1,715 matches
-
el, e o iubire bolnăvicioasă, obsesivă, nu mai căuta nimic și nu mai aștepta nimic, cine vrea să rămână rămâne, nu trebuie să oprești pe nimeni cu forța și în general nu mai lăsa țigăncile să-ți ghicească. Ploua cu șuvoaie groase din botul trenului, se scurgeau diagonal și etanș, repede-lipit, cerul bleu-maro-pergament devreme, foarte devreme, eu eram atât de prezentă, că tot din jur semnifica, mă pierdusem pe mine pe drum în gară, în cafele aranjate în jur, și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a stresului, a alienării și a cuvintelor neterminate și a șuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină topită; focul zeilor; ploaia de lumină; lumină prea albă; fărâmiță de lumină dulce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
său, surprinzând diferite momente ale mării. Ușoare unde de răcoare traversau adesea întinsul împărăției apelor, putând în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
foarte rar. O femeie frumoasă, de pildă, Întruchipa doar sănătatea și frumusețea națiunii, În timp ce un câmp de maci roșii se confunda cu o coloană de flamuri văzută de la Înălțimea tribunei oficiale, toropită de căldură și gata să se prăbușească peste șuvoaiele de manifestanți ce purtau de-a valma ca un râu În vremea inundațiilor, steaguri, portrete, flori, copii, lozinci, aplauze și urale. Ca să fii om obișnuit, domnule Moduna, Îți trebuie anumite calități. Dumneavoastră, iertați-mă că v-o spun, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
După discursul Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de Rusalin Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău. Flămînd nu de soare, ci de sînge. Un bărbat încearcă să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copiii, unul câte unul, apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor, sau ale laptop-urilor. Fiecare dintre acestea devenea un flux energetic, o undă electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri. Găsise, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gulerul gri care le sprijineau, ploaia nu-l spăla, soarele nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori le atingea, stârnea un stol de țipete, care dispăreau atunci când își retrăgea palmele. Heruvimii o priveau pe furiș, pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând sunete diferite în funcție de puterea vântului pe care un scriitor ca Nilă Hagiu le punea pe seama haosului din mințile oamenilor, lipsiți de poezie, sensibilitate, cu spiritul încărcat de gălăgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai înțelept să mă prefac că nu știu ce se petrece și să-mi văd calm mai departe de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera lui, nu tu fete, nu tu țigară, nu tu băutură. Ce-ai făcut, mamă? Lacrimile rup zăgazurile și încep să curgă șuvoi. Spune mamii tale, ce ai făcut? Niște prostii, mamă. Au escrocat pe internet, asta au făcut. Dar are numai note de zece..., scîncește Maria. O fi avînd. Este foarte deștept, dar sînt și printre hoți o mulțime de deștepți. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Crasna, cînd stătea ăla cu o sită mare În susul rîului și nu-i lăsa pe bieții oameni să prindă nici măcar porcușori, le fura toți peștii, iar dacă ei se mutau mai sus, spurcatul urca și mai spre izvoare și abătea șuvoiul numai spre el. Ba-l zărise și-n altă noapte, cînd dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara Maria
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poate i-ar fi fost mai ușor. Poate și mie mi-ar fi fost ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela își vorbeau tainic un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un spirit reîncarnabil, ca și mine. Și puteam să îl întâlnim pe unul și același tată, care să nu mai fi făcut deosebiri între noi. Aș fi avut și eu, în sfârșit, sentimentul de a fi scăldată împreună cu tine în șuvoiul acele-iași iubiri. Dar dacă nu poți să mă iubești, nu ai decât să rămâi în obscuritatea și nimicnicia pământului, poate o să găsești pe acolo și urmele surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor de culoare roșie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia că nu mai respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]