372 matches
-
satana.” Auzind una ca asta m’am adâncit Ca un fir de plumb în mine, Perpedincular pe bătăile inimii Din care am dat afară Orice alt zgomot. Și i-am iubit singurătatea. * O rumoare din ce alt corp Deodată mă aține? Merg în urma ei până în pipăitul Aerului respirând greu peste mine: Operă a cărnii ca de albină Ce mă poftește cu setea lumii scufundate. Și nu mai atrag din toate Pragurile pe care le-am călcat în agonie Nici o conspirație de
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcilă. Mai mult ca sigur că lighioana picată din nori, știuse dinainte că el urma să treacă pe acolo și-i aținuse, după cum le era învoiala, calea. Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
primită în cap... Apoi încă două săptămâni nu m-am putut mișca din casă... Pe urmă, ne închipuiam că au să ne mai aștepte și altădată, tot pe așa o vreme... Și tocmai aseară i-o împins necuratul să ne ațină calea din nou. Au tras în felinarele noastre cu un pistol. Poftim de-l vedeți. Cum noi ne așteptam la o trebușoară ca asta, ne-am pregătit cum trebuie... Ce v-au luat atunci când te-o lovit cu baltagul, cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se poate vorbi cu o extremă duritate despre ceea ce iubești mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița Sufletelor părea o imensă aiureală. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit Satanei cu tot prăpădul Sodomei și Gomorei să ia înfățișarea cea fără de prihană a femeii, să le ațină calea și să-i nenorocească mai rău ca războaiele. Că harța între armate începe și se sfârșește, dar zurba dintre femeie și bărbat nu se mai încheie niciodată, și toate potrivelile astea sunt alcătuite să-i înstrăineze pe fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul. A intrat o doamnă. Greoi și neîndemânatici, jandarmii săriră de la mese și se îmbrânciră să-i ațină calea. Unul înalt, cu mustață de prepelicar, întinse brațele s-o prindă, dar ea se feri, zvâcnind umărul, cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ta dă greș cu gândul. Nimic mare, nimic bun, nimic frumos nu se va produce în țara aceasta nici de-un om străin neamului românesc și român numai din întîmplare, nici de-un advocat de profesie". 111 {EminescuOpXIII 112} Daca aținem urechea la ceea ce se vorbește în Adunări ne încredințăm pe zi ce merge mai mult de adâncimea acestui adevăr. Bine, mare și frumos natura nu îl dă individului x sau y ca pe-un lucru ce l-ar găsi din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îngenuncheară și își făcură cruci mari, din frunte până la buric, pe când popa ruga mărețul zeu înghețat să primească jertfa și să-i lase să treacă în partea cealaltă cu bine. Băiatul întinse brațele în lături, și umbra lui, care se aținea aproape de mal, căci fluviul curgea de la apus la răsărit, făcu așijderea. O cruce lungă și neagră-roșiatică se-ntindea acum pe oglinda apei. "Primește, primește umbra", murmurau fără-ncetare Badislavii, și deodată, sub ochii lor, strigoiul crucii începu să se mănânce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce o înconjurau înarmați până în dinți și ale căror fețe, desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja începuseră să se adune iarăși în jurul focului, în vreme ce ații porniseră în căutarea unui loc în care să-și înjghebe un culcuș; iar alții se îndreptau către bivuacurile prietenilor lor, pentru un troc cu diverse bunuri ori doar ca să mai schimbe o vorbă; cu toate acestea, în jurul ei încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Atila, căruia îi era din totdeauna principalul sfătuitor. Cu toate acestea, dacă nu pentru altceva, atunci pentru a-și cultiva prestigiul personal, știa să fie generos cu cei care-l slujeau, iar Balamber îi era dator mai mult decât mulți ații. De aceea, și pentru respectul cuvenit, îi veni în întâmpinare împreună cu Mandzuk și Odolgan. Nu trebui să facă prea mult drum, oricum, fiindcă cele două căpetenii curând se opriră în fața sa. Utrigúr, sprijinindu-și ambele mâini pe mânerul argintat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese gâtul. Sau cum era Dhuryodan, căzut doar cu puțin timp înainte, practic, sub ochii săi. Ajunsese pe colină puțin după miezul zilei, cu unitatea sa de galo-romani, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina soarelui e prea puternică și le stânjenește odihna cea dulce. Iar frații lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi de seamă, imediat, că ei îți ațin drumul. „Dacă ai ostenit cumva, poți să-ți închipui că suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare și puternică, n-ai cum să te răstorni și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
DRAGUL Cu ce ochi mă privește! De n-aș vedea nimica pe el eu îl văd totuși. Ce ascuțit dezgheață privirea-i pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă! Sas, ai ureche bună... auzi tu bine, bine? (El își aține urechea cu nerăbdare, ca și când ar auzi ceva) S[AS] Aud prea bine, [Doamne] [DRAGUL] N-auzi cumva un corn? (apart) Cum aș putea eu oare diata s-o răstorn? N-auzi nimic? Dar spune c-auzi. [SAS] Nimic n-aud
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bolnavă tare... o doare capul... [BOGDAN] Dară... Tu știi că de atâta ea poate ca să moară. ROMAN (rîde apart) Ei! nu spun eu... Ia spune, Bogdane, cu temei Cum s-a-ntîmplat în cale s-o vezi întîi și-ntîi. (apart) Acuma te aține, moșnege, să asculți De îngeri fără aripi, ori de drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce se cade singur chiar. CHALKIDIAS Nu cu tine stau de vorbă, ticălosule avar! LAIS Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
această ușă te afli într-o atmosferă mai caldă decât aerul d-afară. Până te afli aice, poți să te mai tragi înapoi de vei voi; însă cum vei pune piciorul în vreuna din cămările d-alăturea, atunci să te ații, că nu mai ești al tău. Doi feciori pun mâna pe dumneata și îndată te faci un lucru, o avere a așezământului. Aceasta v-o spui că mi s-a întîmplat mie: cum am intrat, doi țapeni feciori băieși puseseră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-am dus la fereastra odăii întunecoase pe care urma s-o împart cu fratele meu; priveam afară peisajul înzăpezit, întinzându-se sub ceața gri până la poalele șirului de coline, o suprafață plană fără nici un detaliu în stare să-ți ațină privirea. Și m-a cuprins un sentiment amestecat de curiozitate și teamă, așa cum stam acolo de câteva minute bune la fereastra viitoarei mele odăi, privind întinderea din fața mea și nu puteam să mă dumiresc dacă îmi doream cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fost acolo, sus. La despărțire și-a clătinat aripile și a pornit-o înapoi spre pista de aterizare și eu ședeam pe scaunul tare al avionului, priveam în urmă casele și grădinile, unde colegii mei de școală trebuie că se ațineau pe undeva și priveau cu siguranță spre cer la Piper-ul nostru. XIIItc "XIII" Marmurătc "Marmură" Vântul bătea deasupra trecătorii, aerul era rece, mirosea a zăpadă, norii pluteau foarte jos în apă. Apa sta încercuită în stâncă, se adunase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
florilor și al peisajelor rurale, arzătoarea nevoie să observe păsările, el se deda acestei preocupări cu o pasiune tot mai frenetică, ba chiar aderă și la o asociație ornitologică, cunoștea până și felurile de mușchi și mlaștinile în care se ațineau specii rare în număr mare. Dacă în călătoriile lui de afaceri ajungea în apropierea unui asemenea ținut umed, se ducea până acolo ca să privească prin binoclul uriaș printre crengile copacilor și ale tufișurilor, prin ierburi sau pe suprafața apei. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă, s-a gândit să-l trezească pe Grigorosu, dar o bănuială l-a oprit: „Dacă îi în cârdășie cu legionarii? Pentru că numai ei ne-au aținut calea”. În cele din urmă, s-a hotărât. „Fie ce-o fi. Îi musai să l ridic pe Costăchel din glodul drumului... dar pentru asta am nevoie de un felinar și de ajutor... ” Cu mare greutate, a ajuns la poartă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot. Privea uimit cum scot negustorii de pe lanț mânerul cufărașului din piele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea și haitele de lupi se ațin cum treci de Mogoșoaia și intri în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ger îmi este teamă, hoții însă mă cam înspăimântă. Vodă nu a mai curățit de lotri zăvoaiele de la Dunăre de multă vreme, și au trecut pe gheață dinspre raialele din Serbia și Bulgaria tot felul de lepădături și se ațin la drumul mare de-l jefuie pe creștin până-l lasă gol. Ba pe unii îi mai și opresc zălog și așteaptă aur de răscumpărare de pe la neamuri. Așa că dacă s-ar răspândi vorba că zac la pat de o boală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilț și trase concluziile cu bunăvoință: — Înțeleg că nu-i zor și că putem să ne pregătim pentru Sfânta Înviere a lui Hristos în pace, iar după aceea să luăm calea bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin drumurile... Cantacuzinii se ridicară câteșitrei și, după ce îl salutară ceremonios pe domn, ieșiră. În turnul corpului de gardă ceasul bătu de patru ori, chindia cum spuneau ei. — Să înțeleg că neica Mihai și naș Dinu cred că vestea pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]