văzuse și el câțiva, cățărându-se în pomul lui. Unde să se rostogolească? Rămase nemișcat. Chiotul se auzea din ce în ce mai aproape, însoțit de zgomotul pașilor în fugă. Un ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea o hârtie în mână, se sperie de neașteptata ivire a tatălui său și rupse hârtia în bucățele mici, pe care le băgă în buzunar. - Ștrengarule, primești scrisori de dragoste! Îl provocă Ioanide, cu ochii fix la o bucățică de hârtie, scăpată atenției lui Doru și care ca un fluture coborî încet spre sol, până ce se opri la marginea foii de cort. Mai ieși și tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cuprind acele esplicațiuni mai mult ori mai puțin întortocheate, acele precauțiuni oratorii, acele vorbe cu două înțelesuri, reticențele neleale, scuzele, făgăduințele de-a nu mai face pe viitor ceea ce s-a făcut în trecut, programele propuse ș. c. l. Niciodată ștrengar n-a tremurat așa înaintea dascălului, niciodată lacheu parvenit nu s-a plecat înaintea stăpânului său ca lacheii politici înaintea pretinselor suveranități politice. Nu e unul care să-și spuie vrodată gândirea de-a dreptul și întreagă, nu e unul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o vorbă, ci doar își sucea gâtul după fiecare damă mai cochetă ce-nainta semeț ca o corabie la brațul vreunui ofițer. Trăsura se afundă în mahalaua Hereascăi, luînd-o pe una din ulițele mărginite de ateliere și depozite de cherestea. Ștrengarii înălțau zmee colorate pe maidane pline de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de lemne, lipăiau din bălți ce oglindeau cerul. O fetiță, aceeași care-i șoptise ceva la paradă, când îi întinsese clopoțeii albaștri, stătea pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi m-a luat cu el acasă să-mi arate un tablou frumos de un pictor mare. Tabloul era de la o mătușă a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise în fiecare seară - ca să intre în cameră aerul proaspăt și înmiresmat de afară. Și-au dezbrăcat ștrengarii pijamalele, le-au așezat în șifonier și, după ce și-au pus maiourile și slipurile, au ieșit pe prispă, să facă gimnastică. Puiu i-a auzit și a venit, de îndată, lângă ei. Doar și el trebuie să fie vioi, viguros
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ale viței de vie murmură: „Foarte bine, Cuțulache, așa trebuie să faci!” Iar vântul șoptește: „Sigur, sigur!” Auzind despre ce este vorba, bunica ia un scaun și vine cu el pe prispă. Îl așază în dreptul cuibului, apoi îl ia pe ștrengarul cel mic și-l pune lângă frații săi. „Cip-cirip! Ce-am mai pățit!” spune poznașul. „Cip-cirip! Bine-ai venit!” îi răspund ceilalți pui. „Cip-cirip, cirip, mulțumim frumos, mulțumim!” pare a zice întreaga familie rândunicească. Mulțumiri tuturor: lui Cuțulache, lui Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]