1,711 matches
-
după ce a pariat cu un prieten, la un meci pe viață și pe moarte, că Steagul o să învingă pe C.C.A. și o să ducă tricourile de campioni, pentru prima oară, la Brașov. Or, n-a ieșit așa. Fiindcă la un șut ca din tun al lui Tătaru I, o vrajă rea, ceva în genul ăsta, mingea s-a oprit în vinclul porții (chiar s-a oprit, la propriu, a rămas înțepenită între bara de sprijin și plasă), cum se vede o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uite că am fumat trei țigări, nu una, iar tata s-o fi săturat să mă aștepte și să scruteze de unul singur negura vremurilor, închipuindu-și cum ar fi curs viața lui (și a noastră, a tuturor) dacă la șutul ca din tun al lui Tătaru I mingea nu s-ar fi oprit unde s-a oprit, ci ar fi mușcat bara și ar fi sărit în aut de poartă. La început de tot, când ne-am mutat în Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păstreze curați și să nu facă precum Murdărici (un jegos care nu a aflat ce înseamnă un săpun, o periuță, pasta de dinți și o batistuță, un leneș veșnic murdar sub unghii și plin de muci), să nu dea cu șutul în vrăbiuțe, pisicuțe și cățeluși (pentru că, unii dintre ei, au numai trei picioare și abia se mișcă - țop, țop), să nu arunce gunoaiele decât la tomberon, să nu aprindă focul în pădure, să dezvolte vorbirea (ca, de exemplu, Filip să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund sunt necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav era echivalentul unui șut bombă cu șpițul, iar unul minor se traducea de cele mai multe ori printr-o atingere formală cu latul. Războaiele, în schimb, erau scurte și haotice. Și nu pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
om a înțeles cu cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte. Nu-i mai dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era un bebeluș. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să intre În pivniță. Oameni pe trepte, poate bărbați, cu picioare și pantofi mari. Buf. Trebuia să se grăbească și - e momentul să dezvăluim asta acum - nu doar fiindcă nu voia să fie prinsă de marinari și lovită iar cu șutul sau mai rău. Trebuia să se grăbească, În primul rînd datorită chestiei uriașe care creștea În pîntecul ei. Mă rog, termenul de chestie nu e tocmai adecvat, deși În burta ei creșteau Într-adevăr niște chestioare (mai precis, treisprezece), mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care scria Mayflower și au plecat. După ce aceștia au demarat, Shine s-a mai plimbat puțin prin prăvălie. De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte un șut. Apoi a ieșit și a Încuiat ușa. L-am privit cum Își bagă cheia În buzunarul de la geacă și pornește pe stradă. Nu l-am mai văzut niciodată. CAPITOLUL 15 În clipa aceea, eram hotărît să urmez și eu exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cristian Tudor Popescu): „Problema fiscalității la români pare a constitui un fel de permanență ce transcede sistemele politice și epocile istorice. În ultimul timp, fiind și an electoral, tema reducerii taxelor și impozitelor a revenit pe tapet. PSD, zdruncinat de șutul primit de la electorat, apelează la vechea placă de gramofon aflată pe post de ministru de Finanțe care anunță noi reevaluări ale dijmelor. Codul Fiscal, lansat cu surle și trâmbițe anul trecut, deja este modificat, corectat și explicat, încât nici contribuabilii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
toată lumea în mod egal, în afară de cel care avea nenorocul să-i fie coleg de bancă, om pe care îl ura de moarte, indiferent cine ar fi fost el. Iar el eram acum eu. După numai două luni de îmbrâncituri, pumni, șuturi, urecheli, păruieli, scuipături și ce mai îi plăcea lui să-mi facă, devenisem deja umbra celui de mai dinainte. Dintr-un elev vesel, devenisem un elev trist. Dintr-un elev bun, devenisem un elev prost. Dintr-un elev amator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea dreaptă îl derutară și mai mult, drept care, profitând de ocazie, i-am tras un șut în cap. Nu mă credeam, fizic, în stare de așa ceva. Începusem să obosesc și mă dureau mâinile, dar prinsesem gustul sângelui. Un picior în inimă aruncă colosul nefolositor pe jos. Am privit în jur, văzând chipuri neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jos. Am privit în jur, văzând chipuri neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil că toți se așteptau ca Alexandru Gheorghe să se ridice și să măture orașul cu mine, dar eram hotărât să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se numește tehnica asta, dar pot spune că a folosit-o Peckinpah în Wild Bunch, când eroii se duc să se lupte cu generalul mexican. - Dar ce-am făcut? întrebă privindu-mă cu mirare, ca un câine care încasase un șut degeaba. N-am făcut nimic! își răspunse singur, și nici măcar nu părea să se apere, ci doar să constate un lucru evident pentru oricine, și pentru ultimul imbecil, adică pentru mine. - Carl, i-am zis, nimic este relativ. Ție ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ, pișa-m-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător. Totuși îmi trase un șut în burtă. - Ești șmecher, ha? întrebă călcându-mă în picioare. Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce mai era de făcut? Un prieten olandez îl luase la un meci, Ajax-Heerenveen. Și ceva făcu „clic“ în capul lui Shuoke. Paradele lui Lobonț, nonșalanța lui Chivu, pasele lungi ale lui Snijder, driblingurile interminabile ale lui Van Der Vaart, șuturile lui Ibrahimovic, uralele suporterilor, toate astea îl scoseseră din minți. De-aia am venit în Europa, îi spuse prietenului la ieșirea din stadion. Ca să devin un microbist. Mersese în următoarele luni la toate meciurile lui Ajax, își cumpărase un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un cablu mai gros, acum trosnește, mi-au rămas picioarele... Tot mai vorbește, tâmpitul, așa că-i tai limba. Ochii i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase uneori să se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înainte, aruncîndu-se asupra lui Oberlus și punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]