287 matches
-
un colț al încăperii unde au rămas fără să se clintească. Îndată după aceea, supușii au tăiat din părul și din unghiile stăpânului lor și le-au pus în niște punguțe atârnate la piept. Pe urmă, dând la o parte așternutul plin de sânge au acoperit trupul cu o țesătură de mătase neatinsă. După ce a urmărit totul până la capăt, Hasekura m-a rugat: — Mâine dimineață trebuie să ne cerem iertare de la preoții și călugării de aici. Ajutați-ne, vă rog! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu profana pământul, cil pun în morminte de piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru trei zile, pentru ca, în tot cursul acesta, sufletul nu se depărtează nicidecum de corpul lui. A patra zi mortul e dat pradă vulturilor și dacă ei îi mănâncă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
femeile se purtau cu el așa cum îi plăcea lui.. Dacă îi trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna găsea un ospăț fin, fără de care amorul nu ar fi fost complet. Lică nu avea numai tacâmul pus, ci și patul așternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrinări, rezultă că anume stradă era legată pentru el de un anume fel de ospătare si culcuș. Acest trai aventuros căpătase totuși, prin repețire, un fel de ordine. Sia avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
treji, ca un echipaj, operau mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute. De către aceste genii, cei treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic comun, în făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în clientela
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se afla În el, rezemată de un zid prăbușit În bezna de nepătruns. Bezna nu-l Îndepărta Însă pe Oliver de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu cojocul pe ea, iar pădurea pare de cristal. Aceasta frumoasă zi de vară a fost foarte specială pentru noi, deoarece am aflat multe
ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
cu apă și am rămas lângă ea s-o văd cum se desfășoară. Stăteam și mă uitam în jurul meu, prin cameră. Admiram desăvârșita simplitate a mobilierului, alesul gust pentru punctarea vidului. Pe cât îmi amintesc, se mai aflau acolo ziare, proaspăt așternute (pesemne patul dumneavoastră personal), un număr restrâns de rochițe prinse direct în cuie pe unul din pereți, plus perechea de pantofi adusă de mine și pusă cu grijă lângă o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
printre lacrimi privindu-și părinții, adormi. Soarele reuși să străpungă ceața rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
am cumpărat o dugheană, dar locul este al sfinții sale. Și văzînd sfîrșitul mieu, l-am dat iarăși la mănăstire la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană ci numai la așternutul mieu...și cînd s-au făcut diiata s-au întîmplat...popa Ioanichie și Vasile dascălul sfinției sale...Eu Stanca țiganca cusătoarea, cu voia mea am dat”. „Și am scris eu, dascal Vasile ot Dancu, cu zisa Stanii”. Aș avea o nelămurire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vorbele țigăncii. Fără să vreau, am căutat cu privirea locul de unde veneau vorbele, în speranța că aș putea s-o văd pe țigancă și odată cu asta să scap de fiorii singurătății. Aș fi vrut totuși să-i răspund, dar liniștea așternută mi-a tăiat pornirea, la gândul că aș putea vorbi singur. „Dar ce-o fi cu țiganca de a dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul era altceva. Îl simțeam mereu în preajma mea și îl vedeam parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
scriu, când orașul doarme, și ei sunt obosiți. Uneori, poate, aud VOCEA. Un alt segment al acesteia, destinat lor. Țipi: „Cei mai mulți nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate oase roade sau strugurii sunt acri! Gândește-te la ceva frumos! La Femeia solară! Nu mai vrei. Acum o săptămână, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a auzit o încleștare de arme și imediat un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme. Inimile lor parcă băteau mai încet. 4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu (de Octavian Paler) „ Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. Dacă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
soarele zâmbește Printre nori când strălucește. Oranj portocala delicioasă Din ea suc iese de-i stoarsa. Roșu că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet și Indigo...în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile Copacii și viile. Gri par norii de pe cer, Roz e floarea de măceș, Negru-i bobul de piper, Albă-i floarea de cireș.
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
Zâmbet de nufăr al zilei de ieri... Vântul sălbatic îmi sfâșie glasul Umbre-nghețate le simt la tot pasul, Dorinți izvorăsc din gândul pustiu Chemând iubirea pe-un covor argintiu... Dansăm tangoul de noi doar știut Răvășind cuvinte în alb așternut, Timpul s-a oprit în tăcerea din noi Amintirile-și cer iar dreptu-napoi... Prea târziu Ce straniu este... și ce frig îmi vine-n codru să mă pierd, De ce n-auzi când eu te strig Și cu iubire te dezmierd
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așeze și un vin negru de trei inși la gheață, să se găsească din vreme la baterii, apoi câte o bucățică de cașcaval cu roșii și mititei, câți or încăpea pe grătar, pentru ca la urmă să facă și câteva fripturi așternute bine pe cărbuni, date prin fum, să meargă băutura. Pe estrada de scânduri se urcase orchestra și o melodie ușoară sui deasupra grădinii. Didinei și lui Sandu le aduseră câte o farfurie de icre și bere. Ăi scăpați din pușcărie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o putere interioară ținând, cred, de puterea mistică. Așa cum m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]