2,758 matches
-
volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se va face sănătoasă. Cu timpul, Ștefan descoperi la Luana anumite reacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
modeste, după ce, mai înainte, pierduse ani din viață încercând să-și îndeplinească statutul de soție casnică, Luana se înspăimântă să vadă cât de mult avea de recuperat. Ajungea acasă, mânca, se juca, o vreme, cu fetița apoi o culca în așternutul moale și copilul adormea în vreme ce mama, acea mamă pe care abia acum începea s-o cunoască, cu vocea caldă și duioasă, dădea glas minunilor din poveste. Când ochișorii plini de candoare se închideau, pentru a visa întâmplări cu Feți-Frumoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care-l întrevedea, preț de o secundă, apoi îl scăpa, ca pe un pește proaspăt scos din apă? Se cocoță în pat și își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l păstreze și pe celălalt să-l lepede. Acesta era momentul atacurilor lui Dede Voicu. Avea un renume bine înrădăcinat că nu dă doi bani pe inteligența femeilor și că le prețuiește doar pentru calitățile înnăscute și deci gratuite din așternut. Lipsit de frumusețe și de orice șarm, Luana îl reducea la statutul lui de bărbat urât ori de câte ori intra în biroul ei, cu sau fără motiv. Veni, într-o zi, la Bariu pentru o precizare și înainte de a ieși din anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci", ci în alte vremuri, a trezit-o. Atingerea desăvârșirii lui puternice și extaziate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se învârt prin casă, mai fac una, alta și seara abia așteaptă să apese pe comutator, gata, am terminat și ziua asta, alta la rând. Eu nu vreau să ajung aici, să închid lumina și să mă reped orbește în așternut, ca într-o lume mai bună, mai promițătoare și deocamdată pentru mine e suficient. Atâta timp cât sunt conștientă, nemulțumită de mine, atunci când trece o zi degeaba și vreau să schimb ceva, ei, bine, cred că nu-i totul pierdut. Totdeauna mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am întâlnit, culmea, chiar mă gândisem la el cu câteva secunde înainte și el la fel îmi va spune imediat, ce chestie, pe strada goală tocmai el îmi iese în cale pe drum de seară și se va lăsa la așternut, dar asta n-aveam de unde să știu chiar atunci, cu lacrimi, mă întâlneam cu Bianca să mergem în AfterDays, mă mânca, mă durea, voiam să-l văd pe Filosof, cel care în prima noapte nu m-a lăsat să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în mantia-i strălucitoare și cu coroana de aur pe cap părăsește bolta cerească pentru a se duce la culcare. Sora lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am ajutat-o pe mama, dar nu mi se pare destul. Acest timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
familiei reunite. De fapt, ceea ce ei credeau a fi născocit mânați doar de dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji În paturile lor cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sagrada), sau te pot bântui chiar când te afli liniștit în patul tău de la pousada. La o săptămână după ce vei fi suferit o operație spirituală, ele te vor vizita noaptea, unde le vei primi ceremonios în cămașa ta albă, în așternutul alb și imaculat, cu un pahar cu apă fluidizată la capătul patului. Ele vin negreșit, la o săptămână de la intervenție, pentru a îndepărta "firele" sau reziduurile operațiilor spirituale. Iar tu dimineața va trebui să consumi ritualic paharul cu apă fluidizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține astfel echilibrul balanței. Ceea ce mă intrigă, e neputința mea de a vedea cauza prostiei. Îmi străfulgeră prin gând: prea multă libertate. Poți fi prost și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îhî! Când se trezea, mai lenevea un timp, se gândea la zilele de vară ce vor veni, va scăpa de ochial, va merge călare pe Cleopatra, căpșunele, perje și alune și ... la școală! Atunci ceva Îl ridica foarte repede din așternut și trecea la „scris”. Așa treceau zilele, fiecare aducând litere și cuvinte noi până când a terminat alfabetul și putea citi titlurile scrise cu majuscule În „jornalu’” lui Ghiorghi a dascălu’. Duminica era chemat de Aneta În casa mare: Vină, nestematule
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
concubina are drepturi... Cine-i concubină, mă, boule? Aneta crede că a fi concubină este tot una cu a fi tîrfa satului. A treia zi însă, misterul este dezlegat. O căruță plină cu bulendre de tot felul, haine, macaturi, plapume, așternuturi și alte cele, a oprit la poarta lui Ion. Pe o banchetă, în față, stătea el cu o gospodină nu prea bătrînă și care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu tot cu lăstar; visele în coajă verde se descompun odată cu privitul ferestrelor. Lumina ronțăie visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie. Noaptea, în gară, sub podul Nicolina, ziua, 5 ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]