341 matches
-
cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încercând să nu asculte urletele de nemulțumire, amestecate cu Întrebări și cereri de a face un comentariu, toate rostite pe un ton ridicat. Un consilier pe probleme de familiale era În sufragerie cu mama lui Richard Erskine și cu femeia țâfnoasă de alături. Nici urmă de Insch. Logan o lăsă pe Watson În hol și merse În bucătărie, unde atacă o pungă deschisă de Jaffa Cakes, abandonată pe masa de lucru lângă boiler. În fața ușii cu geam care ducea din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos din mașina Tipului al dracu’ de nervos din fire În fața unei ferme În paragină, chiar În extremitatea unui teren aflat la marginea suburbiei Cults. Micul drum care ajungea aici fusese și el acoperit de vegetație. O fermă părăsită stătea țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
concentreze În a se enerva. Miller ridică din umeri și răsuci o fâșie lungă de paste pe furculiță. — Mda, dar tu ești mai bine plasat, Laz. Ești omul de la fața locului, ca să zic așa. Și până să o faci pe țâfnosul, nu uita: ăsta e un târg. Tu-mi spui lucruri, eu Îți spun lucruri. Lăbarii ăia ar fi trebuit să te facă inspector când l-ai prins pe Angus Robertson. Omu’ ucide cinșpe femei și tu Îl prinzi de unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu scapi așa ușor... --Ia seama cum vorbești, cumetre, că îndată întorc foaia și...! --Și? --Te las să vorbești de unul singur. Atunci vei vedea cum mergi din gard în șanț și ai să mă strigi în ajutor. --Mai domol, țâfnosule! Nu te bosumfla pentru o nimica toată. Am zis și eu o vorbă, fiindcă nu-mi dădeam seama dacă ce mi s-a întâmplat astă noapte a fost realitate sau am visat. --Ai visat, fiindcă dormi de poți să tai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n). El spune că a cumpărat casa de la Duca. “Să nu te ducă gândul la Duca-vodă, fiindcă nu-i numai un câine scurt de coadă...” - m-a luat în primire gândul de vegehe. “Priceput-am și fără cicăleala ta”. “Da’ țâfnos ai mai devenit cumetre”. “Ca să rămânem prieteni las-o mai moale”. --Uite un zapis făcut la 16 iunie 1754 (7262) de “Tănase cupeț... la mâna giupânului Dumitrașco abăger”, căruia îi vinde casa schimbată cu Ianachi. --Este o vorbă, fiule: să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ieșit nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac militar. Nu m-am făcut, însă îndrăgostindu-mă bolnăvicios de munți și de chipul unor fetișcane care nu semănau deloc cu țâfnoasele țărăncuțe de la Coșula. Îmi amintesc și acum foarte clar chipul Doricăi, chipul unei nemțoaice, Erika, prima femeie căreia i-am dedicat un poem de mari întinderi, la o vârstă când nu știam de la ce capăt se aprinde țigara. S-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl văd
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în încurcătură, se mai poate folosi cu succes vorbitul mult și peste adversar, ca să îl împiedici să se audă. Sau vorbitul mult și fără șir în general. Când moderatorul încearcă să-l aducă pe politician la ideea inițială, el răspunde țâfnos „Dacă m-ați chemat aici, lăsați-mă să-mi termin ideea”. Apoi începe iar să bată câmpii pe subiecte cât mai depărtate de tema centrală a discuției. În cele din urmă trebuie să se ajungă, inevitabil, la ideea răzbunării politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și prost crescută a Uniunii Europene? Să fie vorba de respectul datorat istoricei civilizații romane? Îmi vine greu să cred că poți evalua o societate contemporană pe baza reușitelor strămoșilor. E ca și cum o femeie s-ar căsători cu o pocitanie țâfnoasă și îngâmfată doar pentru că străbunicul său a fost un baron de o frumusețe legendară. Ceva-ceva trebuie să avem de învățat de la ei! Nu cred că relațiile interpersonale sunt punctul lor forte (cu toate că și românii sunt scandalagii, în mod sigur clachează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
arogantă. - Îi rog pe toți cei ce sunt pentru propunerea domnului Grosvenor să ridice mâna - nu uitați că e vorba de prelungirea cu încă cinci ani a duratei expediției noastre! Nu se ridica nici o mână. Cineva spuse, pe un ton țâfnos: - O asemenea problemă nu se poate rezolva pe moment, trebuie să reflectăm serios la ea. - Să încercam totuși să ne facem o idee despre părerile oamenilor în acest moment, răspunse Kent. E important pentru noi toți să știm ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a literaturii. Iată, de pildă, cum începe povestea Fata babei și fata moșneagului în versiunea lui Ion Creangă: „Era odată un moșneag ș-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț...“ Și iată varianta propusă de Bogdan Ulmu: „VOCEA: Era odată un moșneag... (cel numit se agită brusc în timp ce restul familiei stă în stop
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
politică. Și înapoi În ultimul număr al „României Literare“, fostul meu coleg de radio și amic, Cristian Teodorescu, scrie o pastilă acră și pe un ton inacceptabil într-o lume civilizată, la adresa Elveției. Mi-a sărit în ochi pentru informațiile țâfnoase pe care le dă unui public intelectual românesc în mare parte, puțin sensibil la altceva decât la scandaluri și talk show-uri la care se flutură un patriotism primitiv și se practică, predilect, responsabilizarea altora. Aș fi preferat să vorbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nu l-a deranjat prea tare. Z a dat din umeri. Nu părea prea implicat. Era Însă foarte preocupat de cu totul altceva, de un tablou, cred, pe care președintele i-a cerut să-l finanțeze. Tata a fost destul de țâfnos pe tema asta, zice că-n ultima vreme plătește pentru prea multe chestii de lux pentru președinte. Cred că președintele devine din ce În ce mai extravagant. S-ar părea că tabloul acela e imens și reprezintă lei și tigri, iar el nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru „minunată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru „minunată” și pentru „țâfnoasă”. — Te superi cumva? — Mi-aș permite așa ceva de ziua ta? De mâine încolo am destulă vreme. — Mă avertiz..., mă discredi... mă, mă ameninți? — Ha! Ha
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru „minunată” și pentru „țâfnoasă”. — Te superi cumva? — Mi-aș permite așa ceva de ziua ta? De mâine încolo am destulă vreme. — Mă avertiz..., mă discredi... mă, mă ameninți? — Ha! Ha! Ha!râde cu poftă Teofana, urmată de Cezar care nu-și mai găsea cuvintele pentru că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe frunte. Teofana îl sărută pe obraz. — Nu așa ca o soră, își exprimă nemulțumirea Cezar din nou. — Dar cum vrei? intră în joc Teofana. — Așa cum te sărut eu. Teofana îl sărută pe gură dar fugar. — N-ai învățat lecția, țâfnoaso! Să-ți arăt cum. O strânge în brațe și-i sărută toate părțile feței terminând cu buzele catifelate în cel mai lung sărut, simțindu-se inundat de o plăcere deosebită care creștea cu fiecare atingere a buzelor de fața ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care încep s-o văd cu alți ochi. — În ce sens? Că ar avea vreo legătură cu țiganii? Nu, asta nu mă interesează. Nici nu mi-am dat seama cât de mult a evoluat fata aceasta în anii din urmă. „Țâfnoasa” mea de ieri este acum o domnișoară respectabilă. Voi erați mereu în hârjoană. — Dacă ați ști cât de mult îmi lipsesc acele zile! Parcă ieri a fost. Ne certam , ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
intrat. Prințesa își schimbase rochia cu ținuta ei obișnuită, dar arăta tot atât de frumoasă. — Felicitări, Teofana. Ai cântat superb, i-a întins buchetul de flori și-a îmbrățișat-o cu buchet cu tot. Să-mi spui pe cine să sărut, pe „țâfnoasa” de ieri sau pe madona de azi. — Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele lui, când el i-a preferat buzele-i catifelate ca de fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-ți surâdă viitorul și publicul să te iubească. Ți-ai notat data revederii, o întreabă după ce ies din parc. — Da! Aici, își pune mâna pe frunte, depărtânduse. Tu ți-ai notat-o? — Aici, își pune mâna pe inimă Cezar. — Adio, țâfnoaso!îi strigă de departe. Adio, țâfnosule!îi face semn cu mâna, îndreptându-se spre casă. Trecuse aproape un an de la plecarea lui Cezar. Teofana era absorbită de munca ei. O cam obosiseră repetițiile pentru diferite lucrări vocal-simfonice, lieduri, recitaluri, arii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
te iubească. Ți-ai notat data revederii, o întreabă după ce ies din parc. — Da! Aici, își pune mâna pe frunte, depărtânduse. Tu ți-ai notat-o? — Aici, își pune mâna pe inimă Cezar. — Adio, țâfnoaso!îi strigă de departe. Adio, țâfnosule!îi face semn cu mâna, îndreptându-se spre casă. Trecuse aproape un an de la plecarea lui Cezar. Teofana era absorbită de munca ei. O cam obosiseră repetițiile pentru diferite lucrări vocal-simfonice, lieduri, recitaluri, arii din opere sau operete care trebuiau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu Alexandru în ce situație îl voi pune când ne vom întâlni la data și în locul stabilit. Să nu mă duc la întâlnire? Aș fi o lașă. Nu? Asta nu fac! Mai bine îl dezamăgesc, decât să fiu o lasă. „Țâfnosul” meu! Dacă stau să mă gândesc îmi lipsește atât de mult dragostea lui Cezar copilăroasă,mai veselă,mai hazlie. Cât de dor îmi este de zilele în care mă hârjoneam cu el. Când se va întoarce, vom mai avea asemenea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]