289 matches
-
poate oferi bărbatului celtiberic: să-și slujească patria și să Îmbrace uniforma cruciadei naționale În apărarea rezervei spirituale a Occidentului. M-am bizuit că măcar Fermín avea să dea de capăt acestui subiect și să ne facă să rîdem o țîră cu versiunea lui În versuri la Căderea cîrdășiei iudeo-masonice. Două luni. Opt săptămîni. Șaizeci de zile. Puteam să tot Împart timpul pînă la secunde și să obțin astfel o cifră kilometrică. Mai aveam la dispoziție cinci milioane o sută optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
klingonienii lui Băsescu, specie mereu pe cale de apariții surprinzătoare, având ritualuri complicate și clamând, În permanență, un „simț al onoarei“ În orice bătălie (politică, intergalactică ș.a.m.d.). Onoare care nu e onoare, dacă nu se lasă măcar cu o țâră de sânge (fie ăla și din-tr-un nas extraterestru cu trei nări). Cu ferengii lui Tăriceanu, negociatori Înnăscuți, omniprezenți În galaxia noastră carpato-danu... . O specie de care e bine să te ferești, chit că Îi recunoști și Îi respecți inteligența nativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cuprins de mari elanuri romantice și blestema în gând tiparele clasice, slavone. Ceva-ceva observase și țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orașele pentru această pajiște rock, cu păr cârlionțat, cu busturile goale, era ca și cum s-ar fi luat pulsul sonor al Americii călare pe ogari cenușii. Aveau inele mari pe degete, chiar bărbații bărboși, și pantaloni cu modele orientale, și o țâră de Marijuana, venise chiar și un guru negricios, erau acolo păroșenii încinse, sandale aproape romane, și ritmul bătut cu tălpile pe scena înaltă de doi metri, unele unghii erau mai mari ca de obicei, ca să apese sănătos corzile chitării, răgușeli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lăsat în plata Domnului. Dar o piatră îl ajunse, apoi alta. Din urmă veneau mânioși și cuconul Gheorghieș Horga, și grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ba pentru brânză, la câșlărie în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau drumurile, că mai totdeauna mă întâlneam cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o leși, Trăiane. Securea nu se mai găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr a tăcut și s-a supus. Îi era puțintel frică de acel glas schimbat. Atunci să mergem, bădiță. Să mergem, dar să mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde-i acuma sania. —Sania-i la drum; se duce la vale. — Da; se duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai des trebuie și putere. Mai zic și așa—cine are de unde să ia, dacă țara nu dă nimica? Nici acei de acolo, nici ăștia de aici ( guvernanții de la București și de la Chișinău), dacă dau, dau câte oleacă, câte o țâră, doar câte o țâră. (Arată către o femeie care tece pe drum.) Iaca, o vezi, o femeie la aproape 80 de ani! Cară cu spatele niște crengi, că nu are cu ce face focul, să aibă cu ce-și face
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
putere. Mai zic și așa—cine are de unde să ia, dacă țara nu dă nimica? Nici acei de acolo, nici ăștia de aici ( guvernanții de la București și de la Chișinău), dacă dau, dau câte oleacă, câte o țâră, doar câte o țâră. (Arată către o femeie care tece pe drum.) Iaca, o vezi, o femeie la aproape 80 de ani! Cară cu spatele niște crengi, că nu are cu ce face focul, să aibă cu ce-și face o supă...Ei, când
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
semn de schizo alunecarea noastră conversațională din profesional în politichia de mărgăritar. Mai degrabă de paranoia: când îmbracă discuțiile noastre aparențele unui delir hermeneutic și punem totul în cârca Guvernoiului, inclusiv ultimul nostru rateu sexual. Deși... să ne gândim o țâră la cetățeanul căruia i se aduce la cunoștință o inginerie bancară tocmai când e pe punctul de a-și încăleca, întru îndeplinirea obligațiilor conjugale, jumătatea legiuită (ca amantă nu i-o punem la socoteală)! Dezerecția ce va urma, sau doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tendințe politice, sociale și emoționale. Așa se amestecă ele și în realitate. De aceea cred că avem destul stângism cât să ne ajungă. Stângă autentică? Probabil că nu. Dar ce-i aia? LA LOC teleCOMANDA Naționalismul, opiumul poporului și o țâră „de Bourbon“ Alex SAVITESCU Românul se declară regalist când situațiunea o impune. Se declară și comunist, dacă onorabilul context o cere. Despre capitalism, nici nu mai încape vreo urmă de îndoială! Aici lucrurile devin ușor mai nuanțate: unii se percep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la mine să te dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vezi tu, Savetă, că împielițatul aista de fecioraș, după ce că nu învață, mă mai face și de tot râsul printre oameni. Lasă-l, Silvestre, că n-o fi un capăt de țară! Poate nu poate băiatul. O fi și el o țâră mai slab de virtute... Și apoi, cât se poate de încet, aproape șoptit: O fi semănând cu tac-su... Silvestre. Nu mă mai amărî și tu, Savetă, că-s destul de amărât și fără ca tu să mai presari cu sare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați de viață și faceți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cei cu legile În mână; pe când, nenea Ciocio, a furat de la companii, de la societăți și de la indivizi, particulari, și asta e cu totul altceva. Bine. Mai vedem noi, mâine. Acum, dragule, strânge-mă-n brațe, și, să... Hai. Dar, o țâră: n-ai plapumă? Nu. Doar cearșaf și pătură. Nu-i nimic. Lasă. O să mai punem și vreo haină, mai groasă, peste noi. Asta, până mâine, că, pe urmă, o să aduc, eu, de-acolo, tot ce ne trebuie. Dar, decât să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pus-o aici, pe scaun. În caz că vi se face sete, n-aveți decât să Întindeți mâna și veți da de ea“, Îi retezase vorba pe un ton destul de hotărât. „Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inspectorul Chiciroagă acasă. Așa am și făcut. Ne-am suit pe biciclete dis de dimineață, după ce am luat pastă de lipit camerele, sfoară de legat anvelopele și hai la drum. La Tecuci ne-am cumpărat o pâine și după o țâră de odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă căldura lui mi-a liniștit stomacul și nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent, Însă Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e la mare preț, opina Fermín Romero de Torres. Mintea științifică presupune astfel de lucruri. Uită-te și dumneata, dacă nu, la domnul Albert Einstein. A inventat atîtea minunății, iar prima la care au găsit aplicație practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă spun ceva, dumneavoastră, personal, care să rămână între noi și să nu vă fie cu supărare: zadarnic ostenește atâta lume, căutând zăcământul de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de un scris des și tremurat, până depistez pagina întâia a respectivei Cărți. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iar eu am făcut, așadar, parte fiecăruia, însă, cum firea ne era hărțuită de griji, porția ne-a părut prea mică și bunătatea slăninii prea mare Atunci am cunoscut noi că legea lui Ali Străilaș nu-i dă voie nici o țâră, ca să se înfrupte din darul cel mai de seamă al porcului și mirându-ne cu toții de asemenea opreliște, am luat aminte că legea are, uneori, tărie și puteri greu de bănuit, punând ciudate vrednicii și în cine nici nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de foame am mâncat-o, ci fiindcă mă alarmase faptul că nu mai am putere să urc găleata cu apă sus, la colegii mei de pe schela sondei Însă, mai punându-mi odată ambiția, am mai aburcat iar găleata cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-ar umple pe loc gura de apă! se lăudă el. Profetul a dat din cap , a încuviințare, ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]