3,030 matches
-
putea ( nu avea numai dreptul ) și trebuia să Învețe, să se autodepășească, să se integreze Într-o societate stabilă pentru fiecare individ În parte. Am Învățat să ne respectăm părinții și strămoșii, să ne iubim patria, să ridicăm fruntea din țărână și să ne impunem În afară. Și prin cine credeți că ne-am impus pe piețele externe ? Prin securiștii pe care atât Îi ponegrim. Este adevărat că peste tot sunt uscături, au fost și printre ei destui, ca peste tot
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost, ajungând ca o chemare până la el, călca greu, dinadins zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela, dacă nu propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să fac? Ai cămașa curată. Repede! Trage-ți cămașa peste cap, s-o rupem, să-l legăm. Poate-i oprim sângele. Ce să mai oprim? Nu vezi? Tot sângele s-a scurs din el! Bătrâna se lăsă lângă el în țărână. De ce-ai alergat, îl dojeni, și glasul sau dojana, sau poate adierea aceea abia simțită, venită de la plamele ei părea să-i facă bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni. Ajutor! Ce e? Te doare tare? Băiatul, gemu ca-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat!? Terminând, repet încă o dată că mâine, 19 decembrie, plec din lagăr într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
iese din ei fumul negru pe coș, că-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai stai? Adă un doctor... De unde să-l scot, mamă? Cine vine? Cu ce să-l plătesc? Și chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând cu genunchii în țărână, prinse să fluture cruci mari, grăbită, deasupra muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o urmărise și de gândul că nenorocitul acela poate să moară din clipă în clipă, dacă n-a și murit, cu tot sângele scurs în țărână. Ce ghinion pe ele să nimerească în calea lui și ce idee să-i vină bătrânei, să iasă la secerat! Ca și când cu acel puțin grâu sau fără el nu era totuna? Făcu un pas spre Tudor. I se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
glas. Apoi mai multe. De undeva din... Aruncându-se cu burta la pământ să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se silea să asculte toate zgomotele și mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împresurat de-o legănare moale și-un zumzet ca de albine care-l luară pe sus și-l destrămară în bâzâitul monoton, din ce în ce mai stins și-ndepărtat. Adormi cu pumnul strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea și oasele pe el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ți surâde ca un înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege furtună. Bătrâna semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un vierme dezgolit în țărână. Nu se lăsa convertită de bunele ei intenții exprimate și nici de naivitatea și dezinteresul arătat. Știa că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai putea măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
beciul unei închisori. Lumina rară se cernea printre gratii... (Trântorul) Dar ei cu toții uită că uneori și apa și aerul pot fi neînchipuit de grele, că și apa și aerul se pot preface în lespezi și pot apăsa, ca și țărâna, umerii și pieptul celui dus... (Rondul de noapte) Propriul trup este o închisoare pe viață. Iar clipa morții nu eliberează, ci pecetluiește, cu și mai multe lacăte, această închisoare: Am auzit despre unii care înțepenesc așa, în mijlocul unui proces, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de oi. Aici, Partidul Comunist le-a dat o locuință de s-au stabilit pentru toată viața, că Ion, soțul nepoatei Zavastiei a și murit pe acele meleaguri Dobrogene la vârsta de 51 ani, acum, după revoluție. Să-i fie țărâna ușoară lui și la tot neamul lui și Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei adormiți în Domnul, pe care eu i-am pomenit până acum și pe cei pe care îi voi pomeni. Dumitru Pleșu Pleșu, pe numele lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și mai lată care era purtată de o curea lată din piele. La fel avea și motorul o roată pe care era atașată aceeași curea cu care motorul purta batoza. Din când în când, mecanicul arunca câte un pumn de țărână pe cele două roți, mult timp m-am întrebat de ce murdărea acele roți albe din metal lustruit și acea minunăție de curea, că nu văzusem o curea așa de groasă, așa de lată și așa de lungă până atunci, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a tot uscat, lumea a intrat în păcat! Și de ce să nu scriem despre trecut? Poetul cel mai mare spunea: Patriotismul nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului! Așa au dăinuit popoarele peste timp în fiecare minut al istoriei, statui de bronz geometrizate în faguri, așezate în praguri de cetate. Pâinea mereu s-a înnoit, a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a fi mai mult a bărbaților... Ironie! Puterea mușchilor la concurență cu puterea iubirii... Aceasta din urmă se naște în adânc și se înalță spre cer; cealaltă are caducitatea materiei. Se umflă până la un nivel oarecare, apoi se întoarce în țărână. Dar să nu minimalizăm „masculinitatea”! Ne-ar sancționa în primul rând marile mitologii ale lumii. Nici P.H.L. nu pare a avea vreo intenție părtinitoare. În meditațiile sale se observă mai curând efortul de a descrie modul în care bărbatul „se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]