344 matches
-
cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: „Lasă că mai vedem noi”. Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte veselă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rugat-o ca din întâmplare: „Draga mea...” Ea s-a încruntat. Nu-i plăcuse oare că-i ziceam „draga mea”? Am repetat: „Draga mea, aș vrea să văd și eu... te rog să dai ordin...” „Ce ordin?” se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta din ochii ei. I-am explicat că vroiam să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. „Știi, draga mea, nu mai sunt foarte sigur...” „Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atunci poate ar trebui să încerci și tu rețeta, Henrietta. Mai vrea vreuna din voi încă un rând? Henrietta nu se lăsă intimidată și îi întinse paharul. Simon, care avea o idee destul de clară despre cât băuse ea deja, își țuguie buzele și o ignoră. — Ce avem la cină? Își trase un șezlong, puțin cam prea aproape de al lui Fran. — Somon rece fiert cu maioneză. — Mai exact, somon rece fiert cumpărat de-a gata de la magazinul de delicatese, la un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plăcea la nebunie. Spunea tot ce-i trecea prin cap, chestii de genul „ne vedem la noapte“, „în noaptea asta ne vom iubi“, ba chiar și „am să-ți arăt dragostea mea“. Se uita în ochișorii ei albaștri și își țuguia buzele ca sa spună tot ce-i traversa mintea. Ghighina îl asculta mirată de mimica lui și mai ales de planurile amănunțite pentru noaptea aceea. Se uitase discret spre cele două răni micuțe de pe gât, iar în cele din urmă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul că n-o să-i dea nimic. Și pentru că șoferul o privise suspicios pe femeia care părea că se schimbase cu totul, mai spusese un poate, țuguindu-și buzele femeiește. Îi luase aproape o jumătate de oră să ajungă aici, dar institutul era aproape. Totuși, a mai făcut câteva minute bune, căci taxiul se strecura greu, odată cu șuvoiul nesfârșit de mașini. A ajuns tocmai când Giulia ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ani la târgul de carte, dar din Giulia se vedea altfel. Ea filma la întâmplare prim-planuri cu figuri foarte grave, înțepenite în spatele unor ochelari ori blocate într-un zâmbet ca o siluire, figuri în special de bărbați care își țuguiau buzele și vorbeau cu mâhnire, oameni înghesuiți unii într-alții și din când în când cărțile, lăsate cu lehamite din mâini disprețuitoare, imediat după ce era citit prețul. Apoi începuse să filmeze grupuri, răsucindu-și Canonul lent, ca să poată să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o dată să ia tuburi Bergmann și carbid, mi-a și spus să nu-mi fie frică, în baraca paznicului de multă vreme nu mai stă nimeni, nu ne-a fost greu să găsim șanțul, fiindcă pe unul dintre taluzuri se țuguia o movilă de pământ, Szabi a luat-o înainte, ne-am urcat pe movilă, uitându-ne în jos, în șanț, în care se aflau, neasamblate și necimentate, componentele conductei groase de beton, și atunci Szabi a spus că el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
taie Trish, băgând pensula înapoi în rimel. Mergem la petrecere și cu asta basta. Ai luat cadoul ? — Și ce s-a întâmplat ? întreb, încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a urmat toată povestea aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai bine, În timp ce ceilalți plescăiau și guițau din ce În ce mai abitir, iar ea, săraca, până la urmă s-a plictisit de unul ca mine. Și-a țuguiat buzele și a tras un vânt, iar asta s-a petrecut În timp ce toți râdeau de mine În hohote. N-am mai stat să văd la care din ei avea să se ducă Siloa. M-am Întors la Moru, care râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul mișcare, de care era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pe Vindecătorul lor Îl chema Minos și aveam să-l Întâlnim a doua zi. 16. - E prima oară când aud că mai multe neamuri Își dau mâna ca să ia urma unor fugari, Îmi zise Minos. Unul dintre fugari, Însă, Își țuguie el buzele, nu e... hm... un om oarecare. E cel ce Împarte cuvintele. Eh, ai văzut ce-au făcut cuvintele tale? Au așezat la aceeași masă neamuri pornite numai și numai să se lupte Între ele. - Moru nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În tine. - Așa că, Îmi mai spuse noul venit, de când am ajuns om În toată firea, tot bat mările astea de Miazăzi, În așteptarea voastră. Sau, În așteptarea lor... privi el către Răsărit, țuguind buzele. Căci În urma ta vin răzvrătiții. Și de ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd că ai și Împlinit porunca ce m-a Împins la drum. La fel ca tine, sunt și alți Vindecători. Mulți au făcut ceea ce le era lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la față, ca niște conspiratori surprinși în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da, zise băiatul cel blond al lui Hugo, țuguindu-și boticul a îmbufnare. Știm. Roșcata și Helen se uitară una la cealaltă, cu subînțeles. Ranjit și blondul le urmară exemplul. M-am îndepărtat înainte să mă înconjoare și să facă din duetul privirilor cu subînțeles un cvartet. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zece ani, domnule Brunetti, zece ani. Așa că bănuiesc că nici măcar n-ar trebui să mai spun că-mi doresc să mă Întorc la viața mea. Vreau să Încep să am una. — Ce veți faci? Cu viața aceea, adică. Ea Își țuguie buzele și ridică din sprâncene. — Nu știu. Am depus cerere la câteva spitale. Pot oricând să profesez pe cont propriu. Sau m-aș putea Întoarce la facultate. Nu mă gândesc la asta așa de mult. — Din cauza morții sergentului Foster? Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întâmplare, signor Viscardi m-a sunat ieri după-amiază ca să-mi spună că e posibil ca tânărul din fotografie să fi fost acolo În noaptea aceea. A spus că era prea surprins la vremea aia ca să mai gândească limpede. Patta Își țuguie buzele dezaprobator când adăugă: — Și sunt sigur că tratamentul pe care l-a primit din partea ofițerilor tăi nu l-a ajutat să-și aducă aminte. I se schimbă expresia, zâmbetul reînflorind. Dar asta e-n trecut și chiar nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se lumină brusc. Acel fișier se deschise, iar prima frază plecă de la capăt de rând. Alineat. Times New Roman, justify, font 14. Un nou pasaj... Alte vieți. O nouă moarte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
al V-lea care Își Însuflețește soldații Înaintea bătĂliei de la Agincourt. Asta m-a fascinat la el de când l-am cunoscut. Ar putea face carieră mondială ținând discursuri inspiraționale. — Există Însă o mică problemă aici, obiectez eu. — Care ? spune el țuguindu-și buzele ca și cum ai Întreba un copil mic care s-a trezit din somn de ce plânge. — Ce vei face când va afla presa despre mine ? — o voi invita la noi acasă, să te cunoască mai bine și să vadă ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al V-lea care își însuflețește soldații înaintea bătăliei de la Agincourt. Asta m-a fascinat la el de când l-am cunoscut. Ar putea face carieră mondială ținând discursuri inspiraționale. — Există însă o mică problemă aici, obiectez eu. — Care ? spune el țuguindu-și buzele ca și cum ai întreba un copil mic care s-a trezit din somn de ce plânge. — Ce vei face când va afla presa despre mine ? — O voi invita la noi acasă, să te cunoască mai bine și să vadă ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chiar! Da! Să ne pupăm, ca să fie, Împăcarea, cu o frumoasă Încheiere. Și a și făcut, doi pași, către Valucă, Întinzând capul spre el. El, na!, ce să mai facă? A Întins capul către ea. Și gurile și le-au țuguiat, unul către altul, el, vrând să o pupe În obraz. Ea, nu, s-a sucit, și i-a apăsat, boticul, pe botoiul său, mai bine zis, buzele ei, și le-a Înșurubat, Între buzele lui, ca atunci, când, un pui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trecute, și, deodată, într-un sistem de lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi, ocolindu-l, se-ndreptă spre livadă, care se zărea așternută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea-i rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
origine o gândire pozitivă. Pe abcisă, efectul ei vizibil. Iar pe ordonată, zonele de influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]