420 matches
-
încredere, semnificația triumfală cunoscută, iar în reconstituirea celor întâmplate la 1 Decembrie 1918 se insista, mai mult ca de obicei, asupra "Adunării Naționale" de la Alba Iulia 270. Manualul amintea și de adeziunile la unire ale naționalităților minoritare: sașii din Transilvania, șvabii din Banat, germanii din Bucovina și Basarabia, cu o mențiune specială pentru altruismul minorităților germanice "cari au înțeles a rupe definitiv orice legătură cu guvernele tiranice din trecut"271. Observația rezona, fără îndoială, cu bunele relații româno-germane din acel timp
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
române, atât civile cât și militare, a introdus sentimentul de siguranță publică și, mai ales, privată. Primele grupuri etnice de minoritari din Transilvania care și-au declarat adeziunea față de Unirea regiunii cu România au fost sașii (8 ianuarie 1919) și șvabii (10 august 1919), în cadrul unor manifestări desfășurate la Mediaș, respectiv Timișoara. Cea mai reprezentativă populație neromână, din punct de vedere numeric, ungurii, a adoptat o atitudine de neimplicare politică și de «rezistență pasivă» față de noua administrație, în speranța că la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de rețele trebuia să fie român „cu sentimente verificat românești”, inteligent, discret, activ și, pe cât posibil, nemobilizabil. Informatorii trebuiau recrutați din puncte de interes (hoteluri, cârciumi, restaurante, bodegi, cooperative de consum etc.) și să fie specializați pe problematicile de interes (șvabi, sași, iredente, coloniști etc.). Informațiile culese au avut ca obiectiv principal obținerea de date privind următoarele subiecte: starea de spirit a populației române și minoritare; acțiuni de spionaj; mișcarea comunistă; acțiuni teroriste; acțiuni de sabotaj; acțiuni iredente; mișcarea germană. Raportarea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Alexandru Butoarcă, preotul Adam Fiștea și preotul Suveică, care stăteau mai mult în România, unde „au urmărit interese personale și nu de interes general”. Unul dintre acestea din urmă era, în primul rând, administrația din zona Banatului sârb, preluată de șvabi - „mai deștepți și mai prevăzători” - care acționau în direcția obținerii autonomiei regiunii. Nota conținea și un avertisment, prin care a fost explicată cauza insuccesului românesc: „degeaba noi, românii, avem un ideal național, atâta vreme cât suntem lipsiți complet de morală”. Un alt
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Divizia 76 Infanterie, Divizia 182 Infanterie, Divizia 271 Infanterie, Divizia 13 Blindată și unități din Divizia 8 Blindată. În afară de aceste unități, la lupte au participat și unități din rezerva comandamentului german și anume: Divizia S.S. Moto, constituită din sași și șvabi originari din România și Ungaria, și Divizia de Grenadieri Moto „Feldernhalle”. Pe teritoriul Slovaciei - stat independent în perioada 1939-1945 - populația „nu s-a prea bucurat de venirea oștirilor eliberatoare”, lucru normal având în vedere viitorul care era previzibil. În cadrul fostului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a ariei de influență a comunităților minoritare, la restrângerea cât mai eficientă a funcționării sistemului de instituții necesar reproducerii identității. În al doilea rând, se urmărea disimilarea unor grupuri de la periferia comunității maghiare, pentru a le despărți de aceasta (evrei, șvabi din Satu-Mare - maghiarizați parțial, și în cazuri extreme, secui) și pentru întărirea poziției statului națiune în toate domeniile vieții. În numele acestui deziderat, statul român a abandonat practic, până la sfârșitul anilor douăzeci, învățământul minoritar maghiar: conlucrarea confesiunilor istorice maghiare (romano- catolică
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Új Kelet - Noul Orient - redactat la Cluj), în schimb nu s-au prea atins de presa minorității germane, nici când conținutul ei era în totală contrazicere cu ideile de politică națională ale guvernului ungar. Așa a rezistat, de pildă, ziarul șvabilor sătmăreni, disimilați de maghiari, Sathmarer Schwabenpost, săptămânal redactat la Carei. (Abia în anul următor a fost interzis pentru o perioadă, atunci când se scrisese că Mein Kampf trebuia să-și găsească loc în fiecare cămin german). Tot atunci s-a interzis
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
pentru locurile din parlament destinate germanilor din nordul Transilvaniei. Teleki dorea să evite intrarea în legislativul ungar a deputaților din noua generație, simpatizanți ai național-socialismului sau ai organizației "Volksbund"; el a pledat cu vehemență și împotriva mandatului ce asigura reprezentarea șvabilor din Satu Mare. Dominația română a frânat oarecum maghiarizarea rapidă a comunității germane, și, ca urmare, guvernarea avea intenția expresă să frâneze sau să stopeze, și ea, disimilarea încurajată de nemți. Întrucât acordul asupra grupurilor etnice, iscălit în același timp cu
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de nemți. Întrucât acordul asupra grupurilor etnice, iscălit în același timp cu dictatul de la Viena, aproba funcționarea oficială a organizației "Volksbund", reprezentanților acesteia le crescuse influența, astfel că Teleki a fost nevoit să renunțe la proprii săi candidați. Până la urmă, șvabii care trăiau în jurul Careiului au fost reprezentați în Camera inferioară a parlamentului de Sepp Schönborn, cei din regiunea Bistriței de Eduard Keintzel, iar, în Camera superioară, reprezentant al germanilor a ajuns supra- intendentul evanghelic Karl Milotoris. Cele 12 locuri reținute
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
la care românii nu puteau visa: în Transilvania de Nord a înființat și a menținut în acticvitate 90 de grădinițe, 47 de școli elementare, 2 licee, 2 școli pedagogice și 2 școli generale, fondând o școală și în Carei pentru șvabii din Satu Mare. Însă tragedia grupurilor etnice nu a putut fi evitată: în septembrie-octombrie 1944, sub conducerea șefului teritorial Gassner, au plecat în refugiu 30 de mii de germani autohtoni, toți din Transilvania de Nord. Majoritatea nu s-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului. Banatul, de pildă, l-am văzut deseori ca o placă turnată, așa cum istoria l-a hărăzit, ca o arie de interferențe spirituale între români - șvabi - sârbi - maghiari - evrei - slovaci - turci - bulgari - țigani, aducând cu sine o imagine sui-generis a zonei de tranziție între Europa Occidentală și Europa Orientală. Epoca extrem de complexă, contradicțiile nemaiântâlnite până atunci sunt consecințele din urmă ale mișcărilor sociale, politice și religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să ne uimească deloc un atare proces, căci el poate fi reîntâlnit și în straturile de jos ale societății. Nu greșim cu nimic afirmând că prin conviețuire, chiar și țărănimea română a satelor situate în câmpia timișană își însușește graiul șvabilor, dovadă că multe familii continuă să vorbească până în ziua de azi, la fel de bine, româna, ca și dialectul german. Prin urmare, să încercăm să nuanțăm! Să depășim orientarea istorismului din secolul al XIX-lea, atunci cu rosturile sale, acum mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Filipoiu-doctor, Victor Grofșoru, Paul Damian, Victor Grozea-avocați. copiii intelectualilor au nume latinizate sau grecești specifice epocii: Laura, Aurel, Virginia, Lucreția, Silvia, Elena, Alexandrina, Atena. țăranii: Zenobia, Paraschiva, Firoana, Vica, Ion, George 3. naționalitatea: maghiari: inspectorul Cernatony, silvicultorul Madarasy, subinspectorul Horvat, șvabul maghiarizat Bela Beck, avocatul Lendvay evrei: Rifca, văduva lui Avrum, Aizec, fiul lor, Zimăla, Hornstien-ajutor de notar în Jidovița, Neumanncârciumar în Jidovița, Ștrul-măcelar, Friedman notar în Gargalău țigani-lăutari: Goghi, Briceag, Găvan 4. forme ale denominației populare: porecle: Pămătuful - preotul Belciug
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
din Pripas 10. Baciu - nevasta lui Vasile, personaj absent 11. un băiețel - aduce rachiu lui Ion 12. Bălan - singurul funcționar român de la poșta din Armandia, prieten cu Herdelea 13. bărbierul din Armadia - îl vizita pe Victor 14. Beck Bella - bancher, șvab ungurizat din Budapesta 15. Belciug Ion - preot în Pripas, dorește să construiască o nouă biserică în sat 16. Berarul - de la berăria Rahova unde a fost organizată nunta Laura Pintea 17. Bobescu - funcționar la Banca Aurora, are o fiică care este
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
la școala românească s-a refugiat împreună cu Gheorghe și Pena în urma masacrelor împotriva românilor. Un alt grup de meglenoromâni care au părăsit Cadrilaterul s-a stabilit în satele Variaș și Bilea din jud. Timiș. Odată cu colectivizarea împreună cu familii de șvabi, sârbi și basarabeni au fost deportați în Bărăgan unde au stat în anii 1951 - 1955. Pentru cunoașterea și conservarea dialectului meglaromân au fost întreprinse recent studii etnofolclorice de către Gh. Oprea și Elena Scărlătoiu iar căminul cultural este foarte activ în
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
suprapun (parțial) peste ele. și nu vorbesc numai de acelea, încă active ori părăsite și uitate, ale altor români creștin-ortodocși, ci și de acelea (amintesc indistinct termeni colectivi etnici, lingvistici, confesionali, precum și orice combinație a acestora) ale catolicilor (maghiari, ceangăi, șvabi, slovaci, polonezi, români etc.), ale armenilor, ale grecilor, ale bulgarilor, ale sârbilor, ale evreilor (de diverse rituri), ale musulmanilor, ale lipovenilor, ale unitarienilor (care vin din toată lumea la Várfalva/Moldovenești), chiar ale protestanților de tot felul. Fiindcă interdicția protestantă a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1 Oct. Suc. Ord. circ. M.S.M. no. 597 din 10.VI. 1922. Rg. n 13. se guie se urcă vipt mâncare paradaise tomate clătite cu zămăchișă cu brânză de vacă belitoare moră scaldă spesez cheltuiesc pleasă, plese fel de mâncare Șvabul Iohan Frick portar de 16 ani, un fel de câne credincios al școlii normale. El a ascuns lucruri ca să nu le ieie fostul director al școlii, și a păzit cu credință școala până ce a venit s-o ia în primire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la urma-urmei, voluminosul text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de lucrări de artă din Brazilia, Henri Stahl, realizator de excelente filme documentare, pictori, muzicieni, ziariști... Aveam să descopăr în Brazilia, în Statul Parana, și niște români mai speciali la Rio Negro sași din zona Gura Humorului și la Guarapuava șvabi din zona Banatului. Nu știu de ce colonia de sași, veche de peste 100 de ani, și cea de șvabi, veche de aproape 4 decenii, nu erau cunoscute nici la Consulatul General și nici la Ambasadă. Am dat de ei prin informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
descopăr în Brazilia, în Statul Parana, și niște români mai speciali la Rio Negro sași din zona Gura Humorului și la Guarapuava șvabi din zona Banatului. Nu știu de ce colonia de sași, veche de peste 100 de ani, și cea de șvabi, veche de aproape 4 decenii, nu erau cunoscute nici la Consulatul General și nici la Ambasadă. Am dat de ei prin informații de la brazilienii și românii din zonă și aveam să-i vizitez și pe unii și pe alții în ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Bucovina, o poartă și o troiță bucovinene de care mă simt legat! După prima vizită la Rio Negro, la câteva luni, cu prilejul unei deplasări la Curitiba în iulie 1993, am fost oaspete al Coloniei "Entre Rios" de lângă Guarapuava, a șvabilor bănățeni, emigranți în Parana prin anii 1951-52. Asociați în "Cooperativa agraria mixta Entre Rios" (care produce în instalații moderne cca 45% din malțul necesar fabricării berii în Brazilia), cei circa 2000 de șvabi-brazilieni sunt astăzi oameni de afaceri, meseriași și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Reușisem să văd Niagara cu ocazia trecerii pe la Buffalo a frontierei dintre SUA și Canada, în 1991. Iguazu aveam s-o văd mulți ani mai târziu și nu o dată, ci de două ori. Prima, cu prilejul vizitei la colonia de șvabi bănățeni de la Guarapuava, statul Parana, stat unde se află și renumita cascadă. Fusese o vizită scurtă , stil "văzut-plăcut", din lipsă de timp. A doua a fost cu ocazia unei excursii organizate de "Partea braziliană". Drumul de circa 1500 de kilometri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și asta spre onoarea ei! - să se considere „absolvită” de erorile grave ale trecutului politic, uman și militar. Dar nu această „vină”, acut resimțită, m-a determinat să mă Îndepărtez de țara și cultura strămășilor mei pe linie maternă, a șvabilor săraci care au emigrat la finele secolului al XVIII-lea spre „Răsărit”, colonizând Banatul sârbesc și românesc (ai mei au venit din Îndepărtata Alsacia-Lorena purtau numele Kunerth, dar și din zona Stuttgartului, Baden-Wurtenberg, având numele lor Millecker; la fel, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman, ori nimic! - am trecut peste cele două „judecăți” și... le-am uitat! Dar, fire „strângătoare” de șvab, nu le-am lăsat să se piardă, aceste două „pietre” aruncate de mâini neglijente și arogante În „grădina idealurilor mele”. Din prima, cum spuneam, din acel „retardat” al Getei, mi-am făcut mai târziu una dintre cheile propriei mele firi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au putut beneficia de un pașaport, după ce Evreii plecaseră În masă la sfârșitul deceniului șase cam odată cu Germanii, care erau vânduți de Ceaușescu pe mărci și care au depopulat Întreg Banatul și sudul Transilvaniei, zone colonizate și civilizate de ei - șvabii și sașii! Apoi, Într-un fel sau altul, cele câteva plecări și „fugi” disparate s-au Îndesit, „strecurătoarea” arătând pe alocuri spărturi masive; și astfel a Început ceea ce am putea numi exodul Românilor, care a continuat până la căderea lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]