595 matches
-
vii la sală, să vedem de ce ești în stare ! În noaptea aia n-am dormit, mă vedeam deja vedetă ,din aia care care intră cu surle și trâmbițe în ring,vedeam chiar și gagica ce agita pancarta .Iar eu intram țanțoș ,înfofolit într-un halat auriu pe muzică de-asalt. A doua zi eram la sală, luptam deja în ring cu unul mai înalt,dar mai subțire. I-am făcut destul de repede cunoștință cu podeaua scorojită,nu era ringul pe care
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am ieșit după o săptămână ,mi-era rușine să dau ochii cu cei care mă cunoșteau.Prieteni nu mai
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
cu o mireasă, nevenindu-mi să cred că el era cel ce îmi ceruse doar cu câteva clipe în urmă, să îi ghicesc identitatea. Raoul, îmbrăcat în costum de ceremonie, cu cămașă albă, din mătase și papion frez, stătea acum, țanțoș, în fața mea, evident încântat că reușise să mă surprindă. - Tu?, l-am întrebat, cu stupefacție. Te-ai însurat? Ai făcut nunta în noaptea aceasta? - Nu, dragă, fii serioasă, mergi prea departe cu presupunerile, mi-a replicat Raoul. Un prieten m-
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
ce vreau...trage și tu o linie , dacă vrei...e verificată...numai curva aia de nevasta-mea nu mă mai primește în patul ei. Măi, o știu de când mergea la grădiniță. Eram licean...și-i puneam piedică, că prea era țanțoșă. Așa e și acum. Spune-mi, ce n-are? I-am făcut casă de vacanță, i-am luat bijuterii, blănuri...copiii au tot ce vor...și bonă și meditații la tot ce i-o fătat ei mintea...și tot nu
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
cu Măriuca ceva foarte curios, care se chema vienervalț, o chestie pe care puțini puteau s-o rostească. Așaaa, cam spre toamnă, într-o bună zi, se înfățișă la ceas de taină capului familiei și-i spuse cu un aer țanțoș, dar cu glasul cam pierit: - Dumnule, măi Dumitre, vrei să fii la mine tata, că io iubești la fata ta și vrei sî ti cusutorești cu ea! Deloc surprins de cerere, dar foarte plăcut impresionat de accentul moldovenesc al băiatului
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau ca niște veritabile vitrine ambulante înzorzonate de bijuterii! Așa deci, era ceasul când toate orătăniile ciuguleau pe-ntrecute, să-și facă gușa cât mai rotundă. Ea se războia cu trufașii cocoși, care călcau țanțoși prin curte și nu lăsau în pace amărâtele găinușe să-și culeagă în tihnă grăunțele, că doară de la ele era cel mai mult folos! Iată, trecu prin curte și motanul Tigran, motan viclean, necioplit, mare hoțoman, care cam urmărea puicuțele
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
se răcoreau sufletele și avea loc o „paradă” fantastică: Prostia sfida Inteligența, iar aceasta din urmă o ironiza elegant. Trufașa Bogăție îmbrâncea pe mândra Sărăcie, care, la rândul ei, o sfida cu Frumusețea și Priceperea la joc. Neobrăzata Lene călca țanțoșă înaintea Cumințeniei și Vredniciei, care priveau stupefiate la bățoșenia ei. Se trăia intens, pentru că Hora cuprindea tot Universul satului. Toți veneau aici cu vise, iluzii, speranțe, dorințe... Eram copil prin anii treizeci-patruzeci...Mă văd în fața casei noastre, dincolo de pârâul frumos
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Vreau să ai și tu din asta!" Apoi, tot în basmul acela cu muzică, am fost țărancă și am purtat o fotă roșie... Într -alt an, într-o fabulă de Grigore Alexandrescu, eu l-am jucat pe Curcanul cel frumos, țanțoș și... fricos! Și-mi amintesc ce costume grozave ne-a furnizat atunci unul din teatrele bucureștene bine cunoscute! În clasa a șaptea s-a pus în scenă „Chiriță în Provincie” a lui Vasile Alecsandri, cu câțiva colegi și cu o
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
mustața decolorată de la tutun, el nu se dezmințea în ce privește look-ul. Când trecea pe drum, lăsa în urma lui un val, ca o briză înțepătoare, de parfum bărbătesc amestecat cu tutun și invidioșii din sat crăpau de necaz, văzându-l trecând țanțoș și zâmbăreț, conștient de valoarea lui. Aseară când se întorcea de la o bere cu prietenii, l-a zărit printre uluci pe Ghiță al lui Moacă, cum se chiora după el. Nu a reușit să reziste tentației de ai arunca vreo
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
acum cu Ucraina (deci cu Rusia). Dar de-atunci a murit o lume. A murit un timp. Cine-ar fi îndrăznit, în1978, să-i înfrunte pe ucraineni (deci pe ruși) în chestiunea unui canal dubios strategic! Nici chiar "disidentul" lagărului, țanțoșul Ceaușescu. Acum se poate. Rezultatul? Nul, deocamdată: același imperialism ne impune același sfidător statut. Singura consolatoare diferență: se poate spune orice. Cu voce tare. Inimaginabilă atunci, cînd mă cufundam în singurătatea Sulinei. Singurătatea României. 9 noiembrie Diseară, pe la șase fix
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o Cubă atît de îndepărtată. Fantezistă, nu însă și nesemnificativă. Simetria poate aduce, cîteodată, servicii metodologice neașteptate. Vizita lui Gorbaciov la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei împiedicări caraghioase. Nu mai puțin iată istoric premonitorie. Țanțoșul bucureștean nu poate evita împiedicarea în chiar momentul în care-și poftește, pe trepte, propriul gropar moscovit la tribuna discursului. Într-un moment în care noul scenariu european e deja semnat de Moscova și Washington. De care însă ignoranța paranoică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cer să le arăți biletul, un cerșetor se zvârcolește dând de ceasul morții, difuzoarele anunță că Încă un tren pleacă din gară, nu știu ce copii ai străzii au ceva de Împărțit, domnul cu geanta din piele neagră (o fi profesor?) trece țanțoș și pare că nu-i pasă de nimic. Oare de ce toate acestea? Zi toridă de vară, În sudul Italiei. Oraș nou; Palermo se numește. Ce obiectiv urmează să vizităm În continuare? Catacombele Capucinilor, ți se spune. „Ooo, ce interesaaant! Așa ceva
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
produse promoționale, lume Îngrijit Îmbrăcată, atmosferă de antren și prosperitate. Ce mai, raiul pe pământ! Un copil rătăcit smiorcăie după ai lui. Casiera scanează cu Înverșunare, te simți mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-ai dus: gol, singur și neajutorat. Realizezi În acest fel pustiul lumii ce intră În tine. Niște vrăbii și-au făcut culcuș spre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și salahori, șomeri și prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
public. Dac - am căuta să esplicăm regulamentul după cum ne convine nouă ce lesne ne-ar fi a zice: Dar oare roșii la 1874 era prezentabili la Curte? Apoi - slavă Domnului - i-am apucat în vremile acelea. Mulți cari azi umblă țanțoși în cupele pe atunci îmblau iarna cu pălărioară de paie și cu hainuță de dril. De! Patria nu recunoscuse încă că patru clase primare și un curs de violoncel dau dreptul la ocuparea demnităților ei. Pe atunci existențele bântuite de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mi-a sus Într-o zi: „Știi Donna ți-ar plăcea viața mult mai mult dacă nu ai fi atît de drăguță. Multe femei experimentează testosteronul și le place foarte mult. Cred că ți-ar prinde foarte bine. Ai merge țanțoșă prin propriul spațiu și ai avea un „nu” clar pentru oameni”. M-a convins să-l Încerc. Avea cîteva mostre În cabinet și mi-a dat cea mai mică doză disponibilă. Ea a sperat că le voi lua și Îi
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
o savoare cu totul aparte: Nu strică, pentru lămurirea subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru ei dacă Dumnezeu ar face dreptate și nu le‐ar ierta nimic. Noi trebuie să fim, ca vameșul din Pilda vameșului și a fariseului, care spunea cu capul plecat: „ Doamne iartă‐mă pe mine păcătosul” iar fariseul stătea drept, țanțoș, și spunea: „Îți multumesc Doamne că nu sunt păcătos ca vameșul acesta, postesc, mă rog, dau zeciuială din tot ce am .......” (Lc. 18, 10‐ 14). Mântuitorul ne spune că mai curând se mântuiește va‐ meșul pentru că este smerit și știe
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
cu ele propoziții. 3. Răspunde la întrebări: Unde lucrau piticii? Cine o ura pe Albă-ca -Zăpada? 4. Numește obiectele cu care a fost păcălită Alba-ca-Zăpada. Într-o zi, un cocoș ciugulea liniștit fire de iarbă. În apropierea lui, se plimba țanțoș, cu mărgelele roșii, un curcan. Deodată amândoi s-au repezit spre același loc. Zăriseră o râmă, chiar în fața lor. Cei doi au început cearta. Un pui de găină, profitând de neatenția celor doi, a înghițit râma, mai-mai să se înece
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
atunci când angajează cel mai elevat registru intelectual. Controversele și teoriile occidentalilor, să nu uităm, pornesc mereu de la provocările istoriei, nu sunt simple ruminații bovarice. Ar fi trist și contraproductiv ca noi să rămânem la acestea din urmă, eventual încrâncenându-ne țanțoș în câte o poziție care în locurile ei de origine e vie: adică discutată, revizuită, respinsă, uitată, relansată și așa mai departe. Notetc "Note" 1. Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Zece lecții, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simțeam prezența orașului Petoskey, fumul de la sobele și coșurile de acolo. Pe malul apei iarba devenea mlăștinoasă. M-am cățărat pe dig și m-am plimbat Încoace și-ncolo, ținându-mi echilibrul. Mi-am Întins mâinile lateral și am pășit țanțoș, În stilul Olgăi Korbut. Dar nu puneam prea multă inimă. Și eram prea Înaltă ca să fiu Olga Korbut. Mai târziu, la un moment dat, a ajuns la mine vâjâitul unei bărci cu motor. Mi-am umbrit ochii cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e tânără Flora, dar are pielea frumoasă, netedă. Domnului Go i se pare sănătoasă. În seara aceasta Însă Flora se dă jos de pe domnul Go după numai două cântece, bombănind: ― Eu nu sunt birou de credit, să știi. Și pleacă țanțoșă. Domnul Go se ridică, Își aranjează pantalonii și chiar În acea clipă mirosul de piscină Îl lovește din nou și curiozitatea i se aprinde tare de tot. O ia din loc, părăsind Sala de Spectacole, și se uită pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]