3,265 matches
-
strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă, de in și lână și de tot felul de tort, Fiind astfel îmbrăcată, nici mai bine, nici mai prost, S-a dus să se spovedească la un duhovnic în post
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
Moise stă în vârful unui plop, zi și noapte, și fulgeră cu lanterna peste case. Pânda lui actuală e gratuită, absurdă, un indicator al demenței care l-a cuprins. Noe, cioplitorul în piatră și lemn care măsoară oamenii cu o ață ca să le facă sicrie potrivite, îi așază o cruce lângă copac, trecând peste cercul de excremente curse de sus și împuțind locul. Cu greu se poate găsi o imagine mai elocventă pentru pedepsirea lui Dimie, sortit, mai devreme sau mai
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
să-și însușească volens-nolens ceea ce li se oferă cu atâta generozitate? Nu din alt motiv, ci - trebuie să acceptăm! - din lipsă de timp, pentru că ei nu susțin probă numai la limba și literatura română. Sunt constrânși să nu aibă opțiune: ața îi trage spre lucrul gata făcut. Lucrurile sunt însă încă mai complicate. în afară de "rezolvările" de la Grupul Editorial Art, vor mai apărea zeci, poate sute de asemenea "rezolvări". Cine garantează că acestea sunt corecte din punct de vedere științific, în condițiile
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
de război veșnic cu lumea din jur. Cine și cum ne golește, încet, universul nostru domestic de ultimele fărâme de umanitate? Cum am ajuns atât de abrutizați, de acriți și de fierți în zeama urii față de celălalt? Puteți înșira, pe ața explicațiilor, tot ce știți deja: de vină sunt criza, cei 50 de ani de comunism, lipsa de educație, balcanismul, românismul, alienarea consumismului, sălbăticia capitalismului de tranziție, răsturnarea valorilor, de vină sunt Băsescu sau Boc, Geoană sau Ponta, depinde de perspectivă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fuguța fundul acela de lemn, să răstorn mămăliga asta, că m-o îndoit de șale - a strigat crâșmarul. Fiecare a întins cât a putut mai repede strachina. Când mămăliga aurie se răsfăța pe fundul de lemn, moș Dumitru a luat ața legată de piciorul mesei și a tăiat-o în dărăburi potrivite. Ca la un semn, s-au ridicat cu toții și s-au întors cu fața spre răsărit. Si-au făcut câte o cruce adâncă, așezându-se apoi în liniște... Poftă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
După o vreme, moș Dumitru l-a zgândărât pe Pâcu, care înota în fumul scos de luleaua lui. Pâcule, ce mai ai tu prin desaga ta cu minciuni? Dumitre, degeaba mă întrebi, că în seara asta nu prea mă trage ața la vorbă. Să-l ascultăm pe Hliboceanu. Tot s-o lăudat el că știe o mulțime de povești. Chiar știu, moș Pâcule, dar nu am harul matale în a le spune - a răspuns Hliboceanu provocării. Hlibocene, ai-nu ai har, în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa, nu mai departe decât ieri, am deprins eu să arăt cu păpușile mele, Vasilache și Mărioara, o cântare și-un danț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am primit comunicarea pe care ți-am transmis-o și ție, mi-a trecut prin cap așa ca o fulgerare: Să știi, Filipe, că nu-i a bună! Din inamici prieteni și tovarăși de luptă... Schimbarea prea-i cusută cu ață albă. Ăștia ne iau prizonieri. Nu ne lasă ei cu arma în mână. Și primii care vor fi luați la întrebări vor fi ofițerii. În special ofițerii superiori... Bănuiala am spus-o și unui sergent din părțile mele... Norocul meu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-a stins părintele tău, se adresă Nana Floarea Monei, și se grăbi să-i pună o lumânare aprinsă în mâna care avea să se răcească în curând. Privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Intră în altă odaie. Abia văzând ușa închisă în urma ei, Ioana se lipi de perete și se așeză încet jos. Lacrimile care până atunci o ascultaseră, acum nu mai doreau să aștepte, curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
masa lui Dorin, acesta stă cu barba în pumni și se uită absent pe pereți. "E o priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doarme ca un bebeluș mânca-o-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de Crăciun, deși nu merită, așa-i că nu merită iubitule, hai recunoaște aici de față cu toată lumea, Silvia nu merită un capăt de ață, o să-ți lași toată averea agonisită într-o viață de om nemernicei aceleia de Marilena după care te usuci pe picioare, boșorog tâmpit ce ești, îi șuieră în ureche, să-i mulțumiți lui Mihai pentru cadouri, uite ce generos este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
stătu așa câteva clipe, apoi alungă nedumeririle care o încercară și continuă să citească scrisoarea abia începută. De ce or fi ținând totuși oamenii atât de mult la viață, când ea e legată de pământ doar cu un fir subțire de ață, gata în orice clipă să cedeze, fiind supusă atâtor și atâtor vicisitudini!? N-am înțeles acest lucru și probabil nu-l voi înțelege niciodată. E posibil ca îngrijorarea să vină și din faptul că, în timp ce aici, pe pământ, viețuim o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
i-a făcut dă șase săptămâni..." Continuă filozofând: În fond, ce mare șmecherie-i și asta? Dacă nu mai ai sănătate-n corp, mori. Poți să fii tu cel mai mecicar baștan dă pă fața pământului, dacă s-a termenat ața dupe mosor, te-ai dus. Ce mă-nteresează pă mine?". "Păi, mă gândeam că te-o interesa...", face cu un subînțeles insinuant Marinică-grasu'. Dă ce, mă, de ce?", nu se poate abține portarul să nu întrebe, deși bănuie că în spatele vorbelor dușmanului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un ratat. În fine, cineva care, prin definiție, e iresponsabil în fața legii. Corect? E prea cusută cu ață albă, Henri. Ancheta va demonstra vrând-nevrând, cine anume l-a adus pe respectivul handicapat în scenă și va demonstra că noi, d ta și cu mine, am premeditat totul. D-ta ești prea prăpăstios, asta-i. Dacă ai fi în locul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei: Roji și Iozefina. Pe de altă parte Iozefina, personaj feminin, aflat între Vlad pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spui dacă vrei să atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau ce? Sau mai facem treabă până la toamnă? Nici pomeneală de toamnă. Ce, aiestea-s ciubote care să țină până la toamnă? Nu vezi că mai stau doar în două ațe? Au rămas numai potcoavele de ele. Văd eu bine, dar de un drum tot mai sunt bune. Și apoi om vedea... Un drum treacă-meargă, dar mai multe ba! Și știi ce ar mai fi de făcut ca treaba să meargă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca la carte. Între timp - gâfâind - Costache s-a prezentat cu un ceaun în care râdea o mămăligă cât o movilă de hotar. Mitruță a sărit să-l ajute să răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a tăiat bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]