339 matches
-
arogantă. - Îi rog pe toți cei ce sunt pentru propunerea domnului Grosvenor să ridice mâna - nu uitați că e vorba de prelungirea cu încă cinci ani a duratei expediției noastre! Nu se ridica nici o mână. Cineva spuse, pe un ton țâfnos: - O asemenea problemă nu se poate rezolva pe moment, trebuie să reflectăm serios la ea. - Să încercam totuși să ne facem o idee despre părerile oamenilor în acest moment, răspunse Kent. E important pentru noi toți să știm ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o strângea cu un șurub la placa de bază a motorului atomic pe care-l repara. Așteptă o vreme, din ce în ce mai enervat că individul nu-i oferă de bunăvoie și alte informații. O curiozitate crescândă îl făcu până la urmă să mormăie țâfnos: - Și presupun că polițaiul l-a luat imediat pe sus, nu? De fapt nu presupunea câtuși de puțin una ca asta, dar, oricum, găsise un mijloc de a deschide conversația. - Nu era bărbat, ci fată. Fara încruntă din sprâncene. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apoi mai supuse cererea cercetării unei autorități dintr-un birou interior. Pe ușa acestuia ieși un bărbat între două vârste în uniformă de căpitan. Se uită urât la Cayle: - Colonelului nu-i plac tinerii, zise el, și apoi adăugă destul de țâfnos: "Cine ești?" Începutul nu părea deloc promițător și Cayle simți până în gâtlej cum îi crește încăpățânarea. Dar lunga experiență pe care o acumulase sfidându-și tatăl îl ajută să se adreseze cu un glas calm: - L-am întâlnit ieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Cu mult timp în urmă insistase ca ea să decidă în privința tuturor pedepselor aplicate personalului Palatului, unde predomina insolența. Slujitorii își înfruntau superiorii și nu voiau să muncească, iar delictele se răspândeau tot mai mult. - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse țâfnoasă Innelda. Dacă nu le plac restricțiile impuse de statutul lor de ce nu pleacă? Slujitorii educați la Palat pot obține întotdeauna posturi bune chiar și pentru simplul motiv că se crede despre ei că mi-ar cunoaște viața particulară. - Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe fereastră. — Ce văgăună mai e și asta? Suntem în Columbus, Ohio, răspunse Stan. — Dezgustător. — Știi cum se spune, zise Stan. Columbus este Cleveland, fără pompă. Pasărea nu spuse nimic. — Știi ce înseamnă „pompă“? — Da. Taci și condu. Gerard părea țâfnos. Și nu ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
multe surori de cruce, prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar În dimineața asta Își vopsise părul Într-un blond deschis, aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ieri în lac, zice Boxerul.(termenul „cașcaval” semnifică bani - nota culegătorului... - dar aici era vorba de un lanț de la gît care avea valoare și s-ar fi pierdut în ape). N-am băi, du-te și caută la altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Boxerul.(termenul „cașcaval” semnifică bani - nota culegătorului... - dar aici era vorba de un lanț de la gît care avea valoare și s-ar fi pierdut în ape). N-am băi, du-te și caută la altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat că el chiar trebuie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de zile. Sunt exact opusul fostei sale soții - fost manechin, Înaltă, foarte slabă. O tâmpită care a făcut pe inaccesibila ca să-l determine s-o ia de nevastă; nu dădea doi bani pe arta lui, era tot timpul furioasă și țâfnoasă și l-a făcut să renunțe la călătoriile sale și să-și uite pasiunile. Știi, comercializează lucrări de artă, călătorește des În China. — Deci are mai multe În comun cu tine. — Da. Sunt cel mai valoros artist al lui. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai facă atâta vâlvă și să accepte ce le-a fost scris. Nătărău bătrân. Iertat să-mi fie sacrilegiul, se închină pios Moira. — Moira, ești o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a crea impresia unei familii fericite, Jack nu putu să nu recunoască faptul că masa era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese alte idei. Doar Ben părea stângaci și țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar Ben îi evita privirea. După ce terminară de mâncat și Louise fu trimisă la culcare, atmosfera se schimbă subtil. Carrie se furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să iau interviuri criminalilor închiși în Rahova. Mergeam cu Dana Cenușă zilnic. Opream pentru pachetul de țigări al Danei. Dacă era ceasul 12, pachetul mă scotea din sărite. Se ducea timpul și nu făcusem nimic pe ziua aia. Mergeam direct. Țâfnos. Dubios, cu interviurile la mișto din Cațavencu. Ea devenise gardianul meu. Mi se părea că o să-mi fure subiectul. A deschis ușile. Dialogurile. Apoi, s-a retras. Întâi: Am luat zece milioane „credit“ de la ziar. Bani, nu glumă, în 2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și-și ia o răsplată, sau îți dă ție pontul, tu te duci și-l faci, după aia se duce „Știu cine l-a făcut“ El mi-a făcut legătura cu fata, cu Camelia, care-i și ea mesevistă. Era țâfnoasă. Nu dădea înapoi. Era foarte curajoasă, foarte pricepută. Dacă mergea cu noi, nu trebuia să facă nimic decât să fie acolo. Dar ea aducea câteva idei. Era deșteaptă, se pricepea. Am cunoscut pe-un frate de-al ei. Camelia l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiind atît de aproape, am hotărît să ținem totul secret, astfel Încît prînzul la familia Cooper, deși ocazional prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
socotit bine numărul invitaților, astfel Încât să găsească surprize pentru fiecare - Învingători și Învinși: micuții nu suportă Înfrângerile. Și ca să spunem adevărul, nici cei mari. Noi am fost În Venezuela acum zece ani, când Carlo era responsabil cu instalațiile petrolifere, continuă țâfnoasă mama lui Matilde, care voia neapărat să spună tuturor că soțul ei era director la ENI. Sunt o rasă frumoasă, fetele sunt minunate, parcă ar fi toate dansatoare de samba, din păcate nu prea se găsesc venezuelence În Italia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai presus de orice schimbare și de orice catastrofă. O, tu, cel mai italian dintre toate orașele, incomparabilă prin frumusețea ta - țâfnoasă, plăcută, vinovată și iertătoare. Nu voia să plece, ci să rămână aici. Era un risc pe care accepta să și-l asume. Chiar dacă la Roma poate că nu avea să devină niciodată omul care ar fi vrut să fie. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În mâinile surorii Îi rămase un papuc de lac negru. — Te-am prins! Te crezi Micul Prinț, dar ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Până atunci nu întâlnise decât oameni care îl respingeau imediat. Dar Andrei Ionescu îl primise, îl acceptase și îl lăsase chiar să fie stăpân peste gândurile lui, ca dintr-odată să nu-l mai vrea, fără explicați, ca un amant țâfnos. Sunt multe lucruri greu de suportat, iar izgonirea este unul dintre ele. Este o îmbrâncire la care cel îmbrâncit nu are dreptul să spună nimic. Cu cât este mai insistent, cu atât respingerea lui este mai violentă. Această nouă înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai de ce să te plângi. Nu puteam nega. Tot ce puteam spune era că doctorul nu avea un prieten, un Ravelstein care să‑l susțină moralicește. - Bietul Schley devine din ce În ce mai corect din punct de vedere medical. Nevastă‑sa e o țâfnoasă, și mai sunt și cele două fiice nemăritate. Activiste, toate trei, militează pentru cauze ca feminismul, ecologia. Așa Încât doctorul e un tiran la spital și un mutulică acasă. - S‑a Înfuriat și pe mine. Un prieten adevărat ți‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
înțelegere, iar cele voite să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși din aripioare și lăsând firimiturile pornește din creangă în creangă, urcă malul lacului, fiu-fiu! Țica-țic! Fiu-țic! Țic-țic! Costache Popa se întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scăpat cumva. Își face cruce, se bagă în pat lângă ea - alt culcuș n-are - și adoarme iepurește, cu urechile ciulite. Mâine Izabela nu-și va aduce aminte nimic sau va prefera să nu-și amintească, va plânge, va fi țâfnoasă, îi va cere bani și iertare, jurându-i iubire veșnică sau neîmpăcare, după caz. Ce era să facă, la urma urmei? Ce erau să facă? Pascal Ciortea se gârbovea și cugeta. De unde știu eu că prin gura femeii nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de întâmplarea de la banca de investiții. — Acolo n-a fost vina mea. Și oricum nu am reușit decât să-l punem sub acuzație pentru trafic, nu pentru crimă. Nu ai obținut nici o urmă de dovadă în sensul ăsta. Dumnezeule, ce țâfnos ești azi. Ce s-a întâmplat? Nu vrei să știi. Această afirmație este întotdeauna urmată de informația pe care se presupune că nu vrei s-o afli: am așteptat și asta s-a și întâmplat. Chestii legate de nuntă. Daphne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]