1,198 matches
-
salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trecut eu, te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când visez urât?... Că te pică la examenul de maturitate! Mai rău!... Visez că sunt chemată la decanat și acolo decanul, îmbrăcat într-o uniformă țeapănă de milițian, îmi vâră sub nas un document mare, mare de tot, pe care stă scris, cu litere de-o șchioapă, ca să se vadă bine, numele meu adevărat, nu cel de fiică adoptivă... Și nici nu apuc să realizez bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care a fost luată imaginea. Bărbații sunt îmbrăcați în pufoaice, pe cap poartă căciuli cu clape îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină apă pentru Vasili cel mic, într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De fapt, el nici nu și dorea prea tare să vadă acel chip, dar nici nu putea pleca, căci ceva îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul că în tot timpul discuției noastre a stat în picioare, distant, țeapăn și cu privirea fixată pe fața mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic din făptura lui. El a vorbit despre falsuri. Nimic nu-i provoca mai multă ură decât falsificările. Predecesorul lui fusese de câteva ori victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dimineață, un sfert din populația adultă a târgului se afla la lucru în cele câteva manufacturi; și la câmp se găseau destui oameni. Cei adunați așteptau nerăbdători să treacă ora... Unii chicoteau; glumele lor nu prevesteau nimic bun. Alții stăteau țepeni, ca la o solemnitate pe care nu o înțelegeau. Ceasornicarul era în atelier, lucra. Se făcea că lucrează. Nici el nu se așteptase ca orologiul să bată în ziua aceea de primăvară atât de liniștită și înmiresmată. Mai erau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
padre știa una și bună; orice înclinație potrivită trebuia cultivată rapid! Dar, de data aceasta, lucrurile au stat altfel! Noi eram afoni! E drept, muzica producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ca gest, spune Raicu, nu i-ar displăcea nici lui Ionesco. În felul lui, mai puțin ca manifest și mai mult ca întîlnire cucerită de o decență a emoției, nici demn ("un jurnal demn este un nonsens" - p. 160), nici țeapăn, solemn, ci indecent, necruțător, învins de slăbiciuni, de crize, de păcătuire, de năpastă, acest rendez-vous în fărîme e o asemenea împotrivire. Neputincioasă, dar cu atît mai nobilă. Spre cinstea, cuvenită tuturor cîți au puterea să admire, a autorului ei.
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
prea simplă". (Discreția pisicii). Iat-o pe mereu tânăra Nina Cassian: "Turban motanul/ e roșu, e gri/ și-nfășură capul/ pașalei Ali. / Pașaua nu-și clatină/capul, de-un an/ să toarcă în voie/ motanul Turban./ De-atâta-ncordare/ e țeapăn Ali./ Motanul surâde/ când roșu, când gri". (Turban motanul). Iat-o pe Simona Popescu, inducându-ne cu atâta talent încrederea în viață și regenerare: "Prietenul meu C. a cumpărat/ înainte de Crăciun un bonsai mort/ - un bonsai uscat, uscat. Fără nici o
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
sărută. Nici preotul local, Viviano (Jordi Dauder), un veritabil popă de țară cu toate defectele necesare investiturii, este cartofor, vorbește buruienos, invocându-l pe Necurat la tot pasul, neezitând să-și lipească o palmă zdravănă precum cârja arhierească peste curul țeapăn al Benignei, nu acordă mai multă importanță defunctului. Rugăciunea sa este o bâlbăială scurtă, ininteligibilă, iar înmormântarea o făcătură, sicriul fiind încărcat într-o căruță de transportat bălegarul în care proprietarul auzind cui îi este destinată a mai aruncat câteva
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
de Jupiter, de bunul, bătrânul Jupiter, făcând semne cu mâna din stelar-strălucitoarea, liliachia distanță planetară." Nu cred că efortul scriitorilor de secol al nouăsprezecelea de a se droga a meritat efortul. Tot ce-a rămas în urma lor e-o literatură țeapănă, compusă parcă de băieți de familie bună duși de unchii experimentați la bordel. N-aș fi însă la fel de sigur când vine vorba de autori tandru-odios-inclasificabili precum Truman Capote. Pentru el, bordelul minții umane a fost o realitate cât se poate
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
povestit, într-un interviu pentru revista Tango, despre iubirile pe care le-a trăit înainte să o cunoască pe soția sa. Am plăcut-o foarte tare pe o fată, și ea mă plăcea, dar cred că eram amândoi la fel de mândri, țepeni, inflexibili. Semăna cu Sophia Loren la fața, era foarte mișto. Raluca o chema, Raluca Tudorancea. Era cu doi ani mai mică decât mine. Eu eram într-a XI-a, ea era într-a IX-a când ne-am cunoscut. Mi-
Care au fost iubirile lui Victor Ciutacu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72726_a_74051]
-
creația lui Agnolo Bronzino (1503-1572). Elev, prieten și colaborator al lui Pontormo, poet, pictor de curte al familiei Medici, Bronzino a rămas în istoria artei ca un personaj de importanță secundară. Portretele sale - „Eleonora de Toledo”, „Bartolomeo Panciatichi” -, cu chipuri țepene și lipsite de emoție, cu detalii vestimentare redate cu minuțiozitate, au fost un model pentru portretele nobiliare din secolele care i-au urmat. Calități sculpturale, vizibile în portrete, sunt evidente mai ales în compozițiile sale mitologice, multe cu subiect erotic
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
Și răzbesc... Pitită sub masă, mireasa privește speriată scena, știind ce o așteaptă. Tremură de spaimă sau de plăcere, cu ochii ațintiți spre ușă, cu nasul ei cârn scos în afară și cu groaza simulată a răpirii; cu părul pieptănat țeapăn în sus, strâns într-un coc strălucitor de perle și rubine —, giuvaeruri, care, foarte ciudat, păstrează în ele curenții civilizațiilor stinse, după semnul obscur al planetei, ca semnul astral al Soarelui-roată de car și Rombul-incaș, crestat și pe stâlpii caselor
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
unii în urma celorlalți, în tăcere. Cu capetele în pământ, muți. Prădători cu înfățișare lipsită de pretenții. La prima vederea ar fi putut fi luați drept niște câini ciobănești murdari și cenușii. Se opreau uneori la marginea pădurii și se așezau, țepeni precum ciobăneștii și așteptau, așteptau cu primejdioasă răbdare, să se întunece. Atacau doar noaptea. Și chiar și atunci, de-abia se auzea vreun sunet, cu toate că dimineața turma de oi era înjumătățită. Nimic nu mai rămânea din ele, doar pete mari
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
în atitudinea doamnei Ota. I se părea plină de căldură, amabilă și copleșită de bucuria acelei întâlniri neașteptate. Poate că pur și simplu nu-și dădea seama de felul în care era percepută prezența ei la ceremonie. Fiica ei ședea țeapănă, cu capul plecat. În cele din urmă, doamna Ota înțelese și ea cum stau lucrurile și se înroși la rândul ei, continuând totuși să se uite la Kikuji ca și cum ar fi vrut să vină lângă el și să-i spună
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
zecile de locuri unde simt mâncărimi; aparatul de respirat Bi-Pap din nas îmi e potrivit suficient de strâns, la un nivel necesar de inconfort, astfel încât să existe siguranța că nu alunecă în timpul nopții; mi se scot ochelarii... și zac astfel: țeapăn, miop și nemișcat ca o mumie modernă, singur în închisoarea mea trupească, însoțit pentru tot restul nopții numai de gândurile mele.” Acest ceremonial pe jumătate tehnic, pe jumătate macabru te poartă cu mintea la o altă povestire clasică, Îngropat de
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
toți au vieți tulburătoare, bornate cu anecdote delicioase. Cu picanterii. Cu miticisme palatalizate. Ion Ghica, G. Sion, I.L. Caragiale par că-și dau mâna aici. Sus-amintita bunică are totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată un „quel beau marbre”. (p. 64) Zgârcenia proverbială a lui Costache Conachi îl face să umble într-o trăsură cu coviltir peticit și cu roțile centrate care-ncotro. (p. 130) O damă trecută prin
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
desfășura într-o lumină favorabilă, care-ți conferă o aură sexy. 3. Apleacă-te până-i atingi pieptul cu sânii și sărută-l Dacă te jenează faptul că există un contact vizual maxim, dar un contact fizic minim, nu sta țeapănă deasupra lui. Din când în când, apleacă-te până-i atingi pieptul cu sânii și sărută-l. Astfel, reduci contactul vizual dintre voi și creezi o apropiere fizică ce-ți face bine în plan mental. 4. Relaxează-te! Femeia deasupra
SEX: Cum să te simți și să arăți sexy când stai deasupra () [Corola-journal/Journalistic/66760_a_68085]
-
Gheorghe Grigurcu Fondul poeziei lui Radu Ulmeanu ni se înfățișează oarecum înrudit cu cel al expresioniștilor noștri din generația '60. E o priveliște colțuroasă, de început de lume, străbătută de energii geologice, de cutremurele unei planete „ce stătea țeapănă", cu pomi ce „în schimb aveau tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă o demență cosmică (Pădurea nebună). Pe un cer „lățit", luna are „un rînjet pompos", „apele bulbucate curg cu un răget puternic la vale
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]