1,496 matches
-
pereche minunată care au cântat, dansat foare frumos, au fost exuberanți. În finalul spectacolului, prin geniala idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu un prâslea care aduce la rampă colivia cu păsărele, dovadă că așchia nu sare departe, iar urmașul vestitului păsărar Papageno (care o alimentează pe Regina Nopții cu păsărele vânate) îl va înlocui în viitor. Sunt sigur că drăguții, superbii spectatori, zâmbitor ca niște flori, care au aplaudat la scenă deschisă prestația actorilor
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
-l cauți cu amintirile tale în nopțile de nesomn sau în momente de cumpănă. El e singurul care nu te va înșela, chiar dacă i-ai întors adesea spatele. Și să mai știi ceva: eu sunt trunchiul din care a sărit așchia! Esența e bună, chiar dacă nu e perfectă. Iată de ce legătura noastră - vrei, nu vrei - rămâne adâncă și urcă până la Dumnezeu” (p. 38). Pe acești doi piloni se clădește istoria, contemporaneitatea: incertă, agitată, plină de neprevăzut, globalizantă, dar de neevitat, mai
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
ucenicul Sfântului Ardealului și duhovnicul Prislopului (1927-2015)”, scrisă de George Crasnean - evocare la fel de densă în idei, consistentă și expresivă, vibrând și luminând aidoma unei aureole de înger, precum mărturia Starețului de Lainici: Ioachim Pârvulescu -, ne rezumăm la a selecta câteva așchii de lumină. Înainte de toate, motoul, din Fericitul Augustin: ,,Înțelepciunea adevărată nu stă în discuții și vorbe învățate, ci în smerenie”. Apoi, finalul șapoului: ,,se cuvine ca măcar acum să fie întru totul lăudată această tăcere și viețuire smerită și nerisipită
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
și inel strălucitor de aur. Victoria Milescu - cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar și în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumusețe și adâncime, poeme scrise „cu așchii de stele” și cu lacrimi, „picătură cu picătură”, în vers liber, dinamic, viu. Nicolae-Horia Nicoară - strălucit reprezentant al poeziei ardelene, cu numeroase volume și colaborări la reviste și publicații, declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
de prim-plan ale literaturii și limbii române care au scris despre zecile de volume publicate, în ritm frenetic, de metronom, de Dorin N. Uritescu, licențiat în Litere (1970) și Istorie-Filosofie (1978), Doctor în filologie al Universității din București (1981). Așchie de pandur (născut nu în Oltenia lui Tudor Vladimirescu, ci în inima Transilvaniei, în Vinerea-Cugir, județul Alba) și os domnesc (din stirpea Crăișorului Munților Apuseni: Avram Iancu) -, Dorin N. Uritescu, pedagog înnăscut și cercetător tenace, se vădește, în zecile de
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
oglinzi totul se termină pentru un nou început deasupra apelor trupuri de gânduri răsfiră iar și iar soarele în fiecare clipă a alergării lui prin existență pe tine om cine te atinge pe tâmple cine te trezește crucea sau numai așchiile ei într-un liman al somnului rațiunii Anne Marie Bejliu, 29 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: furt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate
FURT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383154_a_384483]
-
Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l caute. Polițaii se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chiar dacă nu-ți era indispensabil pentru a trăi, Înțelegi?, când s-a generalizat... uite, de exemplu monarhia... dreptul de a lăsa moștenire o țară, un, imperiu... la fel e și În cazul muritorilor de rând: au pus mâna pe o așchie din copacul... din natură, să spunem, s-au făcut stăpâni pe ea... când vin pe lume n-o au și nici când pleacă dincolo n-o pot lua cu ei, și atunci o lasă fiului sau fiicei, țara, bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
loc și nu a auzit nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am ieșit în oraș cu gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază el lemnele tăiate în stivă pe lada de gunoi, le leagă cu o frânghie, le aruncă în spate și, pășind greoi, le distribuie prin bucătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
toiagul, străduindu-se să nu-l scape din mâini. Era conștient cât de vulnerabil ar fi devenit, căzut și fără unica lui armă de apărare. Sări imediat în picioare, sprijinindu-se în toiag. Nu se lovise prea tare dar o așchie de lemn îi intrase sub pielea palmei. Nu era mare pagubă, însă usturimea îl deranja. Se asigură că este într-o zonă ce îi asigură vizibilitate maximă, așa încât să nu poată fi luat prin surprindere de vreun eventual atac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intrase sub pielea palmei. Nu era mare pagubă, însă usturimea îl deranja. Se asigură că este într-o zonă ce îi asigură vizibilitate maximă, așa încât să nu poată fi luat prin surprindere de vreun eventual atac și încercă să extragă așchia. Strânse cu putere tegumentul și vârful așchiei ieși la suprafață. Îl prinse apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pagubă, însă usturimea îl deranja. Se asigură că este într-o zonă ce îi asigură vizibilitate maximă, așa încât să nu poată fi luat prin surprindere de vreun eventual atac și încercă să extragă așchia. Strânse cu putere tegumentul și vârful așchiei ieși la suprafață. Îl prinse apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de pantaloni și apoi porni mai departe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din bibliotecă în pătrate de un centimetru pe un centimetru - Lepelut, un hârțogar care avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în mâinile Lysiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi erau ude leoarcă, liniștea, mai ales liniștea aceea, era cumplită. La urmă au aplaudat cutremurător, chiar l-am întrebat de ce pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că va fi o primăvară blândă și timpurie. Lumina asta, caracteristică acestui vechi cartier vienez, nu lasă nimic necercetat, fără a da la iveală însă nimic care să merite o atenție specială. Aerul e uscat, iar câteodată plutesc în el așchii de sticlă, insecte și germeni de gripă. Fete cu fustițe înfoiate și cozi de cal parcă înoată prin el; trăsătura lor de bază e tinerețea, pe care și‑o vor pierde în curând. Se bucură de dans și de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două picioare subțiri ca niște așchii - pe scurt, era genul de tip pe care Fellini l-ar fi angajat bucuros ca figurant Într-un film. Avea un neg micuț ce de-abia se zărea sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu greutate: — N-am omorât pe nimeni, bombăni el. Oricum ați vrea să o dați, sunt nevinovat, ascultați bine. — S-ar putea să fii, dar mă tem că nu pot să tai o bucată de lemn fără să sară niște așchii. Așa că, nevinovat sau nu, trebuie să te țin aici un timp, cel puțin până când pot să te verific. Mi-am luat sacoul și m-am îndreptat spre ușă: — O ultimă întrebare, deocamdată, i-am zis. Bănuiesc că n-ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ALEGERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului sculptat între a fi și a nu fi, aleg așchia iubirii, urletul fiarei în spirala de aer. tâmpla pulsândă a inimii valorilor. șarpe de foc ucide frigul. sărut geometria sufletului. tac. corb pe fila de nisip, pasul mi-l frâng, pentru zborul amânat. Referință Bibliografică: alegere / Anne Marie Bejliu : Confluențe
ALEGERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364479_a_365808]
-
-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie, ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină mai puțin Așteptai tăcută cu fruntea de fereastră Aveai în ochi așchii de întuneric Iar gându-ți trimis spre mine-pasăre măiastră Doar el mă cuprindea în mieziul sferic. O iubire de tine îmi intră-n sânge mamă Cu ghiocei, mușcate și miros de pelin, Dojeana-ți blândă aș lua-o acum în seamă
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
doar ecouri... fior acum s-a întrupat în ochiul redeschis iubirii o lumânare a-ncetat să-și scurgă trupul cercuri, cercuri... chipuri de frunze ruginesc. în miez rămân iar verzi și focul pătrunde-n suflet împăcat. destul am stat. pornesc. o așchie-mi atinge Jocul... Referință Bibliografică: tristețea lumii într-un salt... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRISTEŢEA LUMII ÎNTR-UN SALT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361566_a_362895]