486 matches
-
chestiuni principale (1983) - dovedesc forța unei priviri de-a dreptul satirice, gogoliene chiar, laolaltă cu profunzimea reflexivă a unui autor pentru care nimic din omenescul aflat la răscruce nu este străin. Morocănos, sucind și răsucind fără încetare frustrări și nostalgii țepoase, omul la S. este în chip constant convins că „dincolo de adevărul faptelor există și un alt adevăr, și acesta îmi scapă. Poate e doar un adevăr psihologic, dar și pe acesta îl știu, deci nici el nu ajunge ca să-mi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
o adâncime de 5 cm. Funcție de viteza tractorului și rotația periilor, viteza de lucru este de circa 3 km/oră. Acest lucru se va stabili însă, funcție de cultură și acuratețea dorită a lucrării. Rolele cu perii sunt alcătuite din peri țepoși de polipropilenă, care sunt rigizi și foarte rezistenți la uzură. Acești peri smulg buruienile din sol cu tot cu rădăcini și le aruncă pe o cortină flexibilă. Solul este desprins de pe rădăcini iar buruienile sunt lăsate la suprafața solului. Pe vreme caldă
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
puteți baza pe faptul că elevii nu sunt nici pe departe atât de „nesimțitori” după cum ar părea la prima vedere sau după cum afișează ei în mod ostentativ. Metafora cea mai potrivită a acestei etape ar fi aceea a cactusului extrem de țepos, dar care a ajuns să îmbrace această haină „nesuferită” tocmai pentru a-și apăra fragilitatea interioară. Problema la care un educator (părinte, profesor, coleg mai mare etc.) al acestei vârste trebuie obligatoriu să poată răspunde afirmativ este aceea dacă „poate
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reală a educatorului de a afla ce stimulează acum impulsivitatea, precum și tactul relațional, sunt atitudini percepute și apreciate de elevi. Metafora cea mai potrivită a acestei etape (1980 cf. Cosmovici, A., Iacob, L., 1999 ar fi aceea a catusului extrem de țepos, dar care a ajuns să Îmbrace această haină "nesuferită" tocmai pentru a-și apăra fragilitatea interioară. Problema la care un educator (părinte, profesor, coleg mai mare etc. al acestei vârste trebuie obligatoriu să poată răspunde afirmativ este aceea dacă "poate
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Orientarea publicației, aflată sub zodia tradiției, reiese chiar din articolul inaugural, unde se afirmă dorința apropierii „de căminul românesc, de familia românească, de sufletul românesc”. Sunt respinse categoric importurile literare: „Grădinari vicleni și venetici au adus însă de aiurea cactee țepoase și le înfățișează aici drept minunate rarități, cerând să fie admirate, în vreme ce ele, acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
nu-i este deloc favorabilă lui Kostoglotov: ... unul care părea și el rus, dar nu prea aveai motive să te bucuri de o asemenea vecinătate: avea o față tipică de bandit. Probabil, arăta așa din pricina cicatricei [...] sau a părului negru, țepos și nețesălat, care se zburlea în toate părțile; sau, poate, pur și simplu, din pricina expresiei feței sale grosolane și aspre. Pe deasupra, banditul părea să mai aibă și pretenții culturale tocmai termina de citit o carte 328. Această percepție, marcată de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca, acolo unde un pămînt vitreg reușea să nască o iarbă roșiatică și țepoasă. Stătea singur cu cele vreo 60 de oi și, cît îi ziua de lungă, cîinele îl urma peste tot și cred că și vorbeau unul cu altul. Aceleași lucruri, la aceleași ore, le făcea de zeci de ani și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sorei: Te rog, cu atenție și, mai ales, ac steril. Eu vin imediat. Medicul pleacă și eu constat că sora este faină rău. Deși aveam cam un sfert de secol și arătam și eu macho de tot, sora era cam țepoasă. Scoate un ac gros cît un creion (mină de creion, de fapt) și mi-l înfige acolo unde nu era zare de venă. Nu țip și imediat face altă gaură. Tot nu dă de sînge. Mă mai forați mult? zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să fii senator! Ești mare, ești imun și nimeni nu-ți dă una în bot, chiar și cînd cauți scandal cu lumînarea. Un om de la altă masă mă abordează fără reținere. Se crede mare, boul. Dar și este, spun eu țepos. Omul vine la masa mea și se așează în mod firesc. După nasul roș, l-am recunoscut că nu face parte din Asociația Abstinenților. După hainele cam ponosite, am dedus că este un om cultivat și, mai ales, informat. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ungurii din pustă îl utilizau de multă vreme pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cercuri concentrice de aproximativ 100 de metri, roată-roată, până realizam stocul de 30-35 de "plăcintuțe" perfect uscate, apte să întrețină focul dătător de viață. După ce aveam destulă "marfă" adunată, urma etapa introducerii ei în saci. Stăteam cu fundul pe miriștea țepoasă și le introduceam cu foarte multă grijă una câte una fără să le presăm, să le îndesăm și să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-a prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vastă pentru a putea fi remarcată, a tuturor formelor naturale ? Nu cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des choses” e în realitate o ordine mult mai cuprinzătoare, integratoare a tuturor fenomenelor ? Plaja însăși, cu vegetația ei rară, măruntă și țepoasă, cu dunele și arcurile de cerc paralele pe care le desenează așezarea variabilă și întâmplătoare (dar de ce întâmplătoare ?) a firelor de nisip, nisipul însuși, adică infimele și variatele fracțiuni de rocă și de cochilii a căror multitudine e o spaimă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe care îl face cu mare greutate) capul, i se vede fața îmbătrînită nemilos, grotescă. Are un ochi cuprins de albeață, iar celălalt îl ține pe jumătate închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo de peri lungi, țepoși. Din partea dreaptă a bărbiei, peste pliul broboadei saltă un neg cît o măslină. Lena a întîmpinat-o cu o bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
factori de risc mergând acolo și am înțeles viața grea pe care o trăiesc acești oameni. Am învățat să prețuiesc apa, așa cum nu o făceam până acum. Mergeam câte 20 - 25 km pe jos, prin nisip, printre tufișurile mari și țepoase ale deșertului, pentru a ajunge la o pompă de apă. Am înțeles atunci de ce ei nu se spală niciodată. Cum să te speli, când riscai să fii înhățat de leoparzi în drumul spre locul de unde scoți apă? De exemplu, Ciongora
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tinerii nuntași întrețin atmosfera de veselie strigând de data asta versuri potrivite mirelui: Dulce-i gura mirelui, Ca boaba strugurelui, Ca o boabă de cireașă, Știe miresuca noastră ! U iu, U iu iu ! * La cîte-o nuntă, vre-un nuntaș mai țepos, o fi știind el de ce, mai strigă uneori și câte una din acestea : Nime-n lume nu se-nșală Ca fecioru cînd se nsoară. Prinde patru boi la car, Și-și aduce greu amar. Iar peste un an ori doi, Ar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și taximetristul bombăne că nu o să mai bată de multe ori calea asta, că drumul este din ce în ce mai rău și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi presărate cu vaci grăsuțe și parcă zâmbărețe și, din loc în loc, coaste ale dealurilor care strălucesc feeric în lumina puternică a soarelui. Quartz, îmi explică taximetristul. Primele zile în Estancia trec rapid. Casa este tot timpul plină de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească cu Nastia, locotenentul l-a văzut pe învățător. Dar de data asta, Nicolae nu era singur, ci însoțit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu spatele de tocul ușii, stătea doamna Tamara: cizme negre, bine mulate pe picior, palton gri, guler mare, din vulpe argintie cu puf des, lucios și cu fire negre de păr țepos, al căror vîrf era alb-argintiu; părul ei brumat și-l strînsese sub o broboadă de cașmir gri, cu motive florale mici pe margini. Zăpada de pe broboadă și de pe umeri începuse să se topească, iar acum picăturile de apă reflectau razele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fata în rochie galbenă, care stătea bățoasă și cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte înțepată și dezagreabilă, cum ședea acolo, strângând în degete lanțul de la gât. Iar faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare. Anda exagera, ca de obicei. Avea mereu exprimări vehemente față de ceea ce-i plăcea sau îi displăcea. — Mda, e departe de a fi genul meu! admisese el cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care nu știu ce vor și așa își duc toată viața, oricât de interesanți s-ar crede ei. Clara părea să știe limpede ce vrea. Asta și remarcase el de la bun început la ea: clara ei minte. Cu atitudinea ei băiețoasă și țepoasă, cu stângăciile ei și visele ei ciudate, cu personajele ei imaginare și cu nesațul ei de a inventa o lume paralelă cu reali tatea, Clara știa cel mai bine dintre toți cunoscuții lui Eduard ce-și dorește de la viață. Mama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masa lor. Erau trei persoane tinere, un bărbat gras și alte două femei. Nu cunoștea pe nici unul. - Uite, ea este Maria Sandu, poetă și eseistă, scrie la revista Tomis. Maria zâmbise reținut și-și trecuse repede amândouă mâinile prin părul țepos. Iar ea este regizoarea Cecilia Bălan, scrie și scenarii, iar acum montează un spectacol în Green Hours. Pe el cred că îl cunoști, e dramaturgul Dan Vintilă. Acesta întinsese mâna peste masă, fără să se miște de pe scaun. - Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu se Îndepărta de pat decât când veneau tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]