469 matches
-
un timp, pata aceea roșiatică, ivită ici-acolo printre ramuri a început să se împrăștie ca o boală contagioasă, ca un ocean care cuprinde tot ce a fost smarald. Ultimele raze ale soarelui se retrag cu pași furiși după dealul țepos, lăsând în urmă nori trandafirii și, în noaptea ce vine, luna se ridică fantomatică pe cer. Ca niște păsări cu aripile întinse și pline de diamante, apar stelele. Toamna domnește în noaptea feerică, umedă și răcoroasă. Un fior mă străbate
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
treceau peste zarea dealului, pe sub cer, pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se auzeau vuind tramvaiele care treceau pe Ștefan cel Mare. A doua zi a fost ultima zi. În dimineața rece m-am întîlnit cu Luci și Sandu, prietenii mei, și ne-am suit în castan. Copacul făcuse fructe mari și țepoase. Am dezghiocat toată dimineța castanele lucioase. Sandu a găsit atunci, și îmi amintesc țipătul lui de surpriză, sub o coajă verde cu țepi, un cristal mare și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu se uită la el. Gata să plece, înfofolită cu toate câte și le-a pus, umblă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
consoane melodioase cam ce puteți cumpăra cu suma de bani pe care i-o fluturați prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa, mai mult de gust. La fiecare colț există tonete de zmrzlina - ce idee proastă! un cuvînt atît de țepos să numească această Înghețată enormă, al cărei gust vă face să vă scormoniți În zadar memoria afectivă după o referință. Magazine gigantice, pline cu haine, despre unele mărci ați auzit, despre altele nu - vă chinuiți să le țineți minte, ca să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar acum Își șterge pensula (și aruncă o ultimă privire În peisajul metarealist de pe șevalet), ca să-l Întîmpine. Apoi coboară toți la Marcel, care are barbă, dar te ține la distanță cu o privire care-i seamănă cu vorbirea, e țepoasă - se poate să fie din cauză că Marcel e sculptor. Și care se plînge că i-a ieșit... să mă ierte copilul ăsta aici de față... ceva pe pulă. De mă, Marcele, dacă n-ai grijă de ea și-o lași să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc. În Încăperea mică, mirosul acru (clasic În orice unitate militară) e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apoi, discuția consemnează aspecte interesante legate de viața de noapte În orașul Caracal, de parcă toate aceste lucruri ar avea o legătură Între ele (pe un fond sonor cald - No ordinary love, se aude vocea lui Sade). Colonelul scoate brusc capul țepos pe geam, mustața scurtă și interesantă tresare cînd mă vede, apoi discuția se curmă, geamul e Închis. Îmi iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
piciorul cu Călin sau cu Cristian, nimicește orice echipă au În față, mai puțin pe cea formată din Claudiu și Cristian sau Călin și Ovidiu ori cam așa cumva; pentru că uneori fumează În dormitor; pentru că, În general, are un aer țepos și arogant și sfidător, mai ales față de unii superiori. Soldatul nu are nimic de comentat, Încasează cu bucurie toate aceste reproșuri. Îi mulțumesc comandantului de baterie că m-a scăpat de onoarea de a mă vedea cocoțat pe un mal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel de milă. Luăm cu noi la culcare această concluzie sau confuzie, sau mai degrabă o Întrebare: cam cît de altceva poate să Însemne binele țării, de la om la om? Na, mai dormi dacă poți. O stare de iritare aspră, țepoasă, Îmi Învîrte creierul, În timp ce urmăresc jocul de umbre filigranate care vin prin fereastră, proiectate de lămpile din grădină. E trecut de ora două, mă zbat În infernul dintre somn și nesomn și pentru cîteva minute bune am senzația că sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își acoperi ochii cu mâna, neștiind ce ar trebui să facă. Ar fi vrut să alerge în grădină, să-l calmeze (căci nu se îndoise nici o clipă că e nebun), să-l cheme în casă, să-i dea haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate și atotstăpânitoare. Vântul care le clătina făcea să se audă în răstimpuri câte un șuier în timp ce le mângâia în trecere capetele țepoase și ciufulite. Niciun petic de pământ nu era cultivat cât vedeai cu ochii, iar drumul pe care trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde vine și nici încotro duce. Undeva către
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numele în lemnul lor călător / să trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez cu trupul posibilitățile țepoase ale fricii -, mai ales că, meditând asupra condiției creatorului de artă, observă: e greu pentru tine poete să te ții departe / de ceea ce nu folosește. Privitor la aceasta, ca mai sus, de pildă, constată atenția dată mereu gratuităților (aparente) ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de mările intercontinentale - Evă, conștientă de farmecul ei sau: Aproape că i-am atins obrazul țepos / între noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți / plânsetul bebelușului vecin / cred că vă deranjează se scuză tânărul tată / plânsul lui îmi acompania / treburile mărunte prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva migdale amărui la un tort, repet, surprinzător de dulce. Spre deosebire de alte dăți, nu m-au mai deranjat insistența
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Rezistență, despre care începea să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit, dând din coadă cu entuziasm, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de cavalerii ioaniți și, mai ales, despre Marea Egee, unde odinioară se scăldau nimfele. ― În Rodos, a adăugat visător doctorul, am înțeles că sirenele nu sunt o glumă a mitologiei. I-a vorbit despre pământul bolovănos al insulei, înverzit de ierburi țepoase, despre marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul, scăldat într-o lumină veche, îndeamnă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
place scrisoarea mea poți să n-o citești, dar atunci cum o să-și dea seama dacă-i place sau nu? Santiago, sînt Îndrăgostit lulea. Peggy mi-a pus coarne. Ies În lume cu o fată bine făcută, dar e cam țepoasă și nu mă lasă s-o iubesc. Totuși, se Întîmplă ceva ciudat, fiindcă de cînd nu mai vrea să se culce cu mine m-am Îndrăgostit lulea de ea; aproape la fel de tare ca de Peggy. Totul Îmi iese prost. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zece ori pe zi, în jurul lacului din apropiere. Își aduseseră și niște gagici, un fel de groupies hi piote, pe care le-ntâlneai peste tot, presărate prin odăile și coridoarele castelului. Aveau părul albas tru, verde, acaju, foarte scurt și țepos și arătau șleam pete. Mai toate roșcate și pis truiate ca niște irlandeze ce erau. Nici pe ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck și fucking în jos, pro nunțat chiar cum se scrie, cam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fie femeia aia. Era o ocazie s-o ia de la zero cu el, în timp ce cealaltă Karin se îmbunătățea atât de radical în amintirea lui. O șansă să rescrie trecutul; de fapt, două șanse deodată. Se rostogoliră pe întinderea neagră și țepoasă. Simți iarăși, la fel ca în copilărie, lipsa cruntă de copaci a locului ăstuia. Nici măcar o urmă de adăpost nicăieri. Dacă faci ceva, oricât de mic, Dumnezeu o să te vadă. Nu prea departe, pe o culme joasă, mașinile și camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fix peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]