4,216 matches
-
podea. Am pus lemnele la loc și am așteptat. Ce? Nu știu. Nu-mi mai aduc aminte decât că era întuneric, stăteam cu nasul în praf și tremuram. Toate simțurile erau anesteziate. Trăiam doar pentru că auzeam. Auzeam strigătele minerilor, înjurăturile, țipetele de durere ale celor bătuți, o portavoce care cerea o salvare pentru Marian Munteanu. De trei ori au venit să verifice amfiteatru, de trei ori le-am simțit pașii călcând pe deasupra mea. A treia oară au venit la sigur. Ne-
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
recent și se întețește pe zi ce trece. Iar, odată cu bătălia dintre ziare și televiziuni și apoi, cu cea dintre televiziuni și internet, tonul pe care sunt livrate aceste informații a devenit isteric, din ce în ce mai isteric. Trăim într-o lume de țipete. Deschizi un ziar, țipă, deschizi televizorul, țipă, deschizi internetul, țipă. Mai e un pic și-o să-nceapă să țipe și frigiderul, când îl deschizi: “Ai grijă, într-o zi, ai putea fi tranșat și băgat aicișa, la mine-n congelator
Mi-a ajuns cu-atâtea țipete by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20367_a_21692]
-
de grame de unt în sobaos, el că nu și nu, se pun doar 150 de grame. Ea că roșiile se pun la final, în paella, el că nici vorbă, se pun de la început. Sătui de scandaluri în spaniolă, de țipete și de crătiți izbite de pereți, vecinii cheamă, de câteva ori, poliția. Poliția spaniolă. Această refuză însă să vină, pretinzând că nu poate interveni în România, dar vine aia română și le dă amenzi peste amenzi. Maria se îndrăgostește de
O telenovelă de m-a luat capul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20712_a_22037]
-
soluțiile din lume la scos pipi-ul de câine și le-am aplicat deja. Inutil. Așadar, în ținută business, spăl zilnic un pipi de câine. - dezastrul cotidian: în fiecare zi se întâmplă ceva la serviciu care declanșează apocalipsa, tunete, fulgere, țipete, blesteme la adresa ADN-ului românesc care ne-a făcut incompetenți și delăsători, sfârșitul lumii (asta am mai zis deja). De obicei, sfârșitul lumii e evitat zilnic la micron cu un telefon, un email sau reprintarea unui document. Ei, nici o problemă
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
căzătoare alerga în zbor. Apoi tot smucindu-se după stelele alea, Din alergăturile celea a dat și de belea, Căci cumva împiedicându-se de ceva, Căzut și de-a berbeleacul.pe altceva. Dar, din a lui cădere a auzit un țipăt, S-a întors și locul acela a tot pipăit, Când să-și dea seama ce-i, o lovitură Primi în cap ca de ciocan o smucitură! 'De nesimțit, după ce în cap tu m-ai lovit, M-ai vi măi la
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
Toate Articolele Autorului Dezamăgit de măști Însuflețit de viață Dezamăgit de semeni Însuflețit de timpul ce-l port în spate Dezamăgit de unii Însuflețit de alții Dezamăgit de zi Însuflețit de noapte Dezamăgit de orgolii Însuflețit de gânduri Dezamăgit de țipăt Însuflețit de șoaptă Dezamăgit de zâmbete pictate Însuflețit de lacrima ce cade Dezamăgit de drum Însuflețit de talpă Dezamăgit de măști destul de strâns ștricănite Însuflețit de cratima ce unește sau desparte Dezamăgit de strâmbul ce zbiară dreptate Însuflețit de verticalitate
URMAŞ DE DAC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384165_a_385494]
-
de cuvinte Mă înalță Spre ...ea Cenușa-mi de durere Se sfarmă-n bucățele De întuneric surd, Eu renasc Din...ea Lumini și umbre-mi cântă În prafuri de stele O melodie de regrete, Eu mă împac Cu...ea Un țipăt de luceafăr, Îmi redă puterea De-a simți lumina Și-a merge-n timp Către...ea Nu-mi văd pacea-n suflet De-atâta zbucium, Ale gândurilor gheare Se agață De ...ea E adevăr sau mit,pasărea de foc A
SUNT ...EA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384185_a_385514]
-
rău. Contracțiile se îndesiseră, iar aducerea pe lume al celui de al doilea copil al familiei Ionescu se apropia. Bătrâna Gheorghița, scoțând capul pe ușă, strigă: - Mă, Nicolae! Vin’ de ia copilul ăsta de aci, să nu se sperie de țipetele maică-si și mai adu ceva lemne! Procesul nașterii începuse de ceva timp, iar Nicolae Ionescu nu avea stare în nici un chip. Făcuse cărare bătută prin omătul din fața casei, trăgând dintr-o țigară făcută din tutun uscat și mărunțit, învârtită
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN GURA LUPAREI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Miroase-a praf încins și-a spleen în transparenta dimineață ce-alunecă pe țipătul privirii din oglindă și cade-n negrul hău al gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum Atlas ziua
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
Cuvintele de duh le țin ascunse, De un vârtej să nu îmi fie smulse Și în hohote de lacrimi plânse. Tu ești venit din alte emisfere Sortit să-mi dai lumină și putere, Desparți în două muntele de mare Când țipătul tăcerii rău mă doare. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Tu ești / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TU EŞTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383712_a_385041]
-
plicticoasă. În aerul cuprins de tăcere se simte glasul pământului străbun. Aici în Bucovina pietrele vorbesc ! Ele păstrează tainicul zgomot lăsat de copitele cailor alergând la luptă. Pietrele păstrează tainicul zgomot lăsat de oștenii ce-și zângăneau săbiile, puștile, în țipătul morții. Mușatinii odihnesc în modesta biserică din blândul oraș Siret. Bogdăneștii stau și ei în odihnă la biserica din târgul Rădăuților Iar Ștefan ? Acolo la Putna lui dragă , cu mintea trează la zgomotul civilizațiilor , face plan de bătaie pentru bătălia
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar Liviu simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau fața. Pe stradă se auzea larmă produsă de mașini, oameni, era tot vuietul vieții de la oraș. ,, Ce vis îngrozitor! De unde mai vin și asemenea vise teribile în
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > ȚIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului CEZARINA ADAMESCU 12 Mai 2016 Despre: Ana-Cristina Popescu, În colivie, Teatru, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016 Parabola coliviei. Spațiu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Piesele în întregul lor, oglindesc în mare măsură, chiar dacă într-un limbaj metaforic, lumea de azi, atât de confuză, controversată, în care omul se simte prizonier al propriilor pasiuni, vicii, temeri sau pur și simplu al capriciilor altora. Referință Bibliografică: ȚIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele au trecut aproape la fel, țipete, înjurături, trântiri de uși, dosare lovite de birou. Spre sfârșitul celei de-a doua luni de când era director general, toate departamentele au raportat încheierea lucrărilor înainte de termen. În sfârșit societatea funcționa așa cum și-ar fi dorit orice patron, pe profit
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
nicio iarnă ca în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă peste-ntinsele amurguri, însetate dorințe îmbobocesc din muguri privirea ta mă-nvlăuie în tăceri grele, ascund amintirea
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
a fost astăzi ,,a mea”. A fost rece. Tăioasă. Pusă pe harță. Cu mine? Cu lumea din jur? Cu șuvoaiele de ploaie din el? Avea grindină în el și a uitat să-și deschidă umbrela. Și eu, deasupra mea, auzeam țipătul pescărușului zdrobindu-se de stânci. Mă ascund în spatele unui zâmbet și plec. Zâmbet reflex. Aș vrea să plâng (...) Mi-e frig...”; ,, Tu,Dorul meu, să nu fugi în povestea altcuiva!” Doctor (nu numai în științe - chimie analitică, dar și în
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
ADEVARUL ABSOLUT. Noaptea se furișază în golul lăsat la retragerea razelor de soare. Noroc că avem Luna care ne trimite și nouă din strălucirea ei. În depărtare un bou al bălții își umflă cu disperare gușa și eliberează ritmic un țipăt transmițând mesaje încă nedescifrate de om. Sunt atâtea de deslușit pe Pământ că omul ar avea de lucru încă mii de ani până să-și încheie misiunea.. - Cheamă fetele ca să aranjeze paturile, să ne culcăm...continuăm și mâine dacă o
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
să zburăm în orice noapte, De nu-n al nouălea, măcar în șapte, Căci dragostea ne prinde-n multe feluri. În loc de aguridă, roade coapte, Mai bine-n soare cald decât în geruri. În loc de imprecații, vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta făptură, Din creștet pân’ la mijloc, pân’ la glezne
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
are. Îndură-Te de dânsa și n-o lăsa, Părinte! E-atât de derutată, că nu știe ce-o doare. Iar dac-ar ști nu poate s-o spună în cuvinte, că lacrima durerii atât e de fierbinte încât arde-orice țipăt ce-ar vrea din piept să zboare. Arată-i, Doamne, calea ce duce spre lumină. Prea mult a stat în beznă și a orbit aproape. Oprește-i pe cei care o duc către ruină neîncetând din plânsu-i cu sete să
RUGĂ PENTRU VENIREA VITEAZULUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378306_a_379635]
-
toți... părinții... fiii... unchii ???” Apoi, am așteptat ce-am așteptat... și am lăsat-o... Și-aud din depărtări și până-n dreptu-mi un sfânt ecou, ce-a izbucnit din pieptu-mi: -„Da-n inimă... și-n gând... ți-ai căutat-o?...” Un țipăt scurt, ce mintea mi-a străpuns-o făcu s-apară din neant, pribeagă, o Românie, încă, neîntreagă ce, poate... chiar eu, însumi, mi-am ascuns-o?... Sau, poate, chiar eu însumi, mi-am ascuns-o !!! Bragadiru - 25 noiembrie 2015
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
-te niciodată, femeie, Tamara, măcar când te-am luat aveai pielea întinsă și albă ca pergamentul, mi-era și teamă să te ating cu bolovanii mâinilor mele de om, cum dracu s-a făcut că nu m-ai iubit până la țipăt niciodată, niciodată, așa cum am auzit că fac toate femeile lumii, pe mine, bărbat, mai bărbat ca toți bărbații timpurilor, căruia ar fi trebuit să i te pleci în genunchi, în delir de plăcere, că eram Dumnezeul cărnii tale de crini
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
le fac cadou În fiecare zi ce ne cunună Pe țancuri albe scrise cu grafit: Două verigi de zbor ce se adună Râzând... tu plus, eu minus infinit Și nu mă duc cu gândul prea departe. Azi rup hârtii de țipăt și aștept Să dai cuprinsul umbrei la o parte Ca să-mi roiască fluturii din piept... Referință Bibliografică: Verigi de zbor / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura
VERIGI DE ZBOR de AURA POPA în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377200_a_378529]
-
obraznico ! de nimic nu ești bună! Ce tot asculți pe la uși? Apoi vrăbiile pe care le îngropam, închinându-mă, și uitarea în care intram pe furiș... Timpul, nisipul, apa, toate curgând... Eu, învățând tăcerea, Iubirea - venind ascuțit, încet ca un țipăt de cocor în lună, aerul pe care nu-l mai puteam înghiți și mai apoi ziua în care am înțeles că există timp cu adevărat, ca se poate muri, că nimic nu e veșnic și că aproape toate, toate se
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]