2,211 matches
-
și furia. Cea de-a doua parte, ceva mai alertă, cedează locul acțiunii care se desfășoară în lumea dezlănțuită din afara cortinei protectoare. Ușor artificială, mai degrabă o prezență exotică legată nu foarte convingător de restul acțiunii, Oana Pellea, în rolul țigăncii Marica, aduce o notă amuzantă, cu atît mai mult cu cît vorbește limba barbarilor de dincolo de gard, adică româna, plină de imprecații bolborosite. Cu atît mai "amuzant", cu cît românii au jucat rolul de sperietoare pentru englezi, care, scrupuloși, au
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
filme rulate în Cinema la mine-acasă. Poetul-actant, autor și totodată personaj în propriul discurs, stă la o masă de restaurant sau de cafenea și se uită, pe deasupra ziarului, printre paharele din față, la: o doamnă răsfoind grăbită o revistă; o țigancă frumoasă; o tânără mamă; o pereche care tocmai intră în local. Peisajul poate fi și mișcat, atunci când autorul nostru se află într-un vagon-restaurant, dar esențială rămâne indecizia voluptuoasă a protagonistului. În locul acțiunii, el preferă contemplația și extensia imaginară pe
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
poemului în curs. Așa însă, în acest echilibru al schimbului neangajant de priviri, toată lumea pare mulțumită. Tânărul autor de versuri își poate construi diferite scenarii pentru viitoarele lui filme interioare, rămânând totodată pe scaunul și la masa creației. Iar focoasa țigancă, tânăra mamă, doamna răsfoind o revistă, cuplul ce intră în scenă pot crede, privindu-l pe meditativul Robert Șerban, că au în fața ochilor un poet adevărat, pe care nu e frumos să-l deranjezi.
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
cea mai insolită a filmului rămînînd un straniu personaj capabil să-și subordoneze voința victimelor. Pînă la urmă, marele manipulator este chiar regizorul însuși, the master of puppets. În atmosfera de magie bohemă își găsește Lynch și un filon senzual, țigăncile apar într-un tablou de surîsuri enigmatice, învăluit în clarobscur. Alungarea demonilor și revenirea îngerului este poate propunerea de final a filmului.
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
se murdărească, și că pe el nu-l interesa numai trupul, ci și sufletul. "Je connais ces histoires russes", bombănise bătrâna și își lăsase nepotul să se descurce. Și-atunci el se dusese în sat la Anca, nepoata }iplicăi, o țigancă tânără, blondă, cu niște fuste crețe-crețe pe ea și largi, când mergea "făcea ape-ape", parcă zbura, și care purta în picioare niște papuci roșii făcuți din plușul tăiat din compartimentele CFR clasa întâi. Îi dăduse și bani și îi spusese
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
și care purta în picioare niște papuci roșii făcuți din plușul tăiat din compartimentele CFR clasa întâi. Îi dăduse și bani și îi spusese că învățătorul o place și să se ducă la el, să-l bucure. "Care? se făcuse țiganca a nu ști, care învățător?" "Bărbosul"... "Bărbosul, pă mineeee?" se mirase ea, n-ar fi crezut că un om atât de cucernic s-ar fi putut gândi... Pe tine, așa a zis el, mințise Vasi, și a mai zis că
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente". Dar - ricanează autorul - Hitler nu se omora după petreceri sau după femei și nici nu se menționează pe undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant cu țigănci cu fuste înflorate. Nu s-ar fi potrivit nici cu ideologia lui, nu? Geamănul lui de stânga din acea epocă, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, adică tătuca Iosif Visarionovici Stalin, nu s-a dovedit nici el un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
oferă acesteia ce are:/ bijuterii și electroni-că,-n valoare/ de peste 6 milioane lei, - // fără succes, într-astfel că amărîta băncii suszise,-al cărei mire nu vine înapoi,/ decide s-o reclame la Secția 22/ ce-o pornește,-ndată, pe urmele țigăncii. Mici poeme cu poantă, luînd asupră-le din proza unei lumi de descurcăreți, care se fac că le surîde norocul cînd, de fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
ale scriitorului, alături de recenzii și exegeze despre creația sa dintre cele două războaie. Cu chiu cu vai are loc în decembrie 1969 debutul editorial: Maitreyi și Nunta în cer (studiu introductiv de Dumitru Micu) și, în vara anului următor, La țigănci și alte povestiri (prefațat de Sorin Alexandrescu). în paranteză fie spus și în această primă reeditare au existat unele mici... accidente, în sensul că au fost omise câteva fraze. Traducătorul în limba spaniolă Joaquin Garrigos, citind cu atenție textul, a
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
stă aici de bună voie agățat de o iluzorie doamnă T. Ca de amînarea, azi, a unei excursii în Grecia. Pe toate le rabdă omul mai ușor cînd e cult, zice sau își zice profesorul de muzică Gavrilescu, în La țigănci. Amărîtul, împușcă un franc în plus din meditații la pian, pentru care bate Bucureștiul, cu tramwaiul. Ca să-i fie drumul mai ușor și căldura mai lesne de suportat, se gîndește la colonelul Lawrence al Arabiei. Gavrilescu se simte un fel
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
președinte, încerc să vă înțeleg, ca să-mi fie limpede pentru cine am votat cu repetiție. Știu că ziariștii se țin după dvs cînd apăreți în public și cînd aveți chef și cînd nu. Dar mai știu că după povestea cu "țiganca împuțită", cînd m-am străduit să vă scot basma curată - nu în calitate de reprezentant al "presei aservite", cum sînt numiți generic jurnaliștii care vă simpatizează, ci pentru că chiar am crezut că nu aveți nimic împotriva țiganilor -, dvs ați declarat că, în timpul
Când nu sânt nesimțiți ziariștii, dle președinte? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9555_a_10880]
-
medical că a fost sterilizată în 2013, câte 300 de lei, scrie antena3.ro. Este posibil ca Parchetul și Consiliul pentru Combaterea Discriminării să se autoasesizeze în acest caz. Naționaliștii Autonomi susțin că aceasta este o metodă tocmai bună pentru țigăncile care "nu-și pot educa progeniturile pentru a nu mai fi o povară a societății românești". Rezolvarea "problemei țigănești" este doar un pas în atingerea scopului N.A.T.. Ei urmăresc să unifice România după modelul german, să conserve genotipul rasial, să
Naționaliștii timișoreni vor sterilizarea romilor și retragerea bazelor americane by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80398_a_81723]
-
pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-o dus capul? Aicea eu nu mă bag. Până la diavol! Atât!” i-a răspuns Stanca țiganca. „Un hârleț ai, mătușă Stancă?” „Am o rigină de hârleț acolo. Ia-l dacă crezi că îți poate fi de folos...” După miezul nopții, amărâtul o intrat în casă abia bleștind. „N-am găsit nimic și nu mai pot săpa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai zis tu că nu ne cunoaștem și că să facem cunoștință? îi șoptește Roman. Ce-i cu hârtiile astea? — Rezultatele de la analize, pentru cetățenie. Sunt sănătos tun. Doctorul mi-a zis c-o să trăiesc o sută de ani. Parcă țiganca ți-a dat mai puțin... — Tu în cine crezi, în țigănci sau în doctori? — În doctori... în nici un caz. Intrăm? Își fac amândoi cruce și intră. — Ți-ai făcut cruce ca noi, ortodocșii, îi atrage atenția Lionel. — Da, și? — Polonezii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cunoștință? îi șoptește Roman. Ce-i cu hârtiile astea? — Rezultatele de la analize, pentru cetățenie. Sunt sănătos tun. Doctorul mi-a zis c-o să trăiesc o sută de ani. Parcă țiganca ți-a dat mai puțin... — Tu în cine crezi, în țigănci sau în doctori? — În doctori... în nici un caz. Intrăm? Își fac amândoi cruce și intră. — Ți-ai făcut cruce ca noi, ortodocșii, îi atrage atenția Lionel. — Da, și? — Polonezii nu sunt catolici? — Polonezii da, dar eu nu sunt polonez. Sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce v-aș putea ajuta, domnule Clément? — Nu pe mine trebuie să mă ajutați. Pe conaționalul dumneavoastră, Lionel Frunza. Anghel se lasă cu scaunul pe spate și râde superior. — Istoria aia cretină cu trei bețivi cărora le-a prezis o țigancă, pardon, o clarvăzătoare c-o să moară? Iertați-mă - se uită din nou ostentativ pe cartea de vizită, ca să-i arate francezului că nu e demn să-și încarce memoria cu numele lui -, domnule Clément, dar n-am fost instruiți de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
creadă lui Gérard. Unu: eu umblu prin casă în chiloți și nu vreau să mă vadă toată lumea. Sunt pudic. Doi: de-abia fac ordine într-o garsonieră, darmite în trei camere. Și trei: n-am să mor cum a zis țiganca aia. Sau mă sinucid înainte, sau pur și simplu nu mor. Găsesc eu cum să scap de soartă. Se întoarce spre Étienne, care nu mai speră prea multe de la Lionel. — Propunerea dumneavoastră? — Ne gândeam să vă cumpărăm memoriile, cu promisiunea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la mânăstirea Dealu a părăsit Câmpina și, după cum aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o țigancă urâtă și gâjâită care, lângă intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă dumneaei. Iar lângă cântar, un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gâjâită care, lângă intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă dumneaei. Iar lângă cântar, un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in eroare, trebuie să inscripționeze pe carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tinerilor artiști. Spre deosebire de românul de afară, care e în stare să-i spună ca Petru lui Isus, io nu-l cunosc pe omul ăsta!, artistul era mai omenos. Cu alți români n-am mai avut de-a face. Era o țigancă la metrou, una de-a noastră, că se cunoștea. Și ies doi tipi și unul îi trage un șut în cutia unde strângea bani. Asta, merde, merde, dracu să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și ies doi tipi și unul îi trage un șut în cutia unde strângea bani. Asta, merde, merde, dracu să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră! Taci, mă, din gură, să nu se prindă! Era țigancă, țigancă română. Cel mai reprezentativ tablou al ăstuia din Văleni era o pânză albastră și cu tot o dungă galbenă. Pe diagonală. Dar ce era aia... Ne-am dus la ei, nu mai știau ce se pună pe masă, semipreparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ies doi tipi și unul îi trage un șut în cutia unde strângea bani. Asta, merde, merde, dracu să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră! Taci, mă, din gură, să nu se prindă! Era țigancă, țigancă română. Cel mai reprezentativ tablou al ăstuia din Văleni era o pânză albastră și cu tot o dungă galbenă. Pe diagonală. Dar ce era aia... Ne-am dus la ei, nu mai știau ce se pună pe masă, semipreparate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mi-a transformat viața Într-o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat În țigancă: basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]