378 matches
-
luminăția sa. Icioglanii au îngenunchiat și au bătut metanie, apoi s-au retras. — Nu spuneți încă nimic nimănui, i-a îndemnat doamna Roxelana, și și-a tras din cingătoare naframa, ca să-și ascundă lacrimile. Cartea a rămas pe măsuța de abanos. N-a trecut nici un ceas și știrea a început să bâzâie pretutindeni în serai ca un bărzăun supărător. Când Soliman-Sultan a intrat, cu privirile neguroase, în chilia soției sale prea iubite, doamna Roxelana s-a repezit ca s-acopere cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o singură grabă: aceea de a regăsi la Tombuctu amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
camera înaltă și m-am înfipt în ușa dublă a dormitorului. Am înșfăcat ambele mânere rotunde - și am tras... Fielding stătea nemișcat lângă pat, îmbrăcat cu un halat negru. În spatele lui, întins gol pe pat, cu fața întoarsă, trupul de abanos al unui băiat. Eram cât se poate de șocat, ca atunci când descoperi adevăratele obsesii ale altcuiva, dar eram deja furios de-a dreptul și mi-am spus; Deci, și ăsta-i curist, nu-i așa? Corect. — Vino aici. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere la hotelul Colón, În Plaza de Cataluña, așteptînd să achiziționeze o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin că servitoarea - o frumusețe de abanos Înzestrată cu o privire și o talie care, potrivit cronicilor de societate, provocau tahicardii - era În realitate amanta și călăuza lui Întru plăceri ilicite și inefabile. Calitatea ei de vrăjitoare și făcătoare de farmece venea ca un adaos. Numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
geniu militar. Și apoi, brusc, Alexandru Îl văzu pe Amir. Știu că e el, deși totul se petrecea departe, la liziera din stânga a pădurii. Era un călăreț fără calpacul de vulpe pe care Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o platoșă de piele și o cămașă albă, poate fiindcă Își aruncase mantia Îmblănită care Îl Încurca În luptă, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu erau lustruite - se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Glasul deslușit al limbii de bronz, care bătea acum un alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe Mini, pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior; liniștea măreață a coardelor de bronz din pianul mare de abanos era și ea cuviincioasă. Lucrurile participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
morale în care era dificil să alegi. Câteva credite în plus oricum nu strică nimănui, aprecie cu cinism în timp ce procesiunea care-l aduse se opri iar el își făcu intrarea. Secundul Darius, tânăr, scund și cu o piele neagră ca abanosul, înaintă cu mâna la piept, în semn de salut, îndată ce Kaan, cu un zâmbet unsuros pe buze, apăru în cadrul unuia dintre cele trei culoare de acces spre puntea navei. Se opri însă brusc cu sentimentul ciudat că avea în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
iertării și al gestului prin care oferi ramura de măslin. Bănuiam că filmul ăsta nu avea să se termine cu imaginea mea și a lui Luke cu mâinile împreunate deasupra capului, legănându-ne și cântând „Războiul s-a sfârșit“ sau „Abanos și Fildeș“ sau orice alt cântec pupincurist pe tema încheierii conflictului. Dezamăgirea a fost cruntă. Ba chiar m-am simțit puțin ofensată. Asta până când mi-am amintit cât de oribil mă purtasem cu el. Dacă Luke încă îmi purta pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imediat în lumea celor vii. Mă las dusă de val uneori. — Te întrebam dacă vezi ceva în viitorul meu. Mă uit atentă la profilul lui. Are fața perfectă, trăsături regulate, piele bronzată, gene negre și dese și păr negru ca abanosul. Într-o bună zi, mă gândeam eu, o să facă o femeie foarte, foarte fericită. Și dacă o să aibă vreodată copii, probabil o să-i adore. Ar fi un tată minunat. Cel puțin asta e impresia pe care mi-o lasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
minuscul pâlpâie numărul nostru de acasă. — Bună, zic, apăsând pe verde. Hei ! aud vocea lui Lissy. Eu sunt ! Ia zi, cum a fost ? Lissy e colega mea de apartament și cea mai veche prietenă. Are păr des și negru ca abanosul și un IQ de vreo 600 și e cea mai drăguță ființă de pe pământ. — A fost un dezastru, spun supărată. — Ce s-a Întâmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor deșertului, o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia un dulap clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată voluptuos de draperii matlasate, opulente, vișină-putredă, cu franjuri aurii și opus ușilor monumentale un secretaire discret, din nuc masiv. Deasupra birouașului, era plasat singurul obiect contemporan, atât de contemporan, încât apărea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de aur (ca în textul biblic), dar de 800 de talanți de argint (cu 500 mai mult). În plus, Ezechia ar fi dat antimoniu, cornalină (traducere incertă a unui cuvânt dificil), paturi și scaune de fildeș, piei de elefant, fildeș, abanos, lemn de merișor (un alt cuvânt dificil), o mare comoară și multe obiecte, fiicele sale, femei pentru palatul său, cântăreți (bărbați și femei). Evident textul biblic tinde să minimalizeze cantitatea de bunuri date de Ezechia, în timp ce Senaherib tinde, din contra
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită de peretele de la bucătărie. Arăta ca o placă de lemn furniruit într-un cafeniu foarte lucios, cu ape plăcute, din care ieșeau, înduioșător de pure în albeața și abanosul lor, clapele, așezate pe două rânduri. Era cam ora două după-amiază când cei doi bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria crem a Daciei 1300. Instalarea dură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu schim base mai nimic, pentru că Yvonne era un copil cuminte și, dacă nu avea voie să atingă ceva, știai sigur că n-are să îl atingă. Se uita în oglindă, o oglindă înaltă până la plafon, cu o ramă neagră de abanos, cu sidef încrustat în măsuța toaletei și împrejurul sertarelor ; ape roz, ape bleu vert făcea sideful în penumbra camerei, o lumină ștearsă, ușor gălbuie intra prin ferestre. Yvonne fusese totdeauna un copil cuminte, care nu scosese ochii păpușilor și nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în schimbul mărfurilor tale. 14. Cei din casa Togarmei aduceau la tîrgul tău cai, călăreți și catîri. 15. Cei din Dedan făceau negoț cu tine; negoțul multor ostroave trecea prin mîinile tale; îți aduceau ca bir coarne de fildeș și de abanos. 16. Siria făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la tîrgul tău cu smaragd, purpură, și materii pestrițe, cu in subțire, mărgean și agat. 17. Iuda și țara lui Israel făceau negoț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații lui aveau birouri; mai spațioase decât sultanii de teama cărora tremura toată Europa. Singurul indiciu de megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însurat, la Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a putut să distingă măsuțele de abanos și pendulele așezate pe ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe zile, Marta renunțase să le mai șteargă. Julius își făcu loc cu greu printre măsuțe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]