194,789 matches
-
fiindcă nu mi se spusese mai dinainte ce trebuie să răspund într-o astfel de situație. M-am întors bine cu spatele spre poartă și cu fața spre odaie, ca să înțeleg ce vrea tăticu să-mi spună. Dacă au văzut așa, părinții mei au ieșit, i-au chemat pe cei doi în casă, le-au pus masă și le-au mai dat ceva din impozitele pe care le datorau. Ce mai! N-am avut talent de actor și pace! Pr. Al.
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_artist_alexandru_stanciulescu_barda_1340109182.html [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
oameni care nici ei înșiși nu și-l revendică, preferând numirea specifică confesiunii lor... Cuvântul acesta este echivalentul termenului grecesc metanoia - care implică procesul de convertire, de înnoire și depășire a firii omenești alterate de păcat. Sfântul Ioan Scărarul (numit așa după cartea lui intitulată Scara Raiului) definește pocăința ca fiind „înnoirea Botezului”, sau ca „un legământ cu Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune - potrivnice păcatelor săvârșite înainte” (Scara, Cuv. 3, 1), deci și o mărturisire prin fapte bune a credinței și
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
felul în care se raportează la celălalt, mai ales când acesta este păcătos. Ești cuminte, dar permanent cu ochii ațintiți la păcatele altora, suferind chiar pentru faptul că Dumnezeu îi iartă și pe aceștia. Poate că tu, cel cuminte, ești așa pentru că nu ai avut curajul să fii altfel. Nu ai avut curajul să ceri un ied și să te veselești cu prietenii, așa cum fratele cel mare îi reproșează tatălui din Evanghelie. S-ar fi îndulcit și el, dar nu a
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
dolari la care nici nu m-am așteptat, așa că i-am dat pe niște pantofi italienești. Nu trec două zile și vede nevastă-mea la un magazin, un serviciu de cristal. „Nici nu știi, îmi zice, de când îmi doresc eu așa un serviciu de cristal, că madam Brodiciche are tot așa unul și-mi scoate sufletul de câte ori mă duc la ea, în fiecare zi". Spun eu, nu e mai bine să nu te duci la ea, decât să aruncăm banii pe
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
am dat pe niște pantofi italienești. Nu trec două zile și vede nevastă-mea la un magazin, un serviciu de cristal. „Nici nu știi, îmi zice, de când îmi doresc eu așa un serviciu de cristal, că madam Brodiciche are tot așa unul și-mi scoate sufletul de câte ori mă duc la ea, în fiecare zi". Spun eu, nu e mai bine să nu te duci la ea, decât să aruncăm banii pe sticlăria asta care e bună numai s-o ștergi de
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
cristal, ce era? - Calul de dar... - Exact, cu toate că darul a mers pe pantofi... Numai că peste vreo două săptămâni, îmi spune Liuba că are o ideie. Chiar în clipa în care mi-a spus că are o ideie, am simțit așa un junghi ușor în stânga, dar nu am vrut s-o sperii. „Tot am primit o sută de dolari la care nu ne-am așteptat, zice ea, ce-ar fi să-mi cumpăr o haină de piele modernă?". - Înțeleg foarte bine
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
De atunci am rămas cu un sughiț care mă apucă la serviciu. Și ca să mă liniștesc îmi spun: ce era dacă nu primeam cadou o sută de dolari? Divorțam? Nu divorțam, cine are putere să divorțeze? Și când mă gândesc așa, sughițul mă lasă... Acuma, hai să-ți spun sfârșitul. Ieri am primit încă o sută de dolari. Am o mare rugăminte la matale. Eu îi schimb în shekeli, ți-i dau matale și, când o să fim împreună cu Liuba, eu cică
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
și vremurile mă tot alergau. De asemenea am inserat și un interviu făcut, cu MHS, pentru un ziar la care am lucrat în perioada anilor două mii. * Era miez de vară și mă întorceam, iarăși, acasă, din peregrinările mele, fără rost (așa ziceau unii), pe care le făceam de-a lungul și de-a latul țării. Nu cu mult timp înainte de oprirea trenului în stația Pietroșița (capăt de line ferată), cu toate că noaptea o petrecusem în Gara de Nord, în loc să mă duc întâi și întâi
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
unde am de gând să plec, nu mi-a mai dat nici alte sfaturi, m-a rugat doar să nu povestesc la nimeni despre această întâlnire a noastră și să-i scriu cât mai curând posibil. L-am asigurat că așa voi face și că îi voi scrie de pe oriunde mă voi găsi. Mi-a dat apoi un pachet de „Snagov” („din rezervele strategice”) și ultimii opt lei pe care îi mai avea în casă. Mi-a pus pe umăr geanta
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
cum să bag în seamă frumusețile naturii pentru că lucrăm zi-lumină și într-un ritm drăcesc. Noroc că sunt clădit bine și tonele de lemne pe care le tai cu toporul, le mișc și le ridic în mașină, nu mă pun așa ușor pe brânci. Cel mai mult mă supără mâinile, pe care mi le julesc întruna, și picioarele ce-mi transpiră crunt în cizmele de cauciuc. Am început câteva poezii, dar nu le pot termina încă, una se va chema chiar
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
dumneavoastră, la afecțiunea ce am simțit că o aveți pentru mine și mă mir și sunt al naibii de mândru că am putut ajunge la sufletul dumneavoastră (un dumnezeu al scrisului românesc, ce sunteți). E destul de greu aici, dar ce să fac, așa mi-e scris. Momentan trebuie să muncesc cu țapina pentru a face niște bani și a mă mișca spre un oraș unde să pot trăi liniștit și să pot scrie. Vă anunț că am terminat o proză scurtă, pe care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
vă crea o imagine despre ea. Cum vă mai simțiți fizic? Ce mai este nou în ce faceți și pe unde mergeți? Pe la Pietroșița cum mai este vremea? Pe aici este încă destul de bună și sper să mai țină tot așa, căci munca în aer liber e foarte mult condiționată de starea timpului. Voi încheia cu părerea de rău că mă despart de dumneavoastră, dar cu bucuria de a vă regăsi la fel de cald și de apropiat în scrisoarea ce mi-o
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
de la treburile mele și-am întocmit o lungă (4 pagini) scrisoare către luceferist. Te-am căutat să ți-o dau (îmi spuseseși că ai nevoie de ea în acea săptămână), dar căutările mele au fost zadarnice, dispăruseși de trei zile - așa mi s-a spus de acasă. Acum, la „serviciu” în Pietroșița, am găsit scrisoarea, pe masă, din păcate nu te-am mai putut căuta din nou: eram serios bolnav. Nu știu când voi mai reveni la Pietroșița. Mi s-a
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
ochi decât cei utilizați de-atâtea ori la amplele lecturi dinainte. Și înainte te citeam atent și cu entuziasm, nu de puține ori te comentasem, împreună cu Costache Olăreanu, găsindu-te foarte apropiat inimii noastre; acum însă, „ trădat” de câteva anecdote (așa li se spune de toată lumea) și de imaginea de turist pe litoral, îmi apăreai altfel, îi ofereai lecturii un suport mai concret, o relație mai sigură, mai de-acasă. Uite, mi-am spus descoperind schimbarea, câtă nevoie avem de imagine
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
goală la festivaluri am luat cu mine și un grup de pantomimă și umor pe care l-am botezat “Logic”, venind acasă cu traista plină de premii - atât pentru caricatură și texte umoristice cât și pentru grupul “Logic”. Ei, chiar așa ? Nu-ți ajunge ?... Nu! - am răspuns. Pentru că eram îndemnat de colegii mei de “suferință” din cadrul cenaclului “Ciulinii Bărăganului” să nu stau cu mâna-n sân, s-o țin pe creion și să dau cu el pe hârtie. Asta am și
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Lic%C4%83_Barbu.html [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
la poarta lui Mitică Buruiană sau în Braniște la Jugureanu să-i mai întrebe dacă n-au auzit, dacă n-au văzut, dacă nu s-au petrecut cine știe pe unde și ăștia, credea el, tăceau mâlc și-ascundeau numai așa „de chichi” că le plăcea lor cum joacă suferința pe chipul altora. Damas, mulți ani mai târziu când se replia după expresive confuzii și pritoceli emise de gura lumii, trăia cu impresia că amintirile lui și ale unchiului său au
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ne însoțim și lângă ele ședem, că numai astfel vom înțelege măreția creației lui Dumnezeu și vom fi în miezul iubirii cu care El ne înconjoară și că pentru asta îi suntem mereu și mereu datori ... Când surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că doar așa ar fi putut evita ciuda de-acum, „lua-l-ar și duce-l-ar” deveniseră stereotipii care nu-i mai spuneau de multișor mare scofală, nu mai era un vector sigur care să-i spună nici pe cine și nici
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
să îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
când în mintea mea. Toată ziua am repetat aceste cuvinte până când mama mi-a spus că nu mă mai ia la biserică dacă repet cuvintele acestea. Noaptea am visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
să ies din biserică și ea îmi spunea că mă ajută ea să ies, dar să dorm liniștită. Dimineața, m-a întrebat ce am visat, că am plâns în somn. După ce i-am spus, mi-a explicat că am visat așa pentru că am glumit cu lucrurile sfinte, când am repetat cădelniță și anafură, că l-am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
a doua oară. Speranța te face puternic și este ultimul lucru care se pierde. Știu că vom muri. Este singurul lucru pe care îl știm toți de când ne naștem pe acest pământ, fiind și singura noastră certitudine. Toată viața însă așa ne-a fost dat ca să nu ne gândim deloc la moarte, chiar dacă viața este o luptă de unul singur cu necunoscutul pentru a amâna Moartea. Până la urmă toți părăsim arena pentru că toți pierdem această luptă. Suntem învinși toți pe acest
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
fără nici o altă explicație, stă scris sec: “OCOLIȚI!” Cei apropiați încearcă să priceapă ce se întâmplă cu tine, insistă dar în cele din urmă cedează și te lasă în apele tale. Nu realizezi dacă îți pasă sau nu și uite așa, timpul scurgându-se, te trezești anost într-un început anost de vacanță. Dacă ar fi fost în starea lui obișnuită, mai mult ca sigur că pașii l-ar fi purtat spre raiul lui, în singurătățile dintre malurile Dâmboviței. Acum însă
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
pe furiș, o vedea stând de vorba cu vreun băiat de cartier, niciodată același. Nu primea nici un fel de explicații și dealtfel nu explicații dorea de la ea. Să fi fost o vară pierdută? Ei bine, nu a fost să fie așa. După ceva timp, în împrejurări în care tot ceea ce este dincolo de “zidurile” cazărmii capătă o semnificație aparte, avea să înțeleagă, să simtă mai mult. Să întâlnești, în această conjuctură, pe cineva care cunoaște aceleași locuri ca și tine, mai mult
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
cu firea, rămâne încrezător în steaua sa norocoasă. El unul, s-a adaptat perfect la viața de elev; și-a perfecționat auzul, a făcut intens exerciții de citire de pe buze și la fel cum profesorii îi pândesc pe elevi, tot așa și el îi pândește pe aceștia. Reușește de obicei să răspundă la întrebările puse, ce-i drept cam nesigur. - Ei, ce notă crezi dumneata că meriți? - Șap-.... Privirea profesorului se încruntă nevenindu-i să creadă iar Florin sesizează pe dată
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]