424 matches
-
îi povestea cum este pe lumea cealaltă. Nu m-ar fi mirat. știa mămaia o mulțime de lucruri despre viață, și parcă știa o viață despre moarte. Pe când trăia tătaia, la prânz, fie vară sau iarnă, mămaia obișnuia să asculte țâncul pământului. Cred că el îi spunea secretele lumii. Vara se așeza pe prispa de lut, întindea o mână sub cap și se lungea pe prispa caldă, în bătaia dulce a soarelui. Pentru toți lumea se oprea. Nimeni nu scotea o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Nimic. Odată cu capul pus de mămaia pe prispa casei, totul înceta să mai existe. Uneori adia ușor vântul, ca o cântare. Fața senină a mamei, îmbrățișată de razele dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai frumoasă, din ce în ce mai frumoasă. Sufletul ei curat avea nevoie de țânc, iar el avea nevoie de ea pentru a exista. Pentru a avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
avea și el cu cine vorbi. După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu cu gândul la “ce o fi acolo”. Nu putea vorbi cu el, de parcă pietrele orașului îi îngreunau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul. Lumea murea și învia în fiecare zi la prânz. Când venea la oraș, mămaia nu vorbea cu țâncul. Stătea ca pe ace, mereu cu gândul la “ce o fi acolo”. Nu putea vorbi cu el, de parcă pietrele orașului îi îngreunau comunicarea. Pentru ea, lumea cea mare, departe de sat, era prea mică, o strângea, se sufoca. Nu avea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de înțeleaptă și de pură. Lua deciziile corecte cu o rapiditate uimitoare, rezolva totul cu o simplă vorbă și se mișca sprintenă pentru a termina cât mai repede ce avea de făcut și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie, nu mai asculți țâncul pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de frumoasă și mirosea a flori de câmp. M-am lăsat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de frumoasă și mirosea a flori de câmp. M-am lăsat mângâiat, iar mâna ei de cocă moale mirosea a pâine caldă. O lăsam să-și revină. Seara, când țâncul dormea, noi îl căutam. Încercam să-l trezim ca să vorbim cu el, să-l rugăm să vină iar, să nu o părăsească și el. Îl căutam prin curți, prin livezi, pe deal la nisipărie, toată râpa era scormonită. Îl vroiam
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
așa cum o știam. Gata să știe răspunsul la orice întrebare, gata să ajungă oriunde într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte de cu vară, mămaia asculta ca o regină a lumii țâncul pământului. Mămaia stătea singură pe prispă. Frumoasă. Se gândea la ale lumii. Soarele îi mângâia lin fața. Nu clipea, nu schița nici un gest. Mânile ei se mângâiau una pe alta, iar lumea... lumea se oprise în loc. Doar pentru ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
balaurii duseră apa În al nouălea cer.Căci apa, ca să ajungă pe pământ, trecea dintrun cer În altul, nu venea deodată, ci numai bună pentru pământeni. Zmeii și balaurii n-au observat că le lipsește din captură, Însă când un țânc Îi trezi țipând că plouă, ei au știut că la mijloc este mâna lui Dumnezeu.Au tăcut chitic, dar nu vroiau să se dea bătuți.Ei aveau un drum numai al lor, numit curcubeu și pe acel drum au luat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe jumătate. Deși, știi ceva? Ar fi trebuit să te omor acum, cât ești Încă un țânc... Înainte de-a deveni bărbat și a mă curăța tu pe mine. Apoi Îmi Întoarse spatele și se Îndepărtă, devenind iar umbra neagră care a fost Întotdeauna. Și i-am auzit râsul pierzându-se În ploaie. Madrid, septembrie 1996 Mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia lui de un roșu perfect, încercă să se facă mic, mic de tot în palma băiatului... Nu, nu, nu, te rog
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dacă eram nou-venit. Am spus că da. — O să te obișnuiești. E un procedeu deliberat. Cred că dacă ne supun unui purgatoriu de plictiseală de cîte ori cerem bani, o să venim mai rar. Și, Dumnezeule, chiar nu se înșeală! Am trei țînci de hrănit, unul aproape sugar, și muncesc să-i întrețin. Adică, atunci cînd am de lucru. Dar nimeni nu plătește așa cum trebuie, așa că iată-mă din nou. Sînt o moacă, asta sînt, o moacă în toată regula. Am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori construiau adăposturi antiaeriene în curțile din spate și unul pe terenul de joacă al școlii, și dacă Thaw auzea alarma antiaeriană în drum spre școală, trebuia să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai gîndească. Alexander urla: Mamimamimamimamimami! Dacă ai necazuri cu femeile, continuă omul, îți pot da sfaturi, pentru că am fost însurat odată. Am avut o nevastă care făcea niște treburi urîte, lucruri pe care nu le pot spune în prezența unui țînc. Vezi, femeile nu sînt ca noi. Sînt făcute din apă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Poți citi asta în Pavlov. Alexander își încleștă gingiile pe suzetă și începu să sugă. Lanark oftă ușurat. — Și bărbații sînt din apă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un fapt obișnuit. î Cînd și de ce v-ați hotărît să compuneți o poveste a vieții dumneavoastră? R Oricine își dorește să fie erou sau eroină, nu-i așa? Sînt convins că așa gîndesc copiii, atunci cînd nu mai sînt țînci și descoperă că au o putere foarte limitată de a schimba lumea, în afară de puterea pe care și-o imaginează că o au. Cărțile conțineau lumi pe care le puteam înțelege și manevra în visele mele diurne. Operele complete ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era ținut la un loc de rudenii complicate, toți erau veri și cumetri, toți trăiau în frica lui Dumnezeu în jurul bisericuței fără turlă din miezul cătunului. Verile munceau aplecați pe aracii de roșii și pe straturile de ardei gras, iar țâncii se duceau cu vacile la păscut și acolo făceau lanțuri nesfârșite din cozi de păpădie sau se luptau cu ciomege cu moacă, frumos cojite și-mpodobite. Cerul deasupra era albastru ca o floare cu petale albastru-transparente deschisă peste văioagă. Lângă bordeie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de care li se urâse de-atîta amar de vreme. Spinarea unui fluture gigantic se ivea sub ei, doar la câțiva pași sub gheață, asemenea cefei unui dulf sub valurile mării. "Cum o fi carnea de flutur?" se pomeni vorbind un țânc cu mucii curgând luminare pe buza de sus, și, brusc însuflețiți, țăranii începură să-și dea cu părerea, ba că ar fi ca pieptul de gâscă, ba ca piciorul bălos al melcului, ba ca mușchiul moale și fraged din crusta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]