473 matches
-
vorbise, că nu crezuse în etichetele pe care le aveam puse pe haine ca dungile pe zeghe și simțeam în acele momente că am totuși o șansă să mă arăt lumii așa cum sunt, fără prea multe cuvinte, fără prea multe țoale cu care să sucesc gâturi, fără prea mulți centimetri care să mă releve a fi un tip... înălțător.“ Un tip de treabă”... poate că eram, dar uitasem de mine. Ușile dubei se deschiseră și lumina intră peste noi cu brutalitate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci de ploaie îmi curgeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
da cu firma în cap în secolul acesta, mai ales fiindcă încep să se simtă unic imperiu. Cei mari greșesc mereu direct proporțional, greșesc grandios. Mă uit și la inamicul islamic, la imaginea lui Bin Laden într-o peșteră, în țoale și obiele și o lume supertehnologizată, incapabilă să îl prindă, dar tremurândă în fața „omului peșterii”. Mi s-ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
argintiu. (L-am primit gratuit. Pentru un scurt răstimp, McArthur a reprezentat o casă de modă numită Fabrice&Vivien. În acele zile idilice, înainte de ruptura care a intervenit pentru că n-au fost mulțumiți de serviciile noastre, aruncau peste tot cu țoale gratuite. Franklyn, persoana care obținuse contractul, le-a luat pe toate, inclusiv haina, dar, ca bărbat - fie și unul vesel -, n-a avut ce face cu ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era și un mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare O ieșire din rutină! Detta s-a dus până la Donnybrook în Beemer-ul cel lipsit de personalitate și a mers la un magazin de țoale crimă și pedeapsă. Știi stilul - buticuri intime pentru babe bogate. Au nume „exotice“ cum ar fi „Monique“ și „Lucrezia“, doar șaișpe chestii în stoc și vânzătoare bătrâne care zic „Tocmai am primit jafurile astea crimă și pedeapsă de scumpe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Stai o clipă. M-am dus și-am vomitat, apoi m-am întors și-am zis, O rezolv eu într-un fel. Ce era să fac? A trebuit s-o trimit pe mama. Oricum abia aștepta să vadă casa și țoalele Dettei. Și se duce cu binoclul și sendvișurile și un pahar de carton în caz că o trecea vreo nevoie și, al naibii ghinion, joi Detta s-a întâlnit în public cu Racey O’Grady. (Poate că am greșit când am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nub, în costum de bodyguard, care s-a prezentat drept Bruno Biggins, garda de corp al lui Lorne. Era și bătrânul Prinț Kasimir, care venise să fixeze o întâlnire în zori în Central Park. Era și Herrick Shnexnayder, îmbrăcat cu țoalele lui țipătoare, reprezentând interesele lui Spunk. Mai era și o hienă schelălăitoare cu mutră de om, pe nume Horis Tolchok - avocatul lui Butch Beausoleil... Așa că, în cele din urmă, am luat-o la sănătoasa și m-am ascuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se la cozile formate în fața intrărilor hotelurilor ad-hoc. Sunt gălăgioși și fericiți. E timpul lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în voaluri și eșarfe și cămăși și asta în bezna de aici. După care se cară. Toți de-aici înnebuniseră de-a binelea. M-am dus la ea și i-am zis - ieși înapoi și scoate-ți nenorocitele astea de țoale. N-a vrut. A zis că ăsta a fost numărul. A trebuit să-i dau banii înapoi. Mi s-a rupt inima, Mulțumesc, dragă! Frumos. Să văd ce pot să fac pentru tine. — Hei, vreau să te întreb ceva. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani? Să fie progresul, lumina pe care Martina a revărsat-o asupra mea? În timp ce-mi pierd vremea pe la Blithedale, sunt acostat de mici țâcnite în cantină sau în sala de jocuri. Vin direct la mine, bine închingate în țoale de te apucă năbădăile și-mi propun întâlniri imediate la ele sau la mine. Stau într-un bar și beau o bere slab alcoolizată, încercând să-mi fac ordine în gânduri - când o tipă mare se așază lângă mine, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prea tare În timp ce-l plătea pe șoferul taxiului și-mi făcea cu mâna de pe bancheta din spate. —Mamă, arăți beton, spuse ea, punându-și mâna pe șoldul meu și examinându-mi ținuta din cap până-n picioare. Unde ai găsit asemenea țoale? Am râs, Încântată că observase. Lucram la Kelly & Company abia de o lună, dar mă săturasem să arăt mai tot timpul gătită de Înmormântare. Mi-am aruncat costumele șterse În fundul dulapului, am rupt câteva pagini din Lucky și Glamour și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui Sammy, cu sandalele Într-o mână, În timp ce pe cealaltă mi-o treceam prin părul Încâlcit, ca scos din pernă. Gura Îmi atârna, deschisă, deloc atrăgător, și aveam machiajul Întins sub ochi. Arătam la fel de vulgară ca Paris, minus corpul și țoalele ei super. Silueta din fundal era neclară; la o cercetare mai atentă, era În mod evident un bărbat cu un cearșaf În jurul taliei, dar era imposibil să-l identifici. Era Sammy, bineînțeles - nenorocitul ăla de fotograf petrecuse cinci zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o mașină Eldorado ’48 coupé verde, identică cu cea a lui Mickey C., dar fără să fie blindată. Avea o droaie de costume de la Oviatt și London Shop, cu pantalonii prea strâmți pentru burta lui. Dacă Mickey ar fi cumpărat țoale la mâna a doua n-ar mai fi avut probleme: el și micuțul gangster aveau exact aceeași măsură. Dar Mickey arunca la gunoi cămășile pe care le purtase de două ori, iar lista debitelor ieșea de pe pagină și trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu știe cât e de fraierită. Îți vine să crezi una ca asta? Buzz calcula nota de plată. Gelfman continua să peroreze: — Buzz, pentru mine chestia valorează cinci sutare. Și-ți fac un favor, pen’ că Lucy își dădea odinioară țoalele jos laolaltă cu Audrey Anders, bucățica lui Mickey Cohen. M-aș putea duce la Mickey, da’ tu m-ai rezolvat beton data trecută, așa că-ți dau ție pontul. Howard zice că știi ce-i de făcut. Buzz văzu vechiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămâi îmbufnat? Niles își culese o scamă de pe rever. — Dispecerul zice că e vorba de o lucrătură de poponari. Urăsc poponăriile, așa că dacă mai ai una la fel, nu vreau s-aud nimic. Roiul, domnu’ detectiv! Și procură-ți niște țoale decente. Știu că Mickey Jidanu’ are un magazin cu haine de lux unde le face ieftiniri băieților lui de mingi. Danny se duse înspre mașină, văzând negru în fața ochilor. Coborî din parc pe Los Feliz și Vermont, oprindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chestia cu ciucureii. Ea i-a arătat-o, iar apoi i-a arătat și costumul ei de stripperiță, și toate hainele din dulap, îmbrăcându-le în fața lui. Buzz se gândi că dacă își cheltuia toți banii băgați în pariuri pe țoale pentru Audrey, nu se va plictisi niciodată cu ea, chiar dacă vor sta tot timpul în casă. O putea dezbrăca, putea face dragoste cu ea, apoi o putea privi cum se îmbrăcă iar. Se gândi că dacă vor rămâne blocați pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am o întrebare. Ți-a povestit Felix despre mine? — Da. Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi ce? Vorbește direct, fără introduceri. Vandrich se liniști. — L-am cunoscut pe Felix în timpul războiului, când mă dădeam drept nebun ca să scap de armată. Mă purtam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam 96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
copil de grădiniță ar fi priceput Întocmai ceea ce voisem eu să arăt. M-am oprit, m-am șters frumos de sudoare cu o batistă și m-am uitat jos, către sală. Oamenii tăceau, așezați cu mâinile În poală, Îmbrăcați În țoale de duminică, și se uitau la mine cu aerul că așteptau să vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși, ce părere aveți? Cum e cu ploaia? Așa e că nu știați cum se petrec lucrurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu le strâng frumușel, le pun În ordine cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă, unde?”), apoi se aruncă În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe tine, că ți se vede baritai scula și ne speriem! Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mai ales mă Întărâta, când o vedeam dezbrăcată, dacă mă gândeam la Socol, Învățătorul, și la ce făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de cai, de vaci și păsăret, făcea tot ce era nevoie Într-o așa de mare gospodărie și nu căpăta În schimb decât mâncare, culcuș În grajd, țoale ponosite și bătaie. Poate și din pricina copilăriei lui, una din vorbele pe care le zice mereu e aia cu „două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]