392 matches
-
Cărțile veneau la timp, într-un mod misterios, de parcă ar fi fost piesele de puzzle ale unei imagini limpezi și totuși de neînțeles, incomplete, un fel de supercarte apărută la granița cărților cu mintea mea. Citeam adânc în noapte, tăcerea țiuia tot mai tare, uneori o insectă se rotea zbârnâind în abajur, frigîndu-se de becul fierbinte. Câte un camion făcea să tremure geamurile. Clipeam tot mai des, mai repede cu pleoapa dreaptă, mai șovăitor cu cea stingă. Îmi aduceam aminte de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dîmbovița" și era lins permanent de vânturile ude și reci ce veneau dinspre lacul To-nola, lângă care se afla Circul. Moara urla pe-atunci atât de tare din toate motoarele sitelor electrice, încît duminica liniștea era nefirească și urechile-ți țiuiau de pustietate. Plopii, care azi au ajuns înalți cât blocul și care vara ning un puf ce se depune în nămeți afinați pe la colțul zidurilor, albind nu doar terenul din spatele blocului, ci parcă și aerul dintre el și moară, erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru a începe sângeroasa mea operațiune. Luai condeiul, dar singura frază care o putui produce pe hîrtie: "Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți". O oră întreagă m-am luptat cu greu, dar a fost în zadar. Mereu îmi țiuia prin cap: "Pentru cursa care costă zece bani, biletu-i alb, pentru cursa care costă douăzeci, biletu-i verde ș. a. m. d. " fără liniște și fără preget. Că nu mai putea fi vorba de lucru era lămurit. Deci desistai de la muncă ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne ține la curent cu tot ce faci, Gunther. Dacă descoperi ceva, orice, absolut orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai vândut gogoși, te arunc Într-un KZ atât de repede de o să-ți țiuie afurisitele alea de urechi. Se aplecă spre mine și i-am simțit mirosul transpirației când mă Întrebă: — Ai Înțeles, gură-spartă? — Nu-ți scoate prea mult maxilarul la mine, Dietz, că o să mă văd obligat să-l pocnesc. Zâmbi: — Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost lovită de un glonț. Însă gura i se mișcă în continuare. Plină de groază, Fairlynn își ridică capul și se târăște spre Lotus. Totul se învârtește cu ea. Pământul e cu susul în jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de stâlpii de lemn. Funiile rupte de gloanțe cad în țărână. Lotus aleargă spre Fairlynn. Își leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar fi fost patru sute. Coborî din avion și rămase în LAX opt ore, așteptându-și zborul reprogramat. Când se îmbarcă, pierduse deja orice noțiune a timpului. Pe undeva pe la mijlocul Pacificului dezvoltă un început de acufenă. Când se uita în stânga, îi țiuiau urechile. Dacă se uita înainte, țiuitul înceta. Se gândi să-și anuleze prezentarea și să se întoarcă la New York. Problema se agravă în timpul cinei și filmului din avion. Dar după filmul total anost, simptomele dispărură. Ajunse așa de târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate. Nu eram zdruncinați. Asta însemna că nu aveam nevoie să mergem la spital. Nici măcar nu ne-am sinchisit să vorbim despre poliție. Eu nu voiam și din fericire nici Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de privirea necruțătoare a domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise. Recepționat din necunoscut, un semnal de alarmă țiuie enervant în urechea lui Marius. Instinctele aproape animalice dobândite pe front îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umplu munții de hăuituri. Învăluirea dă rezultate, forța ripostei germane asupra atacului frontal scade, se mută către aripi. Hai băieți! Îndemnul lui Marius se pierde în zgomotul luptei dar ridicat în picioare, face semne de înaintare. Pe lângă capul lui trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei îl ascund vederii. Cu un pistol într-o mână și lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia îl trântește de perete cu forță incredibilă și-i smulge tot aerul din plămâni. Urechile îi țiuie, fața și uniforma sunt împroșcate de sângele care țâșnise ca dintr-o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pergamentoasă. Ce se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții pornesc atacul sub acoperirea unui foc infernal. Gloanțele mușcă din zidurile clădirii, țiuind și ricoșând zgomotos. Puținele geamuri rămase întregi încep să cadă țăndări. Lăsați-i sa se apropie! ordonă Marius, luându-și fereastra în primire. Atenție la muniție! Știe că nu este ușor să stai liniștit și să aștepți, privind apropierea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când de gemetele femeii din patul de alături, care avea privirea întoarsă spre înăuntru. Liniștea aceea nu avea nimic liniștitor în ea. Cu cât era mai liniște în jur, cu atât puteam auzi mai bine butonul de alarmă care-mi țiuia în urechi. Nu-mi venea să cred că mă găseam în acel loc, complet singură și neajutorată, consecință exclusivă a propriei mele nesăbuințe. Ce se întâmplase de fapt, ce anume făcusem atât de greșit încât să mi se întâmple ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi întors în urmă cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care îmi țiuia în urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu îl bănuisem niciodată capabil de o asemenea ieșire, pe care el o considera probabil perfect îndreptățită, ca orice bărbat puternic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pod, ca să-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste cap. Milton l-a pus pe o noptieră și s-a Întors la parter. Televizorul a rămas acolo, țiuind și licărind. Lefty Își potrivi pernele ca să se uite. Desdemona Încercă să-și vadă de treburile gospodărești, dar se pomeni că se uită și ea din ce În ce mai des la ecran. Mașinile Încă nu-i plăceau. Își astupa urechile ori de câte ori era pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuvintele pe care ți le voi spune. 3. Să spui: "Ascultați Cuvîntul Domnului, împărați ai lui Iuda, și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să țiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea. 4. Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămîie altor dumnezei, pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe pieptul lui în partea dreaptă. ”- De ce, puf negru!... și, de ce pe partea dreaptă?!” se miră el prin somn. Si, simți ca o arsură pe inimă... Se trezi, și se dădu la marginea patului. Deodată, urechea stângă începu să-i țiuie, la început mai tare și prelung, continuând mai încet, tot mai încet până se stinse. - Vasilica spunea că ăsta-i semn rău... Veste rea! murmură el și superstiția puse gheara pe sufletul lui. El fiind, din fire, superstițios intră într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]