309 matches
-
nu ca să Înregistrez, deci, din partea mea, și-a Îndeplinit scopul În mod admirabil. De fapt, acum că stau și mă gîndesc mai bine, nu chiar totul a funcționat perfect... În ultimul an, n-am avut În congelator decît gheață și țurțuri, deși cred că undeva, dedesubtul acestora, e posibil să se găsească o cutie de Înghețată Ben&Jerry’s, veche de un an. Iar aspiratorul meu are același sac pe care-l avea și acum trei ani, cînd l-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și care oameni puneau niște sâmburi În câmpie ca să crească de acolo un fel de fructe tocmai bune de mâncat. Apoi, iar aduse vorba despre Vinas. - Și... te-ai Înțeles cu ea și pentru chestia cealaltă? Am simțit cum un țurțure subțire de tot Îmi urcă prin burtă. Ce mai vroia Enkim? Ce știa el? - Care chestie? Nu răspunse. Se Înroși la față precum racul, dar nu-l ținu mult. - Ți-am zis că cel mai mult Îmi place să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ele dacă-s așa de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai mai avut nici un prieten. Nu știu eu prea limpede ce urmărești tu, dar chiar și după ce o să aflu tot, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor, ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să doarmă cu burta pe zăpadă, pe gerul ăsta, fără să-i pese. Răsuflarea i se încheagă în perii din blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el. Își suflă în pumni, își trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bulevard și privise lungile alei ducând până sus, spre capătul parcului, la mormanul ăla de pietroaie de le zice cetate. Era o iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost frică să nu ne transformăm fratele într-o marfă pentru studiourile din Hong Kong, așa că am refuzat oferta. Cu toate că pagoda ar avea nevoie de un acoperiș nou. Martie a fost o lună caldă. Noaptea ne trezeam înspăimântați de căderea țurțurilor de pe pagodă și de mugetul avalanșelor îndepărtate. Puteam merge desculți și nu mai trebuia să încălzim apa de spălat. Se treziseră la viață gândacii, muștele și marii țânțari yuzo. Întoarcerea maestrului devenea mai necesară ca oricând, fiindcă Gongku nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de mine, se Îndrăgostise de mine și făcuse tot ce Îi stătuse În putință ca să mă aducă la el. Se luptase pentru mine, Încă se lupta, se lupta În fiecare moment. Era un luptător. Treceam de câteva ore printre niște țurțuri imenși, cum nu mai văzusem niciodată, gălbui, lipiți de stâncile În care era săpată autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărĂri, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când În când eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
luni. Totul a mers neașteptat de repede. Uipuk, așa Îl chema, a răspuns după numai două apeluri. m-am prezentat drept o prietenă de-a lui manu dornică să-și petreacă faimoasa semaine de relâche Într-un decor plin de țurțuri. A râs și m-a prevenit că la mijlocul lui octombrie Încă nu putea fi vorba de țurțuri În acea regiune din Nunavik. l-am asigurat că asta nu mă deranja și l-am Întrebat cum aș putea să-l cunosc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-am prezentat drept o prietenă de-a lui manu dornică să-și petreacă faimoasa semaine de relâche Într-un decor plin de țurțuri. A râs și m-a prevenit că la mijlocul lui octombrie Încă nu putea fi vorba de țurțuri În acea regiune din Nunavik. l-am asigurat că asta nu mă deranja și l-am Întrebat cum aș putea să-l cunosc pe faimo- sul vânător-povestitor despre care ne spusese tuturor manu. A urmat o scurtă pauză, interlocutorul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urmelor, nimic de pierdut. Am contemplat, aproape Înduioșată, pentru prima oară În viață, primele cuvinte În inuktitut pe care le văzusem vreo- dată, Înscrise pe aripa avionului. Semănau cu niște pictograme concepute de niște copii, aducând cu formele simplificate ale țurțurilor de gheață și ale săniilor trase de husky. „Hai mai bine să mergem la film !“, răsună din nou, pe neașteptate, vocea din fundul minții. iar peste ea suprapuse alte voci, care răsunară din ce În ce mai tare. Ai mei se ceartă În bucătĂrie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de mine, se îndrăgostise de mine și făcuse tot ce îi stătuse în putință ca să mă aducă la el. Se luptase pentru mine, încă se lupta, se lupta în fiecare moment. Era un luptător. Treceam de câteva ore printre niște țurțuri imenși, cum nu mai văzusem niciodată, gălbui, lipiți de stâncile în care era săpată autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
luni. Totul a mers neașteptat de repede. Uipuk, așa îl chema, a răspuns după numai două apeluri. m-am prezentat drept o prietenă de-a lui manu dornică să-și petreacă faimoasa semaine de relâche într-un decor plin de țurțuri. A râs și m-a prevenit că la mijlocul lui octombrie încă nu putea fi vorba de țurțuri în acea regiune din Nunavik. L-am asigurat că asta nu mă deranja și l-am întrebat cum aș putea să-l cunosc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
m-am prezentat drept o prietenă de-a lui manu dornică să-și petreacă faimoasa semaine de relâche într-un decor plin de țurțuri. A râs și m-a prevenit că la mijlocul lui octombrie încă nu putea fi vorba de țurțuri în acea regiune din Nunavik. L-am asigurat că asta nu mă deranja și l-am întrebat cum aș putea să-l cunosc pe faimosul vânător-povestitor despre care ne spusese tuturor manu. A urmat o scurtă pauză, interlocutorul meu părea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
urma urmelor, nimic de pierdut. Am contemplat, aproape înduioșată, pentru prima oară în viață, primele cuvinte în inuktitut pe care le văzusem vreodată, înscrise pe aripa avionului. Semănau cu niște pictograme concepute de niște copii, aducând cu formele simplificate ale țurțurilor de gheață și ale săniilor trase de husky. „Hai mai bine să mergem la film !“, răsună din nou, pe neașteptate, vocea din fundul minții. iar peste ea suprapuse alte voci, care răsunară din ce în ce mai tare. Ai mei se ceartă în bucătărie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un om aproape gol, cu pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu caduceul rupt. - Tu ești, măi Lepădat! zise Pascalopol. Unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și intersecteze snopurile de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiția susținea că, o dată la 13 ani, un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale Bucureștioarei ori chiar cu un țurțure de apă tămăduitoare. La 20 septembrie 1985 însă, Marele Arhitect, desigur, întrerupsese toată această sfidătoare trambalare a țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale Bucureștioarei ori chiar cu un țurțure de apă tămăduitoare. La 20 septembrie 1985 însă, Marele Arhitect, desigur, întrerupsese toată această sfidătoare trambalare a țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]