311 matches
-
așteptau la poartă și pe drum se hotărăsc să plece cu primul tren, unde o fi! Se hotărâse să își lărgească orizontul începând ciclul de învățăminte< ,,Să ne cunoaștem patria,,. Era ger și destul de târziu iar pe străzi nu vedeai țipenie de om. Primul tren din Gara de Nord pleca spre Iași el spera să ajungă la Galați, să-și revadă vechii colegi de facultate. - La Iași am numeroși prieteni! spune Cârstoiu și astfel au hotărât plecarea în acea direcție. S-au urcat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om pe poteci. Pustiul, iată ce mi s-a arătat mereu înaintea ochilor, simțeam pur și simplu că mi se taie respirația. Chiar n-ai văzut pe nimeni? Călători, ciobani, vagabonzi, pustnici, cerșetori, smintiți? Acele povârnișuri nu sunt ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a aruncat adică ? Bătrâna privi în dreapta și-n stânga, apoi în sus, spre scară. Nici țipenie. Le făcu semn să se apropie. — Știu eu, șopti. Voia să se arunce în cer. A nimerit altfel... Așa ceva numai dragonii pot face. Iar noi nu știm cum, nu înțelegem, spunea Confucius. El e în afara puterii noastre, spunea Lao Zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au șters-o cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am întors și am luat satul de-a curmezișul până la ultima casă dinspre Cordașa, nu am văzut nici măcar un om de leac pe nicăieri. Aceasta este un paradox al acestui sat, dacă umbli pe ulițele satului nu ai să vezi țipenie de om nici în zi de lucru nici de sărbători. Pe câmp de departe poți să vezi siluete de oameni la munca câmpului dar în sat, țipenie. Am poposit la poarta lui Ghiță a lui Picioroagă, unul dintre oamenii avuți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
paradox al acestui sat, dacă umbli pe ulițele satului nu ai să vezi țipenie de om nici în zi de lucru nici de sărbători. Pe câmp de departe poți să vezi siluete de oameni la munca câmpului dar în sat, țipenie. Am poposit la poarta lui Ghiță a lui Picioroagă, unul dintre oamenii avuți ai satului. Tatăl lui Ghiță, Picioroagă cel bătrân fusese renumit în sat drept cel mai zgârcit om ce l-a avut satul vreodată și mă gândesc eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de mică, o musculiță, un gândăcel, nici o singură floare, nici un firicel de iarbă: nimic, nimic, nimic. Sub el un sol plin de mistere, pustiu, sumbru, necunoscut, instabil și înfricoșător, deasupra căruia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită. Foamea și setea îi chinuiau grozav armata care devenea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
plimbat între Étréchy și La Ferté-Alais. Ninsoare și ceață, o ceață atât de diafană că arborii păreau un fum încremenit. Rareori am văzut un peisaj atât de poetic. Totul era ireal Ă în plus, din cauza poleiului, pe drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de umblat. Câmpia Beauce acoperită în întregime de zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de acolo urieșii, cu o turmă de oi, cu care porneau la vale pe Pârâul Negru, până la Tazlău. Și ei și oile beau apă din Tazlău, iar până la ziuă ajungeau înapoi la Grota Urieșilor, de care nu se putea apropia țipenie de om. Dar se auzeau clopotele de la oi, la miezul nopții, când, zic unii, că și azi s-ar auzi sunetele clopotelor pe Pârâul Negru. Într-o vreme, niște oameni curajoși și bărbați au stat la pândă și, deodată, au
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
trufie straturile de lăptuci și morcovi. În apropiere de Poarta Brandenburg, clădirea Reichstag-ului se înălța ca un spectru de piatră, sfredelit și devastat, al de-mocrației asasinate. Era o vreme blîndă de tot, cerul era albastru, nu se zărea nici țipenie de om, piețele și bulevardele erau triste și pustii. Mă aflam în apropierea a ceea ce rămăsese din ambasada Franței, cu liniile sale clasice, care privea către cele o mie de ferestre oarbe ale hotelului Adlon, distrus de flăcări. Ceva mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Salcâmilor, unde era sediul miliției iar acum al Poliției municipale. Încet, încet, norul de colb pe care l-a lăsat în urma lui s-a risipit și m am hotărât să mă abat o clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în cârciuma Irinei, numită de noi pe atunci „Ceainărie”, unii viitori „conspiratori” dezbăteau aprins probleme de ordin existențial în clinchetele vesele ale paharelor prea-pline. Spre seară, cuprinși
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
luăm exemplul următor: (38) Trecătoarea se afla chiar în josul povîrnișului. Era un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu plopi fremătînd. Din nou urcă și merse tot așa pe creasta de de-asupra văii. Zgomotele ușoare ale unui tîrg aflat încă în ațipire ajungeau pînă la el. J. Giono, Le
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
având posibilitatea de a cumpăra de la economatul fabricii, la prețuri rezonabile și alte produse alimentare sau nealimentare necesare în orice gospodărie. În acea zi de vară, căldura era toridă și apăsătoare. Liniștea se așternuse peste sat, pe uliți nu vedeai țipenie de om. Toți oamenii erau la lucru, iar cei din gospodării roboteau la umbra deasă a livezilor. Fiind în vacanță la bunici, mă gândeam să fac o baie în râu. Era momentul și timpul potrivit. Când am ajuns la stâncile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ploaia a căzut necontenit, iar vântul urla flămând. Fulgerele despicau cerul în două, iar tunetele opreau inima în loc. Din când în când, câte un om se încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii. La cele dintâi raze ale soarelului, Varvara se sui în căruță cu omul ei și porniră spre casa părintească. Drumul era greu, rupt de ape, iar caii mergeau liniștiți. Într-un ceas vor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo, pădurea de palmieri, împărțită, prin ziduri de argilă, în pătrate inegale, foșnea în bătaia unui vânt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să înțeleagă. Daru îi întinse un pachet: - Ține, spuse el. Ai aici curmale, pâine și zahăr. Hrană pentru două zile. Iată și o mie de franci. Arabul luă pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat Domșa, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din urmă, suflând ca un taur și arătând cu capul spre o casă mândră, pe dreapta. Apostol nu răspunse, parcă n-ar fi auzit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trece prin gând... numai o baie în mare îl mai poate relaxa, îl poate înviora și-i șoptește: - Vii la mare? Ion, nu putea să refuze... era constănțean! Nu aveau slipuri, prosoape, însă de obicei pe acolo nu era nici țipenie de om... doar șoseaua Constanța - Năvodari, un câmp părăsit, pregătit cu instalații pentru irigat, franțuzești sau evreiești, băgate în pământ vegetal, vreo zece metri de plajă curată și... marea, iubita mea și a altuia, care bucuroasă că se reîntâlnește cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre apă a înlemnit; a zărit mulți copii, cu cele mai inimaginabile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un ciulin Imaginea, cea de la care a plecat autorul, evocă Bărăganul bătut de vînturile toamnei. Din multe motive, gara poate fi pustie, poate este deja dezafectată. Oricum, aici localitățile sînt rare și sînt departe de ea. Acum nu e nici țipenie prin preajmă. VÎntul bate-n rafale și, din cînd În cînd, ridică și cîte un ciulin. Locul, odată umanizat, pare să se Întoarcă-n natură. Doar vîntul se mai joacă o vreme de-a trenul. Observatorul mai cochetează cu această
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
arătoși și de stilați erau atât bărbații, cât și femeile de prin partea locului; și asta în ciuda faptului că era o zăpușeală de crăpau și pietrele și că soarele bătea atât de tare încât n-ar fi trebuit să găsești țipenie de om pe străzi. După ce luă prânzul se gândi dacă să-l sune pe Rocco și să-l invite în oraș în seara aceea. Însă tot amână momentul, știind că dacă se vedea cu Rocco, ar fi făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]