1,197 matches
-
țip și toți ne-am speriat Atunci am simțit pentru prima oară Frisonul rece și inconfundabil al morții Parcă toată mintea mi s-a scurs subțiindu-se Și rătăcind în toate arterele și vinele, articulațiile Am fugit cu toți după ce țața Chiroftia lu' Șerb Vecina de peste gard a alergat să vadă tărăboiul Mi-a pus o frunză de pătlagină și a încercat Să ne îmbărbăteze, sunteți bărbați, ce dracu Doamne, iartă-mă, ne-a amenințat ea, leapădă-i Pe păcătoșii ăștia
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
o căruță cu șase bărbați care stăteau culcați nemișcați ca și statuile. O femeie mâna căruța și plângea. Noi curioase priveam prin ulucile gardului. Mama ieșită la poartă cu basma neagră legată peste gură a întrebat : -Ce s-a întâmplat, țață Floare? -Au fost trăzniți, fă Măriță, au stat sub un păr și i-a trăsnit Dumnezeu. Acum mergem să-i băgăm în gropi și îi acoperim cu pământ să se ducă curentul . Doftoriii sunt departe de sat, nu le place
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ȚAȚA MARIOARA MOȘOIULUI, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste drum de prima școală, o casă mare cu poartă-naltă, gărdit zăbrelit cu șipci și coperiș de șiță
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
de bătăușul care mă pocise. El cu încrunt de sprâncene pe loc mi-a tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-acuma palma grea. La marele incendiu din 1953, țața Marioara vorbise-n stradă și se căina: - Văleu, maică ce pălălaie ! - Arde satu țață Mărioară ! - Las să arză că e lumea rea ... În port rucărean, cu ie și fotă și maramă ajunse odată la un teatru de pitici. În timpul piesei
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-acuma palma grea. La marele incendiu din 1953, țața Marioara vorbise-n stradă și se căina: - Văleu, maică ce pălălaie ! - Arde satu țață Mărioară ! - Las să arză că e lumea rea ... În port rucărean, cu ie și fotă și maramă ajunse odată la un teatru de pitici. În timpul piesei au trecut-o toate neputințele și sărind în picioare se duse în spatele scenei, scăpând
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
altă vorbă “De ce nu mor vara și să-nviez iarna?”. Iar după-atâta povestire cu luare-n pleaznă, sosi clipa despărțirii și Mariara noastră și-a dat în chin suflarea ei de pe urmă ... Cu lumânarea stinsă-n pâlpâit. Referință Bibliografică: Țața Marioara Moșoiului, de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
grasă și gustoasă ce aburea în strachina de lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? O întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Tăcerea îi înfurie pe dușmani și îi apropie pe prieteni. Dar nu știam încă lămurit cine se ascunde și sub ce deghizare. Îl vedeam la poartă, cu zămbetul lui de om chinuit. Când nu eram prin prejmă, îl auzeam strigând: „ Țață Gelă! ”. Pe la noi pe la țară oamenii se mai strigă și acum pe la porți, în ciuda faptului că au telefoane mobile majoritatea. Deși satul este situat în apropierea unui oraș mare, Craiova, sătenii nu au rețea de canalizare. Dar au TV și
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
Andrei le făcea pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care avea o panglică soioasă de sudoare bătucită cu praf. Pălărie purta numai vara - ziua, pentru că noaptea se culca cu o căciulă țuguiată pe care o înfunda până la urechi. Tanti Dumitra, sau țața Dumitra cum îi spunea toată lumea, trebăluia toată ziua la prăvălii, având o cârciumă la casa lor din sat și câștigase la licitație și restaurantele gării, adică cel de clasa întâia și a doua care erau la un loc și cel
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
căci până la Chișinău, de unde eram noi de felul nostru, era prea departe. Biata mama era „topor de oase”, făcea toată trebăluiala în marea gospodărie a lui „frac-su” care era mereu nemulțumit de ea, mai ales după șopoteala „prietenească” a țaței Dumitra, care mereu îi găsea nod în papură: „Ie-tă-te soru-ta asta, o să ne aducă în sapă de lemn, cine pacatele mele o mai aduse și pe asta pe capul nostru, nu avem noi destule necazuri și așa, și-l mai
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
la nimic și cu școala lui di liciu: - geaba vii geaba te duci, geaba strici acei papuci”. Asta am auzit cu urechile mele când eram ascuns odată sub pat și ei veniseră să „verse” banii într-un sertar din garderob. Țața Dumitra era mai mult lată decit lungă, lată în șale și când mergea parcă înota printr-un troian mare de omăt, umbla mereu îmbrobodită cu o basma neagră cu franjuri. Îl pricopsise pe nea Gheorghe cu patru copii: Natalița, care
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
sală de așteptare murdară și plină de mârlani ce duhneau a usturoi și sudoare, ca era august și o zi caldă fiind și pe la amiază. Nea Gheorghe a înlemnit și a strigat cât îl ținea bojogii: „Să trăiți coane Iorgule!”, țața Dumitra era să leșine de emoție, și eu am rămas cu gura căscată, cu ochii la secretară care era frumoasă și foarte tânără și-și făcea mereu vânt cu un evantai din pene de struț. Conu Iorgu era un ramolit
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
ci numai ape minerale bâhlite și calde, mi-i o sete de aș bea o vadră întreagă, poți să-mi dai niște apă, dar de puț nu sifon sau apă minerală? -Cum nu, conașule, și-i face un semn discret țaței Dumitra, care mă smucește de mână și mă ia deoparte să - mi spună ce să fac: - Ovidule, du-te în bucătărie că jos lângă cișmea e o sticlă de aia verde de un kil cu apă de aia bună - apa
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
la boier cu sufletul împăcat. De setos ce era, boieru trage un gât zdravăn, apoi Doamne ce văzui: bietul conu Iorgu, a împroșcat în tot restaorantul cu un nor des de gaz, căci gaz era în pahar, gaz cu care țața Dumitra umplea lămpile, că pe atunci, în gară, nu era electricitate. Nea Gheorghe s-a repezit să mă prindă să-mi rupă oasele, bimbirica lui conu Iorgu râdea pe înfundate, toți au crezut că am făcut-o intenționat, dar eu
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
o face în continuare) în chip strălucit domnul doctor Valentin Munteanu. Mă voi limita să analizez doar rolul lor de chibiți ai politicii externe și rolul lor de politruci demagogi, grupați în haite mafiote, care se urăsc, se bălăcăresc precum țațele ordinare pe la posturile de televiziune, acțiune diversionistă cu fumigene manipulatorii, pentru a distrage atenția alegătorilor de la hoțiile lor mârșave și criminale. Noroc că justiția, sub presiunile marilor jucători externi, a început să-i împacheteze prin pușcării. Deși, toți HP au
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
puță, cine?!... ‒ Adriana. Cine altcineva?!... ‒ Ai?... Păi, de ce, puță, de ce? ‒ D-a dreacu ce e. D-aia! ‒ Oleleoooo, fir-ar ea a Pârdalnicului!... Păi, vă certarăți? îl descusu și asta, a lu’ Trancanele. Ne certarăm o țâră, aha! Ne certarăm, țață Marioaro, că o prinsăi, când îmi ciordea din bani. A dreacu, ea crezu că dorm, că sunt beut. Că-mi dete să beau. Da’ eu nu mă-mbătai, că fusăi mai ‘oț ca ea, că m-a învățat nea Gogu
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
avea cinci trandafiri roșii ca focul. ‒ Bună dimineața, Silvică, maică! Dar unde te duci, puță, așa gătit și cu flori în mână, așa de dimineață? îl întrebă Ioana lu’ Cocostârcu. ‒Și unde îți e dormeza, Silvică? completă Marioara lu’ Trancanele. ‒ Țață Ioană, uite, m-am hotărât, să mă duc să mă împac cu Adriana, că destul s-a rugat de mine două săptămâni și chiar cred că îi pare rău. Mă duc să-i fac o surpriză. Mă duc să-i
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
că îi pare rău. Mă duc să-i fac o surpriză. Mă duc să-i duc flori și s-o cer de nevastă. Că o iubesc, dă-o dreacu! Aia e! Nu poci să trăiesc fără ea. Iar de dormeză, țață Marioară, nu-mi mai trebuie d-aici înainte, că, ia uite, mi-am luat sofabed! și le arătă geanta de pe umăr. ‒ Oleleoo, muicăăăă! Și ce e ăla sulfapet, mă, Silvică? ‒Ei, ce să fie? E un pat, pe care îl
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
prin viață, ține minte o vorbă: rău e cu rău, dar mai rău e fără rău! Așa să știi! Ia-o, că e femeia ta și încă mai puteți să faceți copii! Și să fiți sănătoși! ‒ Mulțumesc, de vorbele bune, țață Marioaro! îi răspunse Silviu și plecă în treaba lui. Ăstea bătrâne, rămase în urmă, îți reveniră din mirare, dar căzură pe gânduri și le atinse filozofia: ‒Vezi, fa, Marioaro, vezi, că vine vorba aia din bătrâni, că orice sac își
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
de apă, acoperișul dărâmat și un zid la pământ. Nu putea biata femeie să rostească mai multe. “Ce să mă fac eu acum?” Nu plângea. Privea în gol repetând în neștire: “Ce să mă fac eu acum?” “Taci din gură, țață Mario, zi bodaproste c-ai scăpat cu viață și n-ai pățit ca Leana. Ai văzut cum a chemat-o moartea? Nu stătea ea bine la spital? Dar ea nu și nu, să îi dea doctorii drumu să vina acasă
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
la despărțire, la împărțire, la nunți, la botezuri, la panacide, la întruniri electorale și alte parastase, în tramvai, pe trotuar, în stradă. Da, în stradă. Inginerul Ștefan Trîmbovețchi îmi povestea cum a văzut în plină stradă, în Podu Roș, două țațe pupîndu-se. Le-a claxonat, dar ele, preocupate de pupăceli, nu l-au auzit. Inginerul s-a apropiat încetișor cu mașina pînă ce una dintre ele a ajuns cu fundul pe capotă. Atunci țața a trecut de la pupat la spurcat, căci
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
în plină stradă, în Podu Roș, două țațe pupîndu-se. Le-a claxonat, dar ele, preocupate de pupăceli, nu l-au auzit. Inginerul s-a apropiat încetișor cu mașina pînă ce una dintre ele a ajuns cu fundul pe capotă. Atunci țața a trecut de la pupat la spurcat, căci la noi, de multe ori, pupatul și spurcatul coexistă. Ne pupăm și cînd dansăm. Cred că sîntem singurul popor din lume care a scornit un dans dedicat sărutatului - perinița, la care se poate
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
V. CÂND S-O FĂCUT POAMA, de Radu Părpăuță, publicat în Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012. La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Cînd te-ai luat cu Natalița?” întreabă țața Anica. „La patru ani după anul cînd s-o făcut poamă.” Sau: „Cînd o fost cutremurul cel mare, dom'le?” „A, cu vreo cinci ani după se s-o făcut poamă.” Sau: „Uite, Lențo, am ș-acu cuptiorul ista făcut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]