1,728 matches
-
groază, momentul când va trebui să vorbească. Ce realizase ea? Avea o căsnicie nefericită și stearpă, facultatea o agățase în gard și locul ei de muncă era în bucătărie. În clipa când se văzu ridicată deasupra celorlalți, cu toate privirile ațintite asupra ei, simți că i se înmoaie picioarele. Ochii i se umplură de lacrimi. Dirigintele din prima treaptă de liceu vorbi înaintea ei: Luana ar trebui să ne spună prin cântec realizările ei de până acum. Dincolo de tot ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față. Luana rămase uimită să audă astfel de vorbe. Consideră că nu era cazul să le ia ca atare, atâta timp cât doamna Cordel nu-i făcuse nimic care să justifice o așa impresie. În aceeași zi, Nuța intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă pe când avea cinci ani. Acum are șaisprezece și nu-și amintește de nimic dinaintea sosirii lui aici. Uneori se scoală tresărind, trezit nu de vreun coșmar, ci mai degrabă de o senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț fără fund și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a luat prosopul de pe cap și i l-a pus În jurul umerilor, lăsându-l să-i cadă În jur ca o mantie. L-a privit pe Adam fără să clipească, În așteptarea unei explicații, numai că el și-a ațintit pri vi rea Înspre marea plumburie și Întunecată. — Ar trebui să te duci să-ți schimbi hainele astea ude, i-a spus Karl. În ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici un chef, de parcă se și lăsase păgubaș. Te rog, i-a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i s-au umplut de lacrimi fierbinți, a simțit În cap arsura Înțepăturii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap, cu ochii tot ațintiți la masă. Margaret și-a dres vocea. Un sentiment ciudat o cuprinsese, fără să-și dea seama ce ar fi putut să fie. Băiatul ăsta rămas de unul singur părea atât de pierdut și de deznădăjduit, Încât Îi venea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zăceau pe jos cu trupurile țepene, de parcă ar fi fost ale unor cadavre. Margaret și-a făcut loc prin mulțime ca să ajungă la Karl. El reușise să se ridice În picioare, dar nu se mișca din loc. Rămăsese cu ochii ațintiți la trupurile Însângerate și părea amețit. — E prima oară când vezi asta? l-a Întrebat. — Cum? Mă rog? — E primul dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii ațintiți la cer. A coborât fereastra, iar aerul fierbinte i-a șfichiuit obrajii, Împreună cu praful pe care l-a și simțit pe buze și pe limbă. Nu mai izbutea să deslușească unde se Întâlnesc ori unde se opresc străzile, nici unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și aventuri, ci un loc unde opreliștile erau cât se poate de reale. șoferul nu se Întorsese spre ea s-o privească sau să-i ureze noroc, nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
speriat. — N-o să putem vedea orfelinatul de-acolo, nu-i așa? — Nu cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
semne de întrebare. Din pat Carmina îi arunca peste marginile cărții câte-o privire, o încerca un sentiment de gelozie, era atât de feminină și de frumoasă Elena, așa cum ședea acolo, cu tălpile goale pe covorul de iută, cu ochii ațintiți către acea nouă confidentă, oglinda, ce-i făcea complimente și-i promitea voluptăți viitoare... În anul acela, în iarnă, Elena fugise de acasă, fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tare și înălța sus brațul; când cânta în cor, lovea cu diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă și încruntând puțin sprâncenele dădea ușor tonul: laaa!, iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și așteptau cu ochii ațintiți spre mâna lui care dintr-o dată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere. Tot el i-a învățat să iubească poveștile, citindule câte-odată sâmbăta poveștile lui Creangă: ne privea întâi blând cu un zâmbet liniștit, ținând cartea la piept în dreptul inimii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de un verde închis își leagănă ușor trupurile mlădioase. Privesc în văzduh legănatul pescărușilor și mi-ațintesc ochii înspre soare. Mă întreb: câți ochi ca ai mei se îndreaptă spre strălucirea binefăcătoare și câți îl caută în noapte? Soare, de când strălucești deasupra lumii? Oare ești veșnic? Sau poate lumea va muri într-o zi? Se aud parcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
victorii. Poemul ar fi continuat Dar nevasta bătută de necaz A vecinului de cartier a strigat A câta oară Înecată În sânge? Dacă tot nu publici Nu mai scrie Că te ia ăștia dracu' la ochi. 36. Ochii tuturor erau ațintiți asupra sa. Simțea acest lucru și căuta un gest prin care să le răsplătească așteptarea. Ce ar putea face? Să-și scoată pălăria sau să-și fluture un braț deasupra capului? Să le pună un disc cu Rubinstein cântând Chopin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jura că Marta va rămâne nemăritată. În amintirea acelor vremi, sticla de șampanie era nelipsita În casa lor la marile evenimente ale familiei și ale națiunii. Era șampanie Zarea: Minunata noastră șampanie Zarea cu minunatul ei nume, spre care era ațintită privirea tot mai obosită și mai neîncrezătoare a milioane de compatrioți. În ultimul timp, tot mai multă lume bea Angelli. Un nume promițător și el dar care, cel puțin pentru moment, nu dădea semne de Întunecare. Așa ceva aveau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numărul din curiozitate. Dată fiind precaritatea legăturii, poate că nu existase nici un apelant, ci doar o defecțiune de sistem, o eroare în rețea. Oricine ar fi fost, în mod cert nu fusese Clio Aames. O noapte nedormită, petrecută cu ochii ațintiți la Fragmentul becului îmi scurtcircuitase creierul. Am luat pachetul în mâini. Poate că ăsta și apelul sunt două părți ale aceluiași lucru. E posibil, nu? După șaisprezece săptămâni de nimic, totul se întâmpla brusc dintr-odată și îmi era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară privirea visătoare, mulțumită. — Cum s-a întâmplat? Scout rămase cu ochii ațintiți la flăcări. Într-o seară, eram acasă, în casa părinților, și navigam pe internet. Era la începutul acelei veri dintre colegiu și facultate și căutam ceva de făcut. Am dat peste un site - un fel de test de inteligență. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fel mă ofer, îi ofer direct ce-am trăit. Asta dă alt rost experienței mele. Bună-rea, cum a fost. Ajung la Șichy altfel decît dacă mi-ar citi o carte-două-trei. Și invers, îmi verific imaginea în ochii ei. Și-i ațintește pe gura mea, fremătînd din năsucul subțirel, cînd o surprind, cînd o șochez în stilul-dinamită. Am ajuns să-i spun lucruri pe care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos. A fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă a murit. Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea interesante, vorbește o limbă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn este izomorf cu Kn acum însă va trebui să facem distincție netă între elementele lui Kn și elementele dualului său (Kn). Nilă lucra la Soarele negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]