4,027 matches
-
firele de paie putrede. în România, "binele public" se identifică, matematic, cu setul de valori ale grupului aflat la putere. Dacă până în 1996 se vorbea mai puțin de "interesul de partid" (probabil un reflex de apărare, după deceniile de urlete țâșnind din trompetele partidului unic), după 1996 măștile au căzut. Politicienii nu se mai sfiesc să vorbească de "interesul partidului", de "avantajele grupării din care fac parte", de "prioritățile ideologiei după care ne conducem". S-a ajuns la situația incredibilă ca
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
îngrășământ chimic. Fraza aceasta, subliniată, a fost cenzurată de răposatul V.N., slujbaș superior al partidului, pus la cenzură. Deunăzi, în aprilie a.c., i-am văzut mormântul la Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care terminam un reportaj, pe vremuri. Țin minte că V.N., cenzurându-mi fraza, mă privise zâmbind, cu blândețe, cu o duioșie, inexplicabilă. N-am zis nimic. N-am protestat, doar m-am gândit că
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
curtea interioară. Astfel încât deplasarea cu încetinitorul a administrației pedeseriste spre Europa e aproape de înțeles. în fond, de ce să ne grăbim? Doar suntem un popor vechi și glorios! Și cam obosit, e drept. Dar nu foarte obosit: să ne vezi cum țâșnim cu virilitate din această apatie măcar o dată pe lună! Adică atunci când vine poștașul cu pensia.
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
unele corecte, să le spunem. Totuși, acest pluton crea senzația că lumea teatrală caută - măcinată într-un fel de criza societății în care trăiește - să se miște și să se manifeste. Din aceste încercări multiple e mai degrabă posibil să țîșnească acel spectacol rotund, împlinit la toate palierele. În stagiunea care a marcat începutul unui alt secol și mileniu, ștacheta a fost jos la nivelul întregului fenomen, iar plutonul de care vorbeam s-a subțiat considerabil. Ici, colo cîte un spectacol
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Gheorghe Grigurcu Bestia neagră a suprarealismului (idee rimbaldiană!) a fost literatura. Poezia s-a vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția intenționalității artistice, s-a deschis în direcția comunicării/ amalgamării cu realul. S-ar zice că
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
doar că procedează precum nenumărați exegeți din lume, aplicîndu-se asupra unor anume producții, cele de care pot dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept "fragmentul fragmentelor: numai o fărîmă din ce s-a petrecut și s-a scris; și numai o fărîmă din ce s-a scris și a rămas'. Și n-
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
asumăm sau, dimpotrivă, să le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și altceva: spiritul ludic pe care aici și l-a cultivat cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Mare" - ca să dau cel mai recent exemplu de eficiență a propagandei deșuchiate a vadimismului? Nu mai vorbesc de implicațiile internaționale ale atâtora și atâtora dintre provocările zbierătorului de profesie. La acest capitol, pesediștii stau ei înșiși foarte bine. Antiamericanismul visceral țâșnește când ți-e lumea mai dragă: ambasadorul la UNESCO al lui Ion Iliescu, graficianul Eugene Mihăescu, are incredibila lipsă de inspirația de a le cere americanilor să probeze că au fost atacați! Gomos, dl. Mihăescu reamintește Statelor Unite că justiția lucrează
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
două-trei zile. Acolo am dat peste Gherasim Luca. Cu totul altul. Aveam în față doi reprezentanți de frunte ai suprarealismului românesc și, confundînd mișcarea cu scandalul ce-i însoțise manifestările, mă credeam pe un vulcan din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea entuziasm auroral: "Cîntece. Psalmi. Te simți înaripat: atît de proaspăt/ și de sănătos este aerul. O cununie sacră, măreață/ între pămînt și cer. O minune să te trezești la ceasul/ acesta și, în același timp, o povară: ți
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Europa vremii, dar și un protest romantic împotriva încercării de a elimina minunea și misterul. De altfel, Eichendorff e convins că o astfel de stare nu poate dura la nesfârșit; copacii "se întind, cu dor, să iasă din încolonare". Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare). Apoi, toate aceste sonorități, atunci când nu țin doar de eliberarea durerii, ci și de prevenirea altor victime, fac parte dintr-un sistem de metacomunicare, pentru că ele camuflează informații de tipul "sunt
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și simplu, indiferent de controlul victimei, alteori, deși torturat atroce, chinuitul nu mai poate plânge și nu mai poate urla, pentru că s-a preschimbat într-un horcăit de moarte. Ochii lui nici nu mai pot, dar nici nu mai
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de izvorul acela, de care a spus Scriptura că a ieșit la început din pământ și care avea atâta mulțime de apă, că uda toată fața pământului, apropiindu-se de izvor s-ar minuna de nesfârșitul acela de ape care țâșnește și se revarsă necontenit din pământ, dar n-ar spune că vede toată apa. Căci cum ar vedea ceea ce e ascuns în sânul pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp lângă apa ce 74 R. A. Norris, The Soul Takes Flight
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
apa. Căci cum ar vedea ceea ce e ascuns în sânul pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp lângă apa ce 74 R. A. Norris, The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs ..., p. 529-530. Norme de redactare țâșnește, ar fi pururea la începutul vederii apei75. Căci nu încetează apa de a curge pururea și de a începe să țâșnească. La fel, cel ce privește frumusețea cea dumnezeiască și fără hotar, fiindcă ceea ce află mereu se arată mai nou
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
R. A. Norris, The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs ..., p. 529-530. Norme de redactare țâșnește, ar fi pururea la începutul vederii apei75. Căci nu încetează apa de a curge pururea și de a începe să țâșnească. La fel, cel ce privește frumusețea cea dumnezeiască și fără hotar, fiindcă ceea ce află mereu se arată mai nou și mai minunat, decât ceea ce a cuprins înainte, se minunează de ceea ce apare necontenit, dar niciodată nu se oprește din dorința
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-a înfipt în gît, și în clipa aceea se pornește hemoragia. Sîngele țîșnește din el. Mama țipă. Carlton face un pas, cade în brațele prietenei lui și amîndoi se rostogolesc pe jos. Mama se aruncă peste el și peste fată. Oamenii strigă tot felul de sfaturi recomandate la accidente: "Nu-l ridicați!" "Chemați
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
urla, de a țipa, de a invoca tot vacarmul istoriei care va veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a transformat în sumbru mesager al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide, revărsată acum, în muțenia unui timp nepăsător, indiferent. Film rulat într-o sală pustie, urmărit de un prozator pornit spre bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
ipocrizii obligatorii, devin mai agresivi. Veleitarii devin mai veleitari. Romanticii devin mai conștienți de romantismul lor. Grafomanii devin mai grafomani. "Descurcăreții" se "descurcă" mai repede, iar idealiștii se trezesc într-un impas dramatic. În golul lăsat de slăbirea presiunilor represiunii, țîșnește adevărul cel mai puternic, bun sau rău, din fiecare, cum țîșnește sîngele prin pori cînd se produce o depresurizare bruscă. Probabil, niciodată caracterele n-au fost într-o stare mai naturală. Demagogii și-au bombat piepturile. În sfîrșit, nu mai
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
mai conștienți de romantismul lor. Grafomanii devin mai grafomani. "Descurcăreții" se "descurcă" mai repede, iar idealiștii se trezesc într-un impas dramatic. În golul lăsat de slăbirea presiunilor represiunii, țîșnește adevărul cel mai puternic, bun sau rău, din fiecare, cum țîșnește sîngele prin pori cînd se produce o depresurizare bruscă. Probabil, niciodată caracterele n-au fost într-o stare mai naturală. Demagogii și-au bombat piepturile. În sfîrșit, nu mai trebuie să țină cont de nimic. Pudibonzii ascunși s-au repezit
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]