1,282 matches
-
pe brazdă și să lucreze cum fac eu; atunci de stele nu i-ar arde, ci patul l-ar căta cu greu... (Adresându-se de data asta direct lui Abel): Coboară, frate, pe pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 (Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din roadele pământului. Numai jertfa lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere.) Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
și resemnată la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii uscate gata să se instaleze... oh, vară buimacă și fără umbre prelungi pe țarina de fâneață, departe de liziera de brazi și de foioase, neiertătoare cu cei ce tânjesc și s-apucă mai greu de treabă... Încă mai așteaptă cosașii tocmiți să „culce” în brazde înșirate iarba molicioasă și mult prea galbină la rădăcină
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
cunoscătoare a cărților sfinte, Aurelia Ciobanu justifică cele două reprezentări ca și relația dintre ele cu citate preluate din Vechiul Testament, cărțile Regilor. Scena lui Ilie ungându-l proroc pe Elisei este ilustrată în III Regi, 19-20: „Ilie a trecut pe lângă țarină și i-a aruncat mantia sa. Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie zicând: Iar el i-a zis: În IV Regi 2 Ilie rânduiește proroc pe Elisei. În acest capitol este relatată dorința lui Elisei de
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
auguridă de durere, la umbră deasă de nuc. cade totul în târziu și se-ndoaie totu-n noi când vin toamnele tărcate cu vântoase și cu ploi, în amurg de Transilvanii cu Avram Iancu prin munți, s-a topit auru-n țarini cu bătrânii cei cărunți. alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire sub pretextul că ni-i frate și
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire sub pretextul că ni-i frate și ne fură pe la spate țarina și din bucate. doamne, vorbele sunt mute, cine stă să le asculte, plouă încă, timpu-i beat, sufletul ni l-a uscat, clipe trec și clipe vin blestemate de destin, din morminte morții vii se vor răzbuna , copii, aici pe picior
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
făcută de un om care invită pe cei ce a voit să-i cheme, spunându-le: „Veniți că, iată toate sunt gata” (Lc. 14, 18). Cu toată dragostea invitației, aceștia însă refuză, fiecare în felul lui. Cel dintâi a zis: „Țarină mi-am cumpărat și trebuie să mă duc să o văd, te rog, iartă-mă” și altul a zis: „Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc, te rog iartă-mă” și altul a zis iar
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
ianuarie 2009” (Mi-a scris aseară Dumnezeu). Un motiv în plus de omagiu și recunoaștere unanimă îl constituie poemul: “Poeții noștri de la țară” - dedicată lui Grigore Vieru:”Poeții noștri de la țară, / Când urcă-n cer, în sat coboară - / Și-n țarini, seamănă poeme, / Pe nume, mamele să-i cheme - // A lui Vieru, sau Sorescu, / Alecsandri, sau Eminescu, / Când urcă-n cer, coboară-n sat, / Să stea cu țara lor, la sfat - // Să are, când, cât de adânc, / S-ajungă fiecărui țânc
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui gând născut din recunoștință, pleci fruntea, sărutând pământul... Îi auzi șoapta ce cheamă; curând, îți va dosi haina efemeră în pântecu-i reavăn, iar tu, prin neștiute spații, vei mai auzi - ca un ecou
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
s-ar face punga dată s-o deznod; // tot mai puțină apă-ar da fântâna, / tăcerea s-ar întinde ca un val / atoateștiutor — strivind lumina / descătușată-n spațiul ancestral; // tot mai puternică ar fi arsura / pe ochii-nchiși — ca-n țarină de lut — / de frica iernii ce închide gura / pe șoapta clipei care a trecut / și n-ar rămâne-n mintea ce refuză / băltite ape — nici cât fir de păr — / decât Fântâna Veacului: ecluză / Minciunii travestite-n Adevăr. ” (Fântâna Veacului). „ Și
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
o încrucișare de drumuri Eu tot o voi apucă pe cea mai bunặ cặrare Trupul tặu risipește nori de parfumuri Cu un fluviu de iubire m-ai înecat și mặ doare PE DEASUPRA sămbătă, 24 septembrie 2011 Pe deasupra ființei mele de țarina Trec păsări sublime ca niște driade Trupuri învăluite în atîtea mistere Cîte mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub finnța mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființă mea Se spulberă imperiile toate Nu mai rămîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țarina Semn că ploaia ne biciuește turbata Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
mamei făcuse războiul. Era în Rusia. O bombă tocmai aruncase în aer un magazin cu jucării. O ploaie de țărână, moloz și cioburi căzuse peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță de un braț, de sub țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea păpușă la piept tot războiul
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
voi lucra, în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine - mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, și vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare - o ruga voi face lui Zamolxe să boteze, întậiul, sămậnța crudă, de floare, iar lui Zaratustra, să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
sunătoareși voi lucra, în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine -mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofileiar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare -pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată,si vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare -o ruga voi face lui Zamolxe să boteze, întậiul, sămậnța crudă, de floare,iar lui Zaratustra, să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
e nevoie și de așa ceva. Întotdeauna mi-a plăcut să las loc de bună ziua pe unde am trecut. Pentru diugani am reușit să realizez trei ediții ale sărbătorii satului și chiar o nuntă tradițională, după 30 de ani. Cu dorul țarinei transilvane în suflet de român, mi-am dedicat mare parte din timp etnografiei și folclorului într-un timp în care colegii de generație se arată atrași de valorile culturii străinilor. M-am născut la 10 iulie 1979, și cred că
TAINA SCRISULUI (24) – SCRIU PRECUM RESPIR... de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355058_a_356387]
-
participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat asupra crugului: "Iubirea țâșnește din țarină și face pământului aura,/ s-ajungă-n tării, s-acopere crugul". Blaga nu izgonește din metafizica sa lanțurile și tendințele dialectice ale proceselor, Tudor Vianu sesiza că "alături de lumină, în ciclul imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
nedemn, am prigonit caii înfocați ai amorului tău propriu, am demolat munții și am strivit fără milă pădurile tale verzi, la poalele cărora curg acum izvoare cu apă de sânge. Eu, nesocotitul, am scos din pământul reavăn, cu aromă de țarină pustie, osemintele înaintașilor și le-am profanat gloria, fără să mă gândesc că mi-am profanat părinții, frații, surorile, bunicii și că mi-am convertit sufletul într-o neagră cerneală, cu care nici măcar nu mai pot scrie. M-am uitat
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
mi-am profanat părinții, frații, surorile, bunicii și că mi-am convertit sufletul într-o neagră cerneală, cu care nici măcar nu mai pot scrie. M-am uitat peste umăr, în țările din jur și am văzut pământuri sterpe și seci, țarini lipsite de bogăția darului lui Dumnezeu, am văzut munți prăbușiți peste capetele îngândurate ale oamenilor. Dar, am mai văzut în ochii acelor oameni o deosebită mândrie pentru ceea ce nu au, dar visează să aibă. Oare, de ce nu stau puțin în loc
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
încetează să mă umilească. Promit să las orice orgoliu sau falsă mândrie deoparte, să readuc, fie și în gând, zâmbetul câmpurilor tale de maci, să-ți pictez cu albastru senin cerurile tăcute, să ajut ploile binecuvântării tale să cadă peste țarinile însetate, ce vor deveni din nou pline de rod! Eu, umilul tău fiu, promit să fac din florile tale minunate, buchetul recunoștinței mele, pentru fiecare zi de binecuvântată sărbătoare! Eu, promit să mă schimb și să te preschimb și pe
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
luat în arendă suprafețele de teren agricol, a început să are inclusiv drumurile de acces stabilite de Comisia Fondului Funciar, cunoscute încă de dinaintea colectivizării. El a arat și canalele pentru scurgerea apelor, a rupt cu tractorul porțile de la intrarea în țarină și a distrus cu plugul culturile sătenilor însămânțate cu porumb și grâu. Instituțiile abilitate sunt surde la plângerile sătenilor. Sătenii s-au adresat tuturor instituțiilor statului care ar fi putut să-i ajute să scape de arendașul francez: Primăria din
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
participă nemijlocit - ca de altfel și după moarte/ prin compenetrarea cu alte regnuri, omul își întemeiază dimensiunea existenței sale, în deplină armonie cu pulsul cosmic. Ea izbucnește ca o aură peste lutul supus pieirii, îndreptat asupra crugului: "Iubirea țâșnește din țarină și face pământului aura,/ s-ajungă-n tării, s-acopere crugul". Blaga nu izgonește din metafizica sa lanțurile și tendințele dialectice ale proceselor, Tudor Vianu sesiza că "alături de lumină, în ciclul imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
tău la descoperirea jocului cu masa lutoasă din spatele casei nu te mai lasă rece. Amintirea fugară a „papalașcăi” copilăriei noastre te gâdilă răsfățată. Așchia nu sare departe de gard. Am umblat ceva prin lume și sunt sigură că mai există țarini roditoare și pe la alții, poate chiar mai fecunde decât ale noastre, prin colțuri de lume cu configurații tectonice nebănuite. Dar numai în România am găsit îndârjirea neagră, lucioasă a pământului zurliu, care are prostul obicei de a produce noroi, ca să
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
dulci clorofile mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, si vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare - si vreun nor înțelept îmi va spune
ELOGIU NECUVÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356264_a_357593]
-
roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, si vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare - si vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare - o ruga voi face lui
ELOGIU NECUVÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356264_a_357593]