795 matches
-
punea patrafirul îl întreba pe Vasile: - Și, zi, te-ai speriat tare? - Cum să nu mă sperii, sfinția ta, cum să nu mă sperii? Că Ion a sărit din groapă mai să nu-i trebuiască scară! - Sărea și în sus, țeasta? - Părinte, n-a sărit până acum, dar se mișca în toate direcțiile ... - Asta-i diavolul, lasă că-l scoatem noi cu ajutorul Domnului! Dascălul a și început să tămâieze groapa. Imediat a început popa să cânte și să cetească din Evanghelii
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
le bătea în cap cu razele puternice ale amiezii. Când a obosit părintele a intrat în scenă tânărul polițist. I-a cerut permisiunea preasfinției sale să arunce și el o privire, dacă s-ar putea să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că mulți au pățit mari necazuri, unii au paralizat, alții chiar au amuțit. Deși speriat și el, organul legii, vrând să crească în ochii primăriței, s-a îndreptat spre Vasile
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
care din când în când ridica capul spre cer și abia atunci se înțelegea că "Dumnezeu este stăpânul și biruitorul vrăjmașilor omului." Polițistul a coborât pe transversalele scării, ce scârțiau din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
pe transversalele scării, ce scârțiau din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
și cu brațele desfăcute a împins lumea ca să lărgească cercul. Și-a scos cascheta de pe cap și i-a întins-o unuia dintre spectatori. A cerut un hârleț, care i-a fost adus în câteva secunde. A vrut să lovească țeasta cu pana metalică, dar un strigăt asemănător celui de cocor când pleacă toamna spre țările calde, l-a oprit taman la fix. - Nu, nu face asta! Era soția celui care a putrezit în groapă, primărița. Polițistul s-a oprit, a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
mâinile în șold. Nu avea decât să-i îndeplinească dorința doamnei primar. Totuși trebuie să dezlege misterul. Ceva nu este tocmai curat aici, nu se leagă... S-a aplecat și cu inima în dinți a zis: “ori eu, ori tu, țeastă blestemată! Doar n-o fi dracu' înăuntru! “ A prins-o bine și a început să o zgâlțâie cu forță. - E ceva aici, înăuntru, părinte! - Doamne ferește, ce să fie fiule? - Nu știu, dar o să aflu eu. S- a uitat și a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
cu forță. - E ceva aici, înăuntru, părinte! - Doamne ferește, ce să fie fiule? - Nu știu, dar o să aflu eu. S- a uitat și a pipăit cu degetele locașurile unde, cândva, cu mulți ani în urmă, s-au aflat doi ochi albaștri. Țeasta era curată și parcă lustruită. A trecut cu degetele pe partea unde ar fi trebuit să fie ceafa și unghia degetului mijlociu s-a agățat de ceva. A repetat această operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același loc.
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
A repetat această operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același loc. În timp ce un fior rece îi trecea pe șira spinării la gândul că descoperise o enigmă, alta tocmai se autodescoperise: o broască mare și verde a țâșnit din țeasta atât de răsucită și cercetată. Lumea a răsuflat ușurată și cei doi slujitori ai bisericii au început să slăvească puterea Domnului, mulțumindu-i că le-a arătat adevărul și nu i-a lăsat să rătăcească în fel de fel de
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
nu i-a lăsat să rătăcească în fel de fel de erezii. Broasca dolofană a făcut două salturi și a dispărut într-o tufă, la răcoare. Toată lumea părea mulțumită. Domnul major l-a chemat pe Vasile și i-a dat țeasta să o pună la locul ei în groapă. - Ia-o, Vasile, că de-acu nu se mai mișcă! - Poate o fi și sor-sa, domn' major! - Nu-i, Vasile, numai ea a fost. Nu știi cum zic bătrânii? - Nu știu
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
ta, Vasile! - Să le ia dracu' de broaște! Polițistul deschise portiera ca să urce doamna primar. Aceasta i-a întins palma dreaptă. Dar astăzi, bărbatul nu avea niciun chef să-i sărute mâna... Până nu va fi sigur dacă acul din țeasta fostului bărbat nu a fost înfipt de ea. Dar să treacă alegerile, polițistul trebuie să fie mână în mână cu primarul, mai ales dacă e femeie! Referință Bibliografică: Adevărul nu-l poți ascunde / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 872 din 21 mai 2013. CINE-ȘI BATE JOC DE NEAMURI! (Blestem) Blestemat să fie, mamă Cine-și bate joc de neamuri Pielea să-i ajungă hamuri Numele în veci sudalmă! O privată fie-i țeasta Celui care-și bate joc De patrii fără noroc Cât va ține lumea asta! Și în veci de veci să fie Blestemați aceia care Țara-mi calcă în picioare Ajungă-le neamul piftie! Doamne, urlu, plâng si strig Fie-ți
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
cu o uluitoare forță demonică a disprețului față de Celălalt, a vulgarității agresive și a îndepărtării de cunoașterea Sinelui propriu. Icoane de sfinți cu chipul șters brutal în numele josnic al urii, statui de Madonne apucate de umeri și zdrobite dur cu țeasta de pământ, așa arată în chip metaforic coordonatele unui moment istoric contemporan, ce îndeasă în atomii spiritului colectiv ideea că Ființa umană nu îi aparține deloc sacrei Trinități, ci doar faptul că ea este sluga perfectă a demonului Baphomet, respingătoarea
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
învredniciți de către divinitate cu bucuria de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria Luminii christice, și ne izbim peste tot, din ce în ce mai mult, cu propriile noastre încălțări tocite, de chipuri cioraniene spelbe, cu funia atârnând înfiorător în jurul grumazului ori cu țeasta făcută praf și pulbere de caldarâmul prăfuit al străzii și, din ce în ce mai puțin, de câte un facies eliadesc cu parabola florii de nufăr bine înfiptă în cap și în restul de suflet rămas să moară încet în existența-i pământeană sufocată
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
Parcă știa încotro se îndreaptă. Se simțea atras de un flux magnetic, direcționat. Își scutură chica deasă a părului. Auzi surprins niște pocnete fine și scurte. Avea senzația că numeroase lițe se scurtcircuitau intermitent. Repetă mișcarea mai puternic. Constată efectul. Țeasta îi deveni fluorescentă. Văzu o luminiscență ce îi facilita privirea în spațiu. Înainta mai sigur acum, cu inima bătând tumultuos. Curând își simți întreaga ființă învăluită de-o căldură plăcută, mai ales obrajii. Instinctiv duse mâinile spre față. Se atinse
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
de gât, ca pe vacă. Tot de gât i-au legat o talangă. Și l-au plimbat așa prin toată comuna. Muierile îi dădea cu huo, copiii, ținându-se ciorchine de alai, aruncau cu bolovani, care explodau, ca grenadele, pe țeasta lui Amza. Atrași de mirosul unturii râncede se adunaseră toții câinii din comună, stăteau la o oarece distanță, câte unul, mai îndrăzneț, se furișa pe la spate și-l mușca de picior. Apoi l-au scos la marginea comunei, spre Slobozia
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
răsărind pe cerul clar. Tu m-ai plăsmuit și nu cat să-nțeleg mai mult din asta, Cred în tot ce gândul nu e pregătit să scrie-n legi, Unic fir de praf ce trece și-mi atinge-n treacăt țeasta Dintre câte fire-n lutul tău le legi și le dezlegi. Însă nu din el îmi vine rugăciunea mea de-acuma - Gândul meu e-al tău, și nu sunt eu menit să-l stăpânesc. Peste mine cade ploaia, vin zăpezile
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
ajutoarele lui ad-hoc îl scoaseră pe bătrân în grădină. Soarele se ridicase deasupra satului, atât cât luminătorul zilei să focalizeze peisajul auroral, un petic de rai de pe malul Moldovei, străjuit la vest, în ceața zării, de Ceahlăul cel pleșuv, cu țeasta în cer. Un prilej anume hărăzit suferindului care știa, cu o precizie neverosimilă, că, în sfârșit, sosise vremea să-și ia bun-rămas de la Edenul său. Adus îndărat, în patul slabiciunei bătrânești, Vasile Pantilimon îl mai trimise o dată afară pe nepotu-său
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică și, cu toanele tale de nebun periculos, urzești viitorul fiecăruia cum îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme se uită cu milă la ea. Înțelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi zise: - Pesemne că o mare îndoială te-a îndemnat să vii la mine. De ce te chinuiești și te
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
puternic ca niciodată. Lumea visurilor lui homo communicans nu coincide deloc, dar deloc, din păcate, cu cea a lui zoon politikon, fiindcă mulțimea de homo communicanși numărabili e o lume „viermi”, de „Ciumpi” (de la ciumpalac), de retardați cu țolul pe țeastă în închipuirea aleșilor lor, incapabilă de a vedea cu ochii proprii dincolo de ceea ce i se dă mediatic în fiecare zi să vadă. Poate însă că nu este totul chiar atât de pierdut precum s-ar putea crede acum. Și poate
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
-ți spun: Și cu pietroaie, Tunetele ... Cântă-n cor, Fulgere, Se-aprind din nor, Toarnă apa cu găleata, Unde-i mama, Unde-i tata, S-a lăsat și cu futrună, Tot pământu' îl adună, Ah, ce nor afurisit, Chiar în țeastă m-a trăsnit!... -Zici că-i nor?.... Chiar esti trăsnit!.. Este Luna-n asfințit! Valeriu Cercel
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
fapt, cu vârful ei. Dar în zadar! Rămăsesem și mai trează decât mă așezasem în pat... Liniștea studioului îmi chinuia timpanele, tic-tac-ul pendulei nu-l mai sesizam... O presiune intracraniană mă încredința într-un crescendo alarmant că-mi va pocni țeasta! Și, peste asta, motorașul cardiac tura dezlănțuit inducându-mi panică! Mă așezasem pe fotoliu cu zaharnița în mână, încercând să-mi vâr în gură un cub alb, când telefonul urlă strident. Mi se păru adevărat sunet de SMURD... Șocul meu
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
ca pe o pajiște ascunsă să ridici palmele până la primul unghi al pietrei de foc soarele te răscolește umbra inelelor pline de seva propriilor trăiri încearcă să te înalțe nu apuci să levitezi un fruct sau un con zvâcnește spre țeasta ta te întorci spui un cuvânt altul te lovește a trecut vremea bumerangului aninat pe ovalul unui perete din expoziția de artă plastică a adormiților afli că te-ai trezit te scuturi de griuri îmi plac griurile. îmi plac gravurile
ALB NEGRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366458_a_367787]
-
trezit te scuturi de griuri îmi plac griurile. îmi plac gravurile îmi plac schițele numai viața ochilor le colorează disperat când este mai simplu să privești alb negrul filelor pline goale dincolo de planul prim te așterni asimptotă între con și țeasta ta și scrii până când ajungi să expui peretelui expoziției haikuul fracțiunii de trăire dinainte de căderea picăturii în amfora fără aripi ești sau nu ești clipa te transferă conului din spatele chipului tău colorat de adormiți alb negru dansezi alb negru stagnezi
ALB NEGRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366458_a_367787]
-
se întâmple se va întâmpla, fie că vrei tu sau nu. E.G.(furios): Îți zdrobesc capul. ȘARPELE (ironic): Încearcă. Ai o veșnicie pentru aceasta, însă nu uita: au mai încercat și alții, care nu au reușit decât să-mi teșească țeasta, să-mi lustruiască solzii și să-mi deformeze abdomenul. E.G. (nervos): Nu mai am timp. Trebuie să încerc oprirea unei catastrofe petrecute încă înainte de începuturile istoriei. ȘARPELE (cu emfază): Astfel, „căderea în timp se va estompa în arborele vieții”! E.G.
PRINŢUL TENEBRELOR, PIESĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352073_a_353402]
-
Ediția nr. 872 din 21 mai 2013 Toate Articolele Autorului CINE-ȘI BATE JOC DE NEAMURI! (Blestem) Blestemat să fie, mamă Cine-și bate joc de neamuri Pielea să-i ajungă hamuri Numele în veci sudalmă! O privată fie-i țeasta Celui care-și bate joc De patrii fără noroc Cât va ține lumea asta! Și în veci de veci să fie Blestemați aceia care Țara-mi calcă în picioare Ajungă-le neamul piftie! Doamne, urlu, plâng si strig Fie-ți
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]