1,581 matches
-
de necrezut. Așa că, după cum am zis, m-am verificat chiar eu în fel și chip și am ajuns la concluzia că sunt sănătos tun, chiar dacă uneori mă doare puțin capul. Dar asta din pricina surmenajului, fiindcă toată noaptea, de la o vreme, șuieră un vânt cumplit în hornuri și eu nu am cum să-l opresc. Văd perfect, nu s-ar putea spune că aș avea vreo miopie sau cine știe ce altă afecțiune oculară, care să mă facă să zăresc anapoda. Sunt cauze mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trece, dar asta ți-am mai spus-o. Întrerup acum; am să-ți scriu mai departe mâine. Nu am continuat scrisoarea a doua zi, așa cum ți-am promis, și asta tot din pricina vântului, care, de peste șaptezeci și două de ore, șuieră în hornuri fără contenire. Din zori în zori, acum. La birou mă liniștesc nițel, dar pe urmă - cred că înțelegi - nu pot sta prea mult pe străzi, fiindcă lumea ar intra la bănuieli. Acum sunt pe o bancă în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
început să iasă la plimbarea de seară. O să continui în altă zi. Cred că a trecut o săptămână de când am început scrisoarea. Aș fi continuat-o încă de alaltăieri, dar nu am putut din pricina vântului, cred că ți-ai închipuit. Șuieră înfiorător. Interesant e că nu mișcă nimic prin casă. Am verificat cu mare atenție: nici un fir de praf nu se clintește. Acum câteva zile, am spart oglinda din baie, fiindcă vreau să închei disputa cât mai repede. Îl voi localiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe care nu-l mai văzuse nicicând la bunica: gâfâia de efort, era ciufulită, dar mâinile ei încercau să aranjeze părul și astfel părea și mai mult o femelă furioasă, o leoaică rămasă fără pui. "Piei din calea mea, a șuierat printre dinți, cară-te, dispari și să nu te mai văd pe-aici!" A încercat să se miște, dar groaza a țintuit-o locului, și-a pipăit obrazul și a văzut că sângera. "Afară!!!", a urlat bunica înainte de a leșina
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un cap la altul păcatele tinerețelor, în observația formată, fără excese, din Scrisori... "Mână băiete, adecă șuieră mașină!". Progresul nu se-mpiedică de vechile școli. Amestec de român vechi cu român nou, cum se mărturisește, prin altul, într-o scrisoare, Negruzzi cată a scăpa de primul, ca să-l descopere pe cel de-al doilea. E, în vremuri
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
biciul și loviturile. Părea mpăcat cu acest calvar, nvârtind fără oprire acel butuc, convins de cosmica lui misiune. Învârtea, poate, "Osia Lumii". Până ntr-o zi când, lemnul ce frământa lutul părea o cumpănă de fântână părăsită. Doar vântul toamnei mai șuiera printre stelajele din șoproanele părăsite, unde, altădată, se uscau țiglele și olanele. Focul cuptorului se stinsese demult, iar printre stoborii rari și putrezi ai gardului nu se mai zărea țipenie de om. Măgarul trecuse la cele veșnice și totul s-
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
Stelian a ridicat mîna, de pe scara vagonului: "Nu vă lăsați!..." Șuieratul nesfîrșit al unei locomotive i-a acoperit glasul, apoi au început și sirenele locomotivelor din triaj, iar după ele au început să urle, stîrniți, cîinii din oraș. Locomotiva care șuierase prima a pornit furioasă îndărăt și după vreo două minute a intrat pe linia moartă unde aștepta vagonul-pușcărie. Maiorul Scipione cîștigase. Amenințase Bucureștiul că dacă prizonierii lui nu sînt tratați omenește îi eliberează, cu somația de a se prezenta fiecare
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
-mă, vecine,/ Gândurile fără dușumea, fără acoperiș,/ Fără gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,/ Uite cum le prind, cum le pierd, uite-te!" (Năluci). Tîrziul de care întreaga modernitate se teme, dar pe care îl trăiește fără scăpare, șuieră prin gîndurile scăpate în lume, hrănind fantomatic spaimele ei. Iată, într-o altă transpunere, capcana celor două nopți, a celor două stepe: „Nici în gondolă, pe nici un vapor,/ Și nici pe uscat să mergi nu se mai poate,/ Să trecem
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
rublele lor roșii și la bordelul din deal se așezaseră la coadă. Erau atît de mulți încît fetele nu făceau față, chiar dacă mai primeau și cîte doi odată în camerele lor. După șase ore nesfîrșite, locomotiva eșalonului a început să șuiere. A scos mai întîi o chemare care s-a lungit aproape un minut, urmată de un semnal luminos trimis spre cer de un plutonier. Veneau rușii în fugă de pe unde întîrziaseră. Cei care se îmbătaseră cumplit erau aduși de după umeri
Captură de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7144_a_8469]
-
soldat uitat de camarazii lui printre mese a ieșit din cîrciumă în patru labe. S-a ridicat în picioare pe peron. După cîțiva pași a căzut din nou. L-au luat de pe jos întîrziații care veneau de la bordel. Locomotiva a șuierat din nou. De astă dată mai scurt. Întorși din oraș la această chemare erau niște soldați cu ochi alungiți pe care-i aduceau în spate tătarii, chiar dacă nu înțelegeau ce vorbeau. Căpitanul poliției militare s-a făcut că nu-i
Captură de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7144_a_8469]
-
orașului, este pustie de-a binelea. Liniștea e tulburată numai de fîșîitul cauciucurilor de la automobilele ce trec în goană. Bărbații muncesc în Business Center-ul lor, iar soțiile casnice se ocupă cu dereticatul. În căsuțele cu un nivel sau două șuieră aspiratoarele, mobila e mutată dintr-o parte în alta, ramele aurite ale fotografiilor sînt șterse cu rîvnă. E mult de lucru, căsuța are șase-șapte odăi. E de ajuns să vizitezi una dintre ele ca să știi ce mobilier există în milioane
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
față, inuzabil și franc, printr-o figurație ca aceea îndrăznită de Gorduz; dar, în mîinile sculptorului nostru, idealul clasic și-a dobîndit forța de a purta cu sine, de a înălța emblematic, semnele unei barbare vehemențe. Precum lupoaica în care șuieră furtuni iscate din străfund de milenii, plăsmuirea artistică scurtcircuitează metaforic, în astfel de sinteze, Roma și versantul dacic al obîrșiei noastre. Acest fecior al unui pămînt martirizat, cel dintre Prut și Nistru, ar fi putut rosti o vorbă revelatoare pentru
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
deținuți, care dormeau în continuare pe pămîntul gol, protejați doar de acoperiș și de pereții subțiri, în adăposturi cărora încă nu li se fixaseră geamuri. E adevărat, nici baraca lor, deși deja de mult construită, n-avea geamuri, și-acolo șuiera vîntul, însă păturile primite încă din vară păcăleau cît de cît frigul, te puteai înveli în ele ca într-un cocon, iar șuierul părea atunci a se auzi doar de dincolo de pereți. În afară de Porthos, nu s-a apropiat de nimeni
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
făcea dragoste, o tîrfă, bănuia matelotul Houston, și un marinar. Houston se lăsă pe vine în nisip, la umbră, și ascultă pînă cînd nui mai auzi chicotind, pînă cînd cei doi încetară cu gîfîielile și o șopîrlă se apucă să șuiere la streașina cabanei - un tril scurt, introductiv, apoi o serie de gîgîieli aspre, întrerupte - ghi-co; ghi-co; ghi-co... După un timp, bărbatul ieși afară - era tuns soldățește, cam la patruzeci de ani, cu un prosop alb legat sub pîntece și o
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
a fost mijlocită de Gabriel Oprea, prefect al Capitalei pe atunci. După întâlnirea de la Palatul Victoria, Oprea l-a condus pe Băsescu la mașină și când s-a întors la colegii din PSD le-a spus că Băsescu i-a șuierat printre dinți: "O să vedeți voi că o să vă arestez pe toți", susține Victor Ponta. Liderul PSD susține că, din 2005, Băsescu "a început să pună în practică amenințările" din 2004. El se referă la Gabriel Oprea, "hăituit mai mult de
Ponta: Anul 2012, probabil ultimul din superproducţia "Arestează-mă să te iubesc" a casei "Băsewood" () [Corola-journal/Journalistic/47986_a_49311]
-
în primăvara lui 1992. Dar vocea și mișcarea nu evoluau în paralel, ca la Valentina de Piante, ci împreună. Vocea, rezultat al vibrațiilor coardelor vocale, nu era separată de mișcarea întregului trup și, în consecință, ea nu trăia separat. Șoptind, șuierând, râzând, dansatorii se mișcau în concordanță cu propriile lor emisii vocale. Dacă nu aceasta a fost calea în cazul spectacolului conceput de Valentina de Piante, ne-a fost dat, în schimb, să auzim un fapt plin de semnificații pentru evoluția
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
trecea prin defileul sinuos și dulce, veșnic verde, doar cîteodată pătat de galbenul castanilor, al florilor de lămîiță sau al frunzelor moarte; vîntul se îngroșa o dată cu firul apei și se subția din nou cînd trecea printre castele și apoi pleca, șuierînd, fluierînd. Vîntul acela m-a învățat că orice se poate transforma într-un flaut, într-un acordeon sau chiar într-o orchestră, dacă întîlnește în cale goluri sonore. Casa bunicii a fost primul ansamblu simfonic pe care l-am cunoscut
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
bunicul să răspundă măcar cu un semn din cap, oprindu- se lângă gard chemând vechilul cu șapca la piept ascultându-l în timp ce catârul înainta rotindu-și urechile alarmat de broaștele din lac și de șerpii care se răsuceau în nămol șuierând sunete de clopoțel, tata i-a dat un șut din grajd - Piei din ochii mei catârul a pornit în direcția stufărișului înțelegând cine comanda acum și nu l-am mai văzut, uneori mi se pare că-l zăresc pe arie
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
o forță de a se descompune în fiecare cuvînt pentru ca să alcătuiască altfel și altfel, în șiruri de blesteme, sărind de la una la alta, de la elefănțelul lui Sașa pe care îl are în geantă, cu medicamente, la injurii violente, urlate sau șuierate printre dinți, la prăbușiri la propriu sau în vocea interioară, la iertare, și înapoi la blestem. In-cre-dibil! U-lu-i-tor! Ca și vocile lui Sașa interpretat de Marian Râlea. Voci care ascund durerea în cea mai zdrobitoare candoare. În vis și speranță
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe Dumnezeu?, întrebă ea zeflemisind. Glasul tânărului se auzi foarte încet: - Da. Bătrâna dădu o lovitură de picior câinelui care se împiedica în picioarele ei subțiri ca trestia, se apropie de tânăr. - Ei, sărmane, strigă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
mulți bani, nu mai puțin de o rublă -, o puse în dreptul sfintei Marii din Kazan - mama o punea acolo întotdeauna - și se îndreptă șchiopătând spre ieșire. Lângă cutia milelor, bătrâna lumânăreasă îi dădu un ghiont tărișor în coastă și-i șuieră în ureche: - Stai locului ca oamenii, un’ dracu te duci? Se cântă Heruvimul! Zinaida nu pricepu de ce o ocărăște bătrâna și plecă încovoiată, târându-și picioarele spre ușă. Ieși din biserică, simțea încă durerea în coastă de la ghiontul bătrânei, și
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gând să se audă./ Cuvântul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele întrupate îngenunchează în fața celor fără trup./ Pe oricare îl arăți vinovat pare a fi prea puțin;/ de jumătate de veac apasă prea multă vină pe umerii noștri./ Și atunci
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
dinainte" (idem). Atâta tot? Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
ruine Până-n apusul vremii greu; Să uiți cuvintele în tine, Ca să vorbim cu Dumnezeu Un nuc Drept alter-ego mi-am ales un nuc, Sădit cu mine-odată în lumină, Aceleași stele calde ne aduc Din cerul nalt fiorii care-alină, Aceleași vânturi șuieră prin noi, La margini de-nțelesuri și de vreme, Când solii depărtărilor de sloi Să ne alunge vin, ori să ne cheme, Aceleași păsări trec în zbor mirat Prin crengi de gânduri, sprintenă povară, Cu toamna care vine peste sat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]