273 matches
-
aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele ațintite. Există și alții, explică Fazel. La fel de hotărâți. Blochează toate ieșirile cartierului. Dacă sosește haita, va fi primită așa cum o merită. „Haita”, cum Îi spunea el, nu era departe. Trebuise să se oprească din drum ca să incendieze două sau trei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mental. Kane nu-și putea explica atitudinea placidă a ofițerului științific. Dacă el, Kane. n-ar fi putut să-și părăsească pupitrul din când în când pentru a face câțiva pași, ar fi înnebunit. Ash, remarcând privirea colegului său ațintită , asupră-i, se eschivă, dându-le o informație agreabilă. ― Mama zice că soarele acestei planete va răsări pesta douăzeci de minute. Vom merge pe lumină. ― Iată și o veste bună, admise Dallas, bucurându-se de cel mai mic semn încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
chemări în biroul CI-stului, și un interogatoriu și mai amănunțit. După mai bine de o lună, Cerkatov îi propusese să meargă la școala de subofițeri. Nu vreau, tovarășe căpitan! răspunsese răspicat Boris, nemișcat în poziție de drepți și cu privirea ațintită undeva deasupra capului ofițerului. Nu? rostise acesta, descumpănit. Nu, tovarășe căpitan. Nu-mi doresc să fiu subofițer. De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi fost de la anticariat. Se intitula Poveste de iubire și la câte pagini avea cu siguranță o puteam citi În câteva ore. Am deschis prima pagină, care În mod normal ar fi fost complet albă și privirea mi-a rămas ațintită acolo. În colțul de sus era un scris negru caligrafic, cam de o sută de ori mai frumos decât scrisul oricărei fete. Ți-am promis că voi face orice ca să te fac fericită. Găsirea unei cărți vechi și foarte frumoase
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
putem revedea în ampex. Cu încetinitorul. Mulțimea se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
biserică era foarte cald. În afară de faptul că era o zi de vară călduroasă, se mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
locul din dreapta. Sprijinit de portieră, cât pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine fără să se uite înapoi. Amândoi avem privirea ațintită înainte, la drum, în lumina farurilor, care țâșnește de sub capotă. — Patrick este la centrul medical New Continuum, zice. Și cred din răsputeri că, într-o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-ai recuperat toate facultățile de deducție, comandante. Privirile li se Încrucișară și rămaseră ațintite una În alta, la fel de orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spate a capului, or, pînă atunci, nimeni nu pătrunsese În sit. Prima mișcare a lui Fersen fusese să se se năpustească spre camerele de Înregistrare: acestea erau intacte. În sfîrșit, aveau să afle cum picura sînge din menhiri. Cu privirea ațintită asupra celor două ecrane, Lucas și Marie erau captivați de Înregistrările pe care le derulau rapid. Imaginile luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea de un albastru spălăcit ațintită asupra lui. - Tu ești cel care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută mașinal pe jandarmii care păzeau intrarea principală și se opri În curtea castelului, nu departe de locul de schimbare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nimeni nu băgase de seamă. Teofilo fu cel care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urzeala imaginilor se recompusese, iar falaciosul argumentărilor lui Cecco Angiolieri apărea cum nu se poate mai lămurit. — Nu e așa, izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii, cu ochii ațintiți asupra lui, așteptându-i cuvântul lămuritor. Aveau ochi de sticlă opacă. Simți o mână cum i se așeza cu blândețe pe umăr și auzi cum glas care Îi păru cunoscut. S-ar fi rotit să vadă cine era, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În junglă-i conducător, Este rege-al tuturor. Are colții ascuțiți, Ochii reci și ațintiți, Iar celor ce uită de lege Le-amintește că e rege Și-i judecă-nțelept Pedepsindu-i cum e drept. Asta face el mereu, Să-l ghicim, nu este greu!
Leul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83638_a_84963]
-
la un pripon de pe mal, Dorița, uzând de tot curajul unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop care-l săruta pe față sau pe picioare, În timp ce broaștele verzi, cu ochii bulbucați dădeau din mâini și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
masă erau salată de Beof, din care nu a gustat pentru că nu mai văzuse, gulaș, o mâncare zemoasă cu carne de porc și foarte condimentată, din care a mâncat cu reținere, clătite cu ciocolată și nuga. A surprins privirea profesoarei ațintită asupra lui, iar aceasta a simțit nevoia să se explice: No, că sameni la perfecție cu fratele meu de la Sighet, uite că acuma numa ce-am văzut! Ui, da ce binghe!, spuse fals emoționata profesoară care părea că a descoperit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vrea să se termine. E foarte tulburător. Fața ei palidă rămase foarte calmă în timp ce vorbea. Și cum e cu Philip Cantley? am întrebat. Crezi că s-a sinucis? Sau că a omorât-o pe Shirley Lowell? Hazel rămase cu privirea ațintită ferm în ochii mei. Da, cred într-adevăr că a omorât-o pe Shirley, zise ea în mod neașteptat. Sau cel puțin cred că era capabil s-o facă. L-am văzut odată cu Violet; nu se purta bine cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
duse teatral la buze. Sssst. —Ce? Ce-i asta? întrebă Ahmed și genunchii începură să-i tremure. Vino cu noi doar, spuse bărbatul înalt. Era ceva ciudat în accentul lui. —Acum! Și pentru prima oară, Ahmed văzu arma ridicată și ațintită asupra lui. Capitolul 8 Consulatul Statelor Unite, Ierusalim. Marți, 2.14 p.m. —Informațiile pe care le deținem arată că trupul perforat de gloanțe a fost abandonat de doi oameni cu cagule în piața mare a Ramallahului, pe la 10.45, ora locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să văd dacă o pot salva. Ridică pistolul astfel încât să fie îndreptat spre fața ei. — Am venit aici să-i spun ceva mamei tale. Despre tatăl tău. Ușa de la intrare era deschisă. Și apoi am găsit-o, acolo. Pistolul rămase ațintit asupra ei. Bărbatul care îl ținea părea, în mod ciudat, că nu se potrivește cu arma, chiar dacă o mânuia cu îndemânare. Era cu siguranță croit pentru așa ceva: era înalt și putea să observe că mușchii brațelor îi erau puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura lui crescu singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surprinsese mișcările. Se apropie de el pas cu pas, cu răbdarea broaștelor-țestoase uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd nu-l au pe celălalt bine proptit În pămînt, strîngînd În mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcea parte din vechea lume exterioară care avea prea puțin de-a face cu starea mea actuală. Eram capabil să mă izolez eficient de toți stimulii, cu excepția informațiilor importante pe care le absorbeam, pe care mi le ofereau ochii mei, ațintiți numai asupra ușilor de vizavi. Câțiva membri ai personalului veniseră și plecaseră, iar eu m-am ghemuit în gang în acest timp, temându-mă că ar putea să mă recunoască și s-o anunțe pe Stacey sau pe domnul C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care tresălta în mine ca un mielușel sprinten, pentru a-mi păstra speranțele ațintite ferm asupra viitorului și să evit orice risc care ar fi putut să-l primejduiască. —Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de calmă și liniștitoare, știu că Warren a spus că locuiești undeva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]