1,349 matches
-
pentru a ordona într-un fel mulțimea de epitete care ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trăim viața. Să știți că noi așa facem în Grecia. Ne trăim viața din plin! Tiresias vorbea cu atâta emfază, ca un veritabil urmaș al lui Zorba, despre toate acestea, că Alan parcă îl și vedea începând să danseze, cu țâțele mari bălăngănindu-se prin barul galben. În schimb, grecul își trase un scaun și li se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii decît o formă fără contur și cuvintele prea puține țîțe - asta, și un miros greu de rumeguș-și-bere, ca Într-o speluncă ordinară. N-am avut parte să mă plimb prea mult prin așa-numita lume reală, Însă am călătorit foarte mult mental, Îndreptîndu-mi gîndurile ba Într-o direcție, ba Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Da, chiar ai dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin fum. Își ignoră soția, care încerca să-l calmeze, și se uită cu ochi neclintiți la Vaughan. - Eu știu cu cine aș începe... - S-ar putea. - ... și văd deja țâțele alea mari tăiate pe bord. Vaughan se întoarse brusc cu spatele, aproape ca și când s-ar fi temut că Seagrave i-o lua înainte. Cicatricele de la gură și frunte ofereau chipului său o sensibilitate ieșită din comun. Se uita acum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erau satisfăcute rapid, după care citea mai departe. Se apropia de sfârșitul romanului și acesta devenea din ce în ce mai palpitant, Aurel nu observă că plaja începu să se golească. Chiar se minună când simți o atingere pe umăr. Era o fată în țâțele goale. - Da? zise Aurel scoțându-și căștile din urechi și înghițind în sec. - Domnule, fugiți, valul... Fata arătă înspre mare după care o luă la goană, urcând ditai faleza în doar câteva secunde. Aurel privi marea. Fata avea dreptate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde o va fute pe fi-ta sub ochii tăi. Apoi îi va tăia țîțele și ți le va băga în gură. În cele din urmă, o va arunca pe fată de la balcon, iar dacă nu ai, o va băga în gura unui crocodil. Bănuiesc că nici frații Daniel Ciucă nu-ți spun nimic. Foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp. Nu avea sutien, și Shuoke îi admiră țâțele rotunde și îndrăznețe, cu sfârcuri mici și tari. Pe tricou scria The Bigger The Better. „I want to fuck you, Suki“, gândi Shuoke, care era îndrăgostit de ea. Gândea uneori în engleză, un fel de exercițiu la modă. „You’re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pulovărul sărutând-o, înecându-mă cu limba ei aproape. Am lins-o pe gât, transpirase, avea un gust de sare, de mare, după care i-am scos sutienul (avea catarama în față, ce practic!) și am început să-i ling țâțele. Făcea ca toți dracii, pe bune, m-a zgâriat pe ceafă, mă mai doare și-acum. Probabil că avea zeci de orgasme în timpul ăsta, și nici măcar nu începusem bine. I-am dat jos fusta și chiloții și am pupat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu acum. Au trimis ăia de la Controlinvest contractele? - Nu încă, dar aș avea chef să v-o sug, dacă vreți, ooooh, am limba moale... - Mersi mult, dar nu-i nevoie. Femeia își linse degetul mijlociu. - Poate vreți să îmi vedeți țâțele, am sfârcurile tari... - Nu, lasă, fierbe mai întâi găina aia. Secretara ieși plângând. Alin reciti cele 46 de strofe pe carea le scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o băgă într-o pungă și ieși pe stradă, unde, bineînțeles, nu se întâmpla nimic. - Cerber! Ceeerbeer! strigă Alin. De sub un gard țâșni un maidanez gri-maro, poate din cauza prafului, și se năpusti în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o arăți și mie cândva pe fată. - Bine, bine, ți-o arăt, zise Alin. Cerber luă punga în bot și porni agale spre o curte. Alin se întoarse în birou, dar mai întâi merse în bucătărie și îi băgă secretarei țâța la loc în sutien. Așezându-se într-un comod fotoliu de piele, Alin începu să scrie altă poezie. Cufundat în căutarea unui cuvânt care să rimeze cu „ochi“ și să se potrivească în context (era vorba despre o fată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrebai eu, Alex Tocilescu, un bărbat îngrășat de vârstă, dar uitat de timp, cu barba tunsă scurt și geaca de piele la garderobă. - Atunci trebuie găsit administratorul, zise Lupescu, privind chipurile în gol, dar de fapt trăgând cu ochiul la țâțele doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mergeam în biroul lui să plătesc întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un trandafir. Un Bordure Nacrée, mai precis. Un nume perfect, dintr-un anumit punct de vedere. RĂZBOIUL RECE Jean Pastou Journal 26.12. Azi mi s-au rupt chiloții. S-au rupt în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vremuri cu protecția muncii. Când am ajuns lângă ea, m-a privit languros, a început să-și descheie nasturii, mângâindu-se cu gesturi de stripteuză răpusă de gripă. Iaca... nu mă simt deloc creativ, niet pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știe că un bărbat frumos este cel mai bun accesoriu. În același fel în care ai prezenta un nou model de mașină sau de prăjitor de pâine, mâna lui Brandy trasează în aer o linie care ajunge de la zâmbetul și țâțele ei mari până la Alfa. — Dați-mi voie să vi-l prezint, zice Brandy, pe signor Alfa Romeo, consort masculin profesionist al prințesei Brandy Alexander. În același fel, mâna lui Brandy se mișcă pe o traiectorie invizibilă de la genele ei fluturânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
norului meu de organza și georgette, ideea că nu-mi pot împărtăși problemele altor oameni mă face să mă doară-n cot de problemele lor. — O, și nu te îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în picioare. Brandy se sprijină de mine. Se sprijină de marginea dulăpiorului. Ia un pumn de capsule de Bilax și se uită la ele cu ochi mijiți. — Mă omoară spatele ăsta, zice Brandy. De ce i-am lăsat să-mi facă țâțe așa de mari? Regina absolută pare gata-gata să înghită un pumn de orice. Eu clatin din cap, Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule cad, dar altele rămân lipite de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gândesc la pedicele. Reabsorbție. Celule fibroblast. Os poros. Ani de durere și speranță, și cum pot să nu râd. Râsul e singurul sunet pe care-l mai pot scoate așa încât oamenii să-l înțeleagă. Brandy, bine intenționata regină absolută cu țâțele ei de silicon așa de mari că nu mai poate sta dreaptă, ea zice: Uită-te să vezi ce oportunități există. Cum să mă pot opri din râs. Vorbesc serios, Shane, n-am așa mare nevoie de atenție. O să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Spokane. Sari la Boise și San Diego și Phoenix. Sari la Vancouver, Columbia Britanică, unde eram niște expatriați italieni care vorbeau engleza ca pe-o a doua limbă până ce între noi n-a mai rămas nici o limbă maternă. — Aveți niște țâțe de fetișcană, i-a zis Alfa Romeo unei agente imobiliare în nu mai știu ce casă. De la Vancouver, am reintrat în Statele Unite drept Brandy, Seth și Bubba-Joan grație gurii extrem de profesioniste a Prințesei Prințesă. Tot drumul până la Seattle, Brandy ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru totdeauna... Directoarea Tăgadă își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja țâțele ei de spandex roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Flint iese de la toaletă purtând peruca de sâmbătă seara a fetei, machiat vârtos pe fața lui proaspăt barbierită. Și-a deschis nasturii la piept, și-a legat poalele cămășii pe burtă, îndesând-o cu prosoape de hârtie ca să-și facă țâțe. Mânjit cu tuburi întregi de ruj în jurul gurii, Flint zice: — Hai să-i dăm drumul... Bărbații care stau la coadă spun că-i țeapă să plătească cincizeci de dolari ca să-i dea un pumn unui tip. Așa că Flint zice: — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
școala de pilotaj. Mai bine. Oricum lucrurile mergeau tot mai prost. De pildă, chiar înainte să se instaleze în parcarea din fața Expoziției de Pietre Prețioase și Minerale din Statele Montane, Webber se uită la Flint și zice: — Ce dracu’, ai țâțele prea mari... Flint poartă o rochie lungă cu spatele decupat și cu bretele care se leagă după gât ca să țină partea din față. Și da, țâțele par mari, dar Flint spune că din cauza rochiei. Și Webber zice: — Nu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]