472 matches
-
interesat de asemenea figuri tehnice. Uneori, cântăreții practică și fluieratul artistic (există adevărați „virtuozi” în această tehnică). Instrumentiștii sunt organizați în tarafuri, ansambluri sau orchestre; improvizația se produce la mai multe niveluri (de exemplu, gradul de spontaneitate al execuției la țambal este foarte mare, rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil pianistic similar cu cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută acordurile placat (nearpegiat); ele pot servi și ca instrumente soliste. Formațiile instrumentale mai apropiate de spiritul
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare - diverse alămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.) și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) -, dar și
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
echipă complexă de instrumentiști cu experiență: Codruț Farcaș, Geta Ciuiu, Anișoara Dabija, Natalia Proca (soliști); Andrii Ciorda și Igor Cuciuc (strigături); Cezar Cazanoi (flaut, fluier, caval); Valentin Boghean (cimpoi, fluier, caval); Radu Daud (clarinet, saxofon-sopran); Adam Stingă (trompeta); Valeriu Cașcaval (țambal); Igor Iachimciuc (chitară); Mihai Socodei (baș); Sergiu Diaconu (cobza); Leonid Koida (percuție); Petru Moiseev și Tudor Stânga (tobe).
Transbalkanica () [Corola-website/Science/309289_a_310618]
-
primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic și Niculae Vișan, ajuns țambalist în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își începe angajamentele la restaurantele din zona Gării de Nord, Herăstrău și Floreasca. Debutează în 1936 la casa
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan. În 1958 înregistrează un disc vinil mic, împărțit cu Dona Dumitru Siminică, pe care apare una din puținele piese în limba țigănească înregistrate în perioada comunistă ("Caman te jau ando parcu"). Moare la sfârșitul anilor
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
casa jocului”. La Sfântul Nicolaie, în data de șase decembrie, erau „probați” muzicanții, la acea casă, prilej de întâlnire, mai mult al tinerilor care, cu această ocazie, detaliau planurile pentru celelalte sărbători. Taraful era compus din: vioară, ceteră, contrabas și țambal, la nunți și petreceri mari, iar celelalte petreceri erau animate de cântecul fluierului. În toată perioada sărbătorilor, jocul avea loc numai după-amiaza și seara, deoarece dimineața toată comunitatea se ducea la biserică. În ajunul Crăciunului, încă de cu ziuă, pornesc
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
cântecul „Bărbie Girl” de Aqua) nu li s-au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se situează deseori în jurul valorii de 135 bătăi pe minut. Instrumentele de percuție (marimba, tamburina, țambal, toba, xilofon și altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST Instruments), fiind folosite pentru producerea lor. Linia de bass este deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
acestuia intrase deja în cel de-al doilea război mondial, iar el, convins că va avea parte de câteva fapte de cutezanță, s-a înrolat. A fost trimis în Texas, unde a devenit, într-o ordine covârșitoare, artilerist, instrumentist de țambal într-o formație, organist în postul unei bisericuțe și om de prim ajutor. În cele din urmă a fost înscris la centrul inteligenței militare din Maryland. Mai târziu a intrat la Universitatea din Paris. Acolo s-a antrenat într-o
Lloyd Alexander () [Corola-website/Science/311050_a_312379]
-
de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-un singur sat. Helmut Wettel, în lucrarea „Der Buziascher Bezirk” (Plasa Buziaș), presupune că denumirea satului este slavă, derivată fie de la slavul "Syla" (stâlp, coloană), fie de la "Zil" (țambal) sau "Silva" (prună), însă nu prezintă dovezi istorice concludente care să susțină această presupunere. În timpul ocupației otomane a Banatului, până la 1659, Ținutul Lugojului, din care făcea parte și Silagiu, a aparținut Principatelor Transilvaniei. Satul apare menționat în documente fiscale transilvănene
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
27 februarie 1940 în Ștefan cel Mare, jud. Argeș. Manifestând interes pentru muzică încă de mic, a studiat mai întâi acordeonul (autodidact). La 11 ani dă examen la Școala Medie de Muzică și reușește cu nota 10. Începe să studieze țambalul cu Gheorghe Pantazi. Acesta a pleacă în China pentru un turneu de șase luni, iar risca să rămână repetent. A fost nevoit să se mute la clasa de nai, unde l-a avut profesor pe Fănică Luca, care l-a
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
personalități, printre care și Maria Tănase. Aceasta îl roagă să-și dacă o formație cu care să o acompanieze pe ea și pe Fărâmiță Lambru la spectacole. Radu Simion își formează rapid o formație formată din Nicolae Bob Stănescu la țambal, Nicolae Turcitu la acordeon și Dumitru Jean la contrabas și începe o serie de concerte la Teatrul de revistă Constantin Tănase. Acolo erau și Gr. Vasiliu Birlic, și N. Stroe. De la ideea Mariei Tănase acesta a devenit șef de orchestră
Radu Simion () [Corola-website/Science/312211_a_313540]
-
Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul bălan”). Debutează la Radio București, într-o emisiune în direct („pe viu”), în 1934, cu propriul taraf, format din Mia Vlăscenescu (voce), Luca Codin (cobză și voce), Marin Matache (vioară și voce), Dică Matache (țambal), "copilul" Mitu și alții. Cu acompaniamentul tarafului a debutat și Maria Tănase la Radio la 20 februarie 1938. Tot în taraful său a debutat și nepoata acestuia, Măriuca Matache (pe numele său adevărat Aurica Ion), în fața publicului bucureștean în 1939
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
magie și conjurarea zeilor și eroilor, sau păcălire a lor, se învață meserii și se fac unelte. Așa este făurit talismanul Sampo, ce poate aduce bogăție oricui îl posedă, se construiește primul kntele, instrumentul tradițional finlandez ce se aseamană cu țambalul, sau se învață arta prelucrării metalelor. Ca toate epopeile lumii, cu care are similarități, Kalevala abundă în intrigi amoroase, umiliri și înșelaciuni, ucideri și salvări miraculoase. Elemente păgâne cum sunt vrăjile se îmbină cu mituri creștine, precum cel al Fecioarei
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele au și diversificat repertoriul tarafurilor, interpretând mai ales melodii de dragoste și de dor. Cu timpul au apărut în zonă și alte instrumente muzicale precum chitara sau țambalul. În Tismana, la începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore Murgu (n. 1889 - d. 1947) și Ion Pleșa zis Rugină (n. 1882 - d. 1947). Grigore Murgu a fost cel mai apreciat lăutari din Tismana
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
el se afla la Tismana, unde și-a format un taraf cu care a cântat la nunți, hramuri și petreceri, până la plecarea pe front în 1941. Din taraf au mai făcut parte Gheorghe Maghera-Costree (bas), Vasile Geagu (braci), Petrică Lala (țambal) și Lia Murgu (voce). Un rapsod vestit al locului a fost baladistul Petre Geagu zis Cătăroiu (n. 21 aprilie 1903), care a cântat cu taraful Rugină-Murgu atât în Gorj, cât și în București, la diferite restaurante din zona Gării de Nord. Solistele
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
Timișoara și o înregistrare făcută la studioul de radio și televiziune Novi Sad din Sebia. Formația cu care a făcut majoritatea înregistrărilor sale se numește Virtuozii Banatului și este alc din Ionicuț Butan - clarinet; Remus Vălungan - chitară acustică; Mircea Ardeleanu - țambal; Costel Haida - contrabas; Ilie Vincu - vioară și Radu Vincu - vioară. Un artist de excepțional dar de o modestie covârșitoare, nu este numai un interpret ci mai ales un talentat creator. Cântecele sale au depășit de mult granițele banatului și ale
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
n. 1936 București - d. 19 august 2012 București), pe numele său real Petre Marinescu, a fost un țambalist virtuoz din România, fiul marelui țambalist Mitică Ciuciu. Născut în anul 1936, încă de mic acesta începe să învețe să cânte la țambal de la tatăl său la fel ca și sora sa, Verginica Ciuciu. Cântă împreună cu tatăl său la nenumărate evenimente sau concerte, unde se face cunoscut din ce în ce mai mult. Pe 4 februarie 1945, la doar 9 ani, apare în concertul de debut al
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
împreună cu tatăl său la nenumărate evenimente sau concerte, unde se face cunoscut din ce în ce mai mult. Pe 4 februarie 1945, la doar 9 ani, apare în concertul de debut al Orchestrei „Doina Românească” a lui Petrică Moțoi, interpretând într-un trio de țambale alături de tatăl său și țambalistul Victor Manu, un celebru preludiu de Serghei Rahmaninov. În 1960 devine țambalist al Orchestrei de muzică populară Radio, cântând sub bagheta unor mari dirijori precum Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și mai ales Paraschiv
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
sifon" și "șifon" sînt percepute ca fiind identice. Confuzii similare apar și la alte perechi de sunete: "tu" și "țu", "ti" și "ci", "zi" și "gi", etc. În limba vietnameză nu există consoana africată alveolară surdă (ca la începutul cuvîntului "țambal"), aceasta fiind percepută ca un alofon al lui (o consoană fricativă alveolară surdă). Ca urmare vorbitorii nativi de vietnameză confundă aceste două sunete în alte limbi.
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
(n. 27 mai 1974) este un cunoscut țambalist român, de etnie romă. Interpret, compozitor, orchestrator revoluționează prin abordarea diferitelor stiluri muzicale. El interpretează la țambal piese ce pornesc de la muzica clasică, folclor, muzică romanes, jazz și ajung până la etno jazz. Născut pe 27 mai 1974 în București, într-o familie de muzicieni, ia primul contact cu țambalul încă de la vârsta de 4 ani, încurajat de
Marius Mihalache () [Corola-website/Science/331991_a_333320]
-
prin abordarea diferitelor stiluri muzicale. El interpretează la țambal piese ce pornesc de la muzica clasică, folclor, muzică romanes, jazz și ajung până la etno jazz. Născut pe 27 mai 1974 în București, într-o familie de muzicieni, ia primul contact cu țambalul încă de la vârsta de 4 ani, încurajat de tatăl său. Într-un interviu artistul povestește cum rămâne fascinat de țambal încă de la prima sa întâlnire cu acesta. Studiul adevărat îl începe la vârsta de 6 ani la pian. La 10
Marius Mihalache () [Corola-website/Science/331991_a_333320]
-
ajung până la etno jazz. Născut pe 27 mai 1974 în București, într-o familie de muzicieni, ia primul contact cu țambalul încă de la vârsta de 4 ani, încurajat de tatăl său. Într-un interviu artistul povestește cum rămâne fascinat de țambal încă de la prima sa întâlnire cu acesta. Studiul adevărat îl începe la vârsta de 6 ani la pian. La 10 ani câștigă primul său premiu la Atena în Grecia. Iar la 17 interpretaează la țambal Rahmaninov, Chopin, Schuman, Schubert și
Marius Mihalache () [Corola-website/Science/331991_a_333320]