3,981 matches
-
O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al țuicii de prune, același ca acum două luni, a răsturnat în ea sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acolo încît a modificat o adeverință de venit, cerută mie la școală, dată de cei de la Sfatul Popular din Sânzieni, la finele căreia președintele Sfatului scrisese "tovarășul Vlădeanu este potrivnic agriculturii socialiste", iar tata a mers cu o sticlă de țuică la un prieten care a șters "portivnic" și a scris "devotat". Cînd s-a răsuflat povestea în comună, eram în ultimul an de liceu; tata a venit la Iași pe furiș și mi-a spus c-o să fie arestat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea de oaie și o sticlă de țuică. - Mersi mult, bă, dar chiar nu era nevoie... - Lasă, bă, că uite cât de nemâncat ești. - Și-n sticlă ce e? a întrebat. - Țuică. - Aaaa, da, știu. Din asta am băut când am fost la tine la Frankfurt, nu? - Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea de oaie și o sticlă de țuică. - Mersi mult, bă, dar chiar nu era nevoie... - Lasă, bă, că uite cât de nemâncat ești. - Și-n sticlă ce e? a întrebat. - Țuică. - Aaaa, da, știu. Din asta am băut când am fost la tine la Frankfurt, nu? - Exact. - Mersi mult, moșule. - Nu face nimic, bă, stai liniștit. M-am așezat din nou la masă și am început să mâncăm. Friptura era senzațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o să mă las cândva. - Lasă-te cât mai e timp. - Da, da... Era frumos în curte, liniște, zgomote de păsări, de frunze de palmieri mișcate de vânt. Manson a adus din casă o bere pentru mine și un păhărel cu țuică pentru el. - Și zi, băi Alex, ce mai faci? Tot n-ai terminat facultatea? mă întrebă Manson. - Încă nu. - Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai face? - Bine, lucrează. - Unde? - Într-un laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-ta unde e? - Dita? În Miami, face niște poze pentru Penthouse. - Și cum e, bă, să știi că și-o iau unii la labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da, bine, lasă. Tăcurăm iarăși, dar nu era o tăcere stânjenitoare, ci una mai curând gânditoare, chiar benefică. Dar benefică cui și la ce? - Zi-mi și mie unde este veceul, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu, inima și sufletu’ meu care arde... - ...care arde... - Ce borș bun mai făceai tu, ce vinișor bun mai făceai tu... - ...tuuu... - Cum am să pun eu masa și tu n-ai să vii să mănânci, cum o să tragem noi țuica și tu n-o să fii, cum o să mâncăm noi și tu n-o să mai stai în capu’ mesei, că ție mâncare nu-ți mai trebuie, sufletu’ meu, că ție băutură nu-ți mai trebuie, of, of, of, cum o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am plâns când te-am ascultat. Ce s-ar fi bucurat și Costache să te audă! Uite, asta-i pentru tine, am ales cea mai frumoasă pătură, e nouă, are niște cerbi pe ea. Și ia și sticla asta de țuică, de la mine. Fănele, vii și la parastas, nu? E-acasă la ei, Tinca săraca s-a pregătit cum a putut, au făcut femeile de toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul e undeva aproape de vechiul stadion muncitoresc. Cineva a îngrădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dorm, îngrămădiți pe cartoane și cutii, de-a valma, cu câinii. Trecem peste Bahlui pe un soi de punte de metal. Apartamentul, la etajul șase, e ca și-al meu, cu trei cămăruțe și-un balcon cât un coteț. Beau țuică, mănânc tartine, beau vin. - Voia Costache să-i lase casa de-aici fetei când s-o mărita și să se-ntoarcă la țară, la ai lui, mai e acolo o sfoară de vie... - Nu i-a plăcut niciodată la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul e gata de plecare, acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai băut? - Da, țuică. - Cu cine? - Cu Costache. - Cine mai e și ăsta? - Unchiu-meu. Ți-a trimis o pătură și o sticlă de țuică de caise, trasă de două ori, făcută de el. Mi-a zis c-ar vrea tare mult să te cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai băut? - Da, țuică. - Cu cine? - Cu Costache. - Cine mai e și ăsta? - Unchiu-meu. Ți-a trimis o pătură și o sticlă de țuică de caise, trasă de două ori, făcută de el. Mi-a zis c-ar vrea tare mult să te cunoască, poate te duci la el într-o bună zi. - Ia să văd... E frumoasă, să știi, așa, cu cerbii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
luat-o însă de tot razna și zice că Șarik vine să-l viziteze, că atunci când a murit băiatul lui Găină a urlat toată noaptea, că acum poate să vorbească și din când în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-și asigure o poziție avantajoasă, undeva foarte aproape de cei care hotărau ceva, dacă se hotăra cumva vreun lucru la acest nivel. Reușise diavolul să descopere un document extrem de important între hîrtiile lui Georgescu, cu siguranță că a ajuns să tragă țuici cu sublocotenentul ăsta care nu era prost deloc. Nu era prost, dar era nebun. Altfel nici nu se poate explica înverșunarea cu care împingea lucrurile către o situație fără ieșire. Documentul cu pricina era, la prima vedere, o prostioară, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mi curgeau lacrimile, așa-mi curgeau! Și împielițatul acela bătrân hârâia la ușă cu unghiile, ca un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu să-ți stau așa, alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul: știrile din Vest sunt mai numeroase decât cele din Est... Și cum știrile sunt ca bătăile inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte și o sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum. Deci, propuneri concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să ne spună dacă le mențin. Brândușă tăcu și făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sălile de cinema, iar serile În cele de teatru. Până la cină mânca doar sandvișuri În pasajul de la Arhitectură. În felul acesta cheltuia puțin și nu era nici o povară pentru gazdele sale cărora le ducea de fiecare dată trei litri de țuică și o uriașă șuncă afumată din porcul cumpărat pe din două cu Agatha, croitoreasa teatrului și iubita sa, o rafinată mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu viață. Mari băutori de vin, bere și țuică de 60°, terminau libațiile cu formulă consacrată: să-mi bag p... Urmau Într-o ordine schimbătoare: statul, partidul, țara, rușii, ungurii, americanii, locul de muncă, personalități publice de toate mărimile, echipa de fotbal locală și cea națională, poșta, telefoanele, radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Reformați. Și mai ales fără precipitații. Lacrimile familiei, ale rudelor de tot felul, ale hoverilor și ale foștilor clienți Îi erau de ajuns. Pentru acest mic efort vor fi răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de Ziua tuturor sfinților. În acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]