370 matches
-
flăcău cam respingător la vedere, închis în sine. Și la hore în sat stă mai întotdeauna deoparte, rezemând gardul, cum se glumește uneori despre cineva care nu participă la petrecere. Astăzi, când mă îndreptam spre stația de autobuz, mi-a aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-o întâmplat de Maranda nu s-o culcat?” Da’ de ce ai stat așa târziu, Toadere? Doamne, câte mi-au mai trecut prin cap... Că pe urgia asta de afară îi fi căzut într-un șanț sau cine știe cine ți-o aținut calea și câte altele!... Nu s-o întâmplat nimic din închipuirile tale, dar am stat să mă pârpălesc la o căpiță de paie ce ardea în curtea Dochiței moașa. Ia dă-te la lumină, că chiar mi se pare că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se întunecă cerul de deasupra capului. ― Doar nu-i fi întâlnit altă carte patriarhală de blestem. ― Ba bine că nu. Am întâlnit, și nu numai una. S-o auzim pe cea dintâi, fiule. ― Prima carte de blestem care mi-a aținut calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului și a toată Palestina” din 30 aprilie 1782. ― Și pe cine mai blestemă “patrierșia” sa? ― Niște bieți țigani au fugit în lume pentru a scăpa de pacostea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sau, mai teribil încă, să-1 strecoare în batista fină de olandă, cumplit de albă, cu o coroană brodată în colț. Acel firicel, acel coagul puteau aduce după ele marea surpare, năruirea apelor și rostogolirea rocelor de sânge, primejdie ce se aținea gata și pe care Maxențiu o purta eroic în el. Doctorii! Ce știau! Ce puteau! La început nu vroise să întrebe pe nici unul, apoi mersese la ei ca un client oarecare necunoscut și i se spusese cu indiferență adevărul. Acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și capul că i-l tăiă, În suliță îl luă Și în pământ îl înfipse. Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dimineața”va fi zămbetul ei. Un zămbet ce poate deschide porțile sufletului,simți că EA este cu tine,căci o porți în inima ta. Să nu o uităm,căci ea a știut să și înscrie trecerea în momente de gr ație,spre a rămăne mărturie peste vreme. Aleargă prin nori Teutz și veghează ți prietenii,ghidează le pașii prin nesfărșite cămpii,unde stăpănă e veșnica primăvara...
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
cu cele Trei Capitole. Eram bucuros să pot vorbi în sfârșit despre altceva decât despre teologie. - Aici totul e mai ușor, am spus, fiindcă e vorba doar despre o urzeală politică. Împăratul Iustinian, care domnea peste Bizanț în timp ce voi vă ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia ca un călugăr, studia scripturile și-i plăcea să se răfuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmplate s-a dus la Gaila, dar de fiecare dată s-a întors înfrânt. După patru zile, îmbrăcat într-o mantie grea de lână și cu fața ascunsă în glugă, a venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam pe lângă vatră și, în timp ce slujitorii mei se dădeau cu fruntea de podea în fața lui, eu nici măcar nu m-am sculat de pe scaun. A luat loc tăcut în fața mea pe o laviță și ne-am privit în ochi. După care, fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În fața icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce magazine de mîna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag cîțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sînt lesbiană decît la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne interesa pe noi cine avea dreptate? Eu doream Într-un fel și eram În stare să mor ca să scot lucrurile după cum doream. Scept, la fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scept? Dar Barra: - Măi Krog, măi... Să zicem că ne bat ei, deși eu nu cred asta, dar stăpânul vorbei ești tu, nu e nici Scept, și nici Gau. Tu ai pornit În călătoria asta, În timp ce Scept și Gau se ațin după tine precum cățelușii. Așa că, e treaba ta să lași o poveste așa cum trebuie dacă Învingem, după cum tot treaba ta e să lași o poveste ca să ne slujească și dacă om pierde. Că, parcă n-ar fi bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
printre lucruri moarte, se supără cercetătoarea. Unde ești, Adame? Băiatul amestecase puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade și în fresce cu demoni naiv reprezentați, uitîndu-se și dânșii după cel ce-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise acasă, știruind asupra desfășurărilor gingașe pe care le simțise el a se întîmpla la Capitală, lumea de cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși și aceasta, mai ales, îi provoca o imensă plăcere lui Ulpiu, întrucît italiencele aveau și degetele boante. Pleca și de la ele. În rest, se concentra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aprilie, întorcîndu-se ață de la liceu, sărind și peste vermut, parcurse în goană Stoian Militaru, să mănânce, să facă un duș, să se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie. În hol, Nicoloaica, răvășită și târnosită prin plâns, îi aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință, cam neatent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar eu nu am mai rămas să vă aștept. Philinos: Ei, dragă Basilokles, ne-am plimbat și noi agale, presărând Încolo și Încoace sămânță de vorbă, iar apoi secerând cu iuțeală În toiul disputei acele semințe ce fără de vlagă Încolțeau aținându-ne calea și sumețindu-se Împotrivă ca Sparții 1. BA: Bine, și acum oare să chem pe vreunul aflat atunci de față, sau ți-ar face chiar ție plăcere să ne povestești pe Îndelete cine și ce a spus? PH: După cum
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat‐o și la propriu și la figurat. 10 Poporul român nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Tutova, aduce ca argument cultural existența teatrului și a muzeului, dar despre presă, ca parte a actului cultural la Bârlad, nu vorbește nimic, uitându‐se adevărul din spusele lui Iorga: “Presa e o catedră, un amvon, un post de observ ație, de unde se scot strigătele de alarmă și se dau semnalele...” Ca să existe teatru și muzeu la Bârlad, presa a tot scos strigăte și a dat semnale din postul său de observație încă din 1870, când a apărut „Semănătorul”, primul ziar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cel Mare.”... ...” Documentul emis de Ștefan cel Mare la încep utul lunii ianuarie a anului 1495 prezenta, așadar o impor tanță deosebită pentru orașul Bârlad, atât prin prezența marelui voievod în oraș, cât și prin bogatul său cuprins de inform ații ca : întinderea teritorială, administrarea sa prin șoltuzi și p ârgari, componența socială a locuitorilor (târgoveți și oameni săraci) și dreptul de acciză, cu privilegiul de scutire, acordat bârlădenilor, după „legea lor veche”. În secolul al XV‐lea neexistând beton, pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]