294 matches
-
cerneala este maro și irizată, aproape ca bronzul. Pot fi găsit la orice oră a nopții la numărul de sub data de mai sus. Sluga dumneavoastră supusă, Artur Sammler — Margotte, spuse el, părăsind biroul. Stătea singură, mâncând În sufragerie, sub un abajur imitație de Tiffany Într-o nuanță veselă de roșu-verde. Fața de masă avea un imprimeu indonezian. Totul era de fapt foarte Întunecat, În camera incomodă. Ea Însăși era Întunecată, tăind carnea de vițel cu crustă galbenă de pe farfurie. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
focului din sobă. pe când geamurile albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sângelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el: o femeie înaltă, grațioasă, cu fața prelungă, ai căror ochi verzi îi ascundeau de fapt gîndurile, în loc să le dezvăluie. Ședeau sub un palmier din grădina ce alcătuia sala de recepție de la etajul treizeci și patru. Îi mîngîiau adieri blînde; lămpile cu abajur luminau la fel de blînd scena liniștită. O sărută de două ori, conștient de faptul că indiferența ei trebuie să aibă vreun sens ascuns, pe care el vroia să-l afle. Ea îi primi sărutările cu pasivitatea unei sclave. Hedrock se trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
decis, ca să-mi poată închide ușa liftului în nas. La Șef secție terapie, în cabinet, nu se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l îngrijească pe bolnav. — N-am de gând să zac în Yamagata o veșnicie, să știi. Începu iar să tușească. Mâine mă ridic din pat. — Mâine? Nu, nu!... Sunteți bolnav. — Mâine trebuie să mă scol. Privind la umbra aruncată de abajurul lămpii pe perete, Endō se gândea la ce avea de făcut a doua zi. Decisese să urce cu Kobayashi pe Takamori și Hakutaka, munți care înconjurau Yamagata. Ca să înțelegem motivele acestei expediții, trebuie să ne întoarcem cu trei zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
piese în mână, ca oligofrenul c-un cub roșu, caut să-l bag în triunghiul albastru, de unde am luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spune Grand. Este prima mea frază. Îmi dă mult de furcă, foarte mult. Și contempla și el toate aceste foi și mâna lui părea irezistibil atrasă de una dintre ele pe care o ridică în transparență în fața becului electric fără abajur. Pagina îi tremura în mână. Rieux a observat că fruntea funcționarului era umedă. \ Stai jos, spune el, și citește-mi-o. Celălalt îl privește și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat cu ochii de ele, am crezut că o să mor de durere de cap. Restul camerei era plin de hainele lui Julie, de parcă, de-ndată ce a intrat, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți‑vă. Vă rog. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sală unde o mulțime de oameni în ținută de seară jucau cărți sau table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Robert de Flers. Nu știi ce bucurie, ce efer vescență ne cuprinsese pe noi, fetițele, să aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uniformelor îmbrăcate invers ca într-un univers straniu unde moartea e mai blândă decât o furtună pe Marte. poemul care nu s-a scris m-au trimis să dactilografiez umbre nu era prima oară când luna mă hipnotiza ca un abajur metalic la prima fereastră din cer mi-am spus: nu sunt sigură că pot face asta dumnezeu nu e prea prietenos cu hoții de ploaie atunci am vazut-o învelită în ziduri părea să n-o doară nimic deși moartea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am lăsat-o să-și înfigă colții și i-am văzut lumina țâșnind printre gheare ca un sedativ cu eliberare lentă atunci m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de priviri ostile și tot atâtea răspunsuri negative, toate pe o tonalitate englezească tipică. Când am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aproape nici nu e conștient. — Ce păcat. Minnie Îl conduce până În dormitorul mare. Pentru plămânii lui James, draperiile sunt trase, ca izolație Împotriva aerului umed și rece de afară, și singura sursă de lumină este o lampă de masă, cu abajur. În Încăpere este atât de Întuneric, Încât Gosse este aproape nevoit să Își găsească drumul pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]