258 matches
-
care se spunea că "știe să lege gura lupilor", deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu mare stăruință lucrat. Mai mult femei la câmp. Bărbații trebuie să fie duși după alte câștiguri. Femeile plivesc ogoarele de secară și de grâu! Și buruienile și ierburile plivite le strâng cu scumpătate pentru hrana animalelor gospodăriei. Dicționar țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui Böklin, țintirim și biserică între chiparoși și alături o insulă ridicată în mare de marinarii care, trecând pe lângă cimitir, aruncau câte o piatră în acest loc, până ce au scos ostrovul la fața mării, clădind pe el o biserică. Și astăzi oamenii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori. Am fost la Eforie și în 1956, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
femeie- glie conține decodarea pentru răspunsul fix, feminitatea se dospește în consonanță cu ritmurile vegetale și telurice, după arhetipul Demetrei. Însă moartea Florei nu este cea care duce în lumea fără umbră, fiindcă locul cerut de înmormântare este la marginea țintirimului. Zmeii nu o găsesc acolo, deși morții răspund și ei la întrebările lor. Laterala extremă a cimitirelor este proprie morților nefirești, acolo sunt îngropați copiii nebotezați, sinucigașii, înecații și alte victime ale sfârșitului violent. Recluziunea inițiatică este improprie planului social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și așa a făcut” (Era vorba de mine, la data de 26 octombrie fusesem la cimitir cu măicuța Natalia și am aprins lumânări la mormânt. Le am ferit de vânt în cutii.) Când mă duc la magazin intru și în țintirim, mă duc la cruce și mă uit. Hai, moșnege, acasă, acasă-i cald și bine și tu stai în țărâna asta! Deacu îi gata, te-ai dus acolo, înapoi nu mai vii! Atunci (după moartea tatălui său) l-au mutat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Mă duc în altă lume peregrin. De-acolo nu se știe de-o să vin... Mă doare mai gorune, că te las În lumea asta singur, de pripas. Dar cine știe? Poate ne-ntalnim: Eu pumn de lut, tu cruce-n țintirim...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-ați aflat? vorbește el cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig: Iaca pentru ce dârdâim la miez de noapte în țintirim! Strigoii zgreapțănă să iasă din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia de fofoloancă; cât îi de mică o aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 267 14 Un hodorog viteaz 269 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" 273 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" 287 17 La mănăstire, Maria !? 302 18 Paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce sarcasme la adresa lui Gruber, ce nedumerire pentru unii! Peste câteva zile, tot la Beldiceanu, citește Artur Stavri una din poeziile lui frumoase, pe care o scrisese în ultimele zile. Când ajunge la versurile: Rând pe rând și-ncet în tristul țintirim bătrân și sfânt Lin se scutur liliecii clătinați de-al nopții vânt Beldiceanu sare din fundul patului și spune că el vede versurile acestea într-o culoare albastră. Unii zâmbesc, crezând că Beldiceanu vrea să și bată joc de Gruber
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea fraților Grimm,/ o, ce poveste ciudată!/ Și mă-ntorc în Bizanț, aferim! / Și lumea nu se mai gată.” În aceeași culegere, Memento e un
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
expresionistă: "hai hai și iar hai/ fă Doamne o crîșmă-n rai/ ai lichior de toporași/ spune Doamne cui mă lași/ și-i bătută și-nvîrtită/ și-i bătută și-nvîrtită/ moartea-i mîndră și gătită/ mîndră-i moartea și horită/ să te bucuri țintirime/ pentru-acela care vine" ( ibidem). E o sugestivă întîmpinare a morții printr-o intonație originară ( rurală). Sfîrșitul și începutul își răspund. Vasile Proca: Duminica din trăsnet, Ed. Cartea Românească, 2000, 64 pag.
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice situl de la „Cetatea Mare” („Cetatea Gârbești”), aflat la 3 km nord-nord-est de satul Boatca, cu vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A); situl de pe „Dealul Țintirim II” din marginea de sud-est a satului Dagâța, cuprinzând așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al VIII-lea-al X-lea, secolul al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea; și situl de
Comuna Dagâța, Iași () [Corola-website/Science/301272_a_302601]
-
și cinci mixte având împreună 254 de elevi, precum și șapte biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează că reședința a plășii Lespezile a aceluiași județ, având 8000 de locuitori în satele Brăteni, Buda, Budeni, Bursucu, Gară Bădiliței, Hârtoapele, Heci, Lespezi, Țintirim și Dindin. În 1931, satele comunei erau Bursuc, Dindin, Fotin Enescu, Hârtoape, Heci, Lespezi, Șirețel și Țântirim, iar comună făcea parte din județul Baia. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Pașcani din regiunea Iași, iar în 1964, sătul
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Siretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
situată între șoseaua E85 și firului de apă al Șiretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra s-a mutat către nord aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful până la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra s-a mutat către nord aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful până la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni”, noua vatra
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
Maicii Domnului, situată în staul Cucova. Două obiective din comuna Valea Seaca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău că monumente de interes local, ambele fiind clasificate că situri arheologice. Unul este necropola de la Valea Seaca aflată „la Țintirim” (la est de DN2), necropola datând din Epoca Bronzului și aparținând culturii Monteoru, fazele Ic3-Ic2; celălalt este așezarea fortificata de pe dealul Titelca, datând din aceeași perioadă.
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]