414 matches
-
țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci eu plâng după jucăria stricată din buzunarul tot mai ros de moliile ucigașe iar tu plângi după mica mea lume ciudată cu ieri prin care treceau călăreți în goană
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de-adevăratelea? - Dacă vrei să știi adevărul, vino la mine acasă. Acolo ți-l spun. Adevărul devenise ceva cu circuit domestic. Lecția duplicității i-a fost servită de mine, de mic. Copilul meu m-a urmat la cozi. Când era țânc, trebuia să dovedesc cu corpul delict că există ca membru al familiei. Certificatul de naștere nu ajungea. Mai târziu, în ’88-’89, ne țineam rândul în ture, ca îngerii tăi din Turda. O Todea am avut și eu. Foarte diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fericit în urma mea, pe când eu mă cufundam repede pe Corbul meu în umbrele Bărăganului, spre asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în durligi, cu capul gol, cu părul galben și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită la noi, se alătură de jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne. Da’ asta ce-i, moșule? întrebă doctorul căscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise moșneagul arătându-și ochii dintre sprâncene. Iaca așa, s-a luat ca un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu părul zbârlit, cu un glas pe care cerca să și-l îngroașe. Și pe tine cum te chiamă? —Dumitru! răspunse el cu nepăsare. Și, fără să se mai uite la noi, își căută de treabă cu boii, pășind mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe la conu Dumitrache... —Așa? bun. Da’ mai avem mult?... —Ei, nu, nu mai este așa de mult... Omul porni fără să ne mai privească, caii urniră trăsura grea; doctorului îi veni iar râsul tăcut, apoi rămase privind la Dumitru, țâncul cu capul flocos, care mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, ținând boii de funie, foarte serios și cu glasul tot mai gros parcă. —Vra să zică, pe-aici e drumul! vorbi doctorul, oftând greu. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un târziu suirăm cu greu, cu suferință, spre acea fântână; și după ce adăparăm caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de atâta vârstă, și pe cel străin și orfan. Cum i l-am pus în brațe, cum a căutat dreptul lui, vorbea nana Floarea tare, ca să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea care îl căptușise prima cu porecla asta, date fiind țipetele înspăimântate pe care le scotea încă de când era un țânc, de fiecare dată când se amintea în fața lui de un obiect sau de o faptă pe care el le socotea vrednice de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiare. Când sunt la club fac golf, tenis, schi nautic, înot subacvatic, badminton și polo. Știi, John, uneori ies pe plajă și alerg ca un copil. Fetele, gagicuțele de la club, când alerg seara, mă dojenesc, John, de parcă aș fi un țânc. După care, jumătate de noapte stau călare. Ieri, de exemplu... Și mă jur că a ținut-o așa preț de o oră și jumătate. După un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu a avut nici un efect. Așa că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă, vezi-ți de treabă, cum o să mori? — Ba da, ba da! Și sergentu’ iar: Nu mori, mă, Gheorghiță, nici nu ești rănit grav! Băiatu’ ăla, abia trecuse de 19 ani, dar În situația În care se afla părea un țânc de 14 ani speriat că și-a pierdut vacile și o să fie bătut măr de ta-su. Rana lui era la gât, una dintre cele mai periculoase răni, tovarășe director, puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcuse școala de pădurari pe undeva pe la Râmnicu Vâlcea. La terminarea școlii alesese postul de paznic de vânătoare la această pădure mică și veche din apropierea statului Burlești, În plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre toți cei implicați În aceste povești, cel mai indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai interviuri? am Întrebat, gândindu-mă dacă nu cumva Philip voise să spună „școli“. Era chiar foarte tânără. A, știi tu, alea obișnuite. Elite, Ford, Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe care nu voia, știindu-te nițel sărit, să i-o lași lui pe veci În bătătură cu un țânc atârnat de fuste; tu, Foiște, le ai de la necruțătoarea boală cu care te lupți din răsputeri. Întrebarea e: ăia de afară or mai trăi, or fi Întregi, leșinați, schilodiți?”. Ca să-i opresc lui Dordonea vorbăria - semn, la el, de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și privirea i se Întunecau din ce În ce. Pentru a lungi distanța, Își micșoră pașii. Îi apărură În gând nevasta cea tânără și cei trei copii. Titel Meșteru făurise un cărucior pe roți cu cauciucuri, căci Hristu le făgăduise țâncilor că avea să-i plimbe În acel căruț agățat de bicicleta nouă, cu nenumărate pinioane și trei foi de angrenaj. Se dusese și bicicleta, așa cum avea să se ducă, probabil, și improvizata ei remorcă, pe care de acum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]