312 matches
-
dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de comunicare și, mai ales, despre drama singurătății umane. Modernitatea se dezvăluie nu numai la nivelul mizei , ci și al substanței dramaturgice, căci, printr-un remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exercitarea puterii asupra oamenilor din ateliere, din fabrici, din instituții printr-o distribuție în spațiu, astfel încât umanul să fie permanent supravegheat, controlat, interogat dacă este cazul. Individul știe că este privit, văzut, controlat de un ochi (in)discret, ce lansează abjecții și cunoașteri insignifiante. Nicolae Iorga le spunea intrigării! De exemplu, CTC-ul din fabrici, mecanism de control și instanță a puterii. Un alt exemplu ce atinge fiecare individ din societatea noastră este posibilitatea controlului politic al serviciilor de Internet. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
personajul cheie al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu alcool, scoțîndu-l din furiile neputinței și ale sevrajului. Panteră este, totodată, abjecția simpatică, pocitania stăpînă peste toți, dominînd peste două lumi, pe care le vizitează alternîndu-le cu orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin tratamentul "altoirii" (un vaccin, după cîte se pare) și groapa gunoaielor, a cerșetorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato, este filosofia. "Aveam șaptesprezece ani și credeam în filosofie. Tot ce nu avea legătură cu ea mi se părea păcat sau abjecție", mărturisește Cioran în Tratat de descompunere, scris la 38 de ani. Mirat de lumea care i se așternea vederii, se abandonează filosofiei, cu toate ca o considera impersonala, ca neexprimând nici autenticitatea filosofului, a gânditorului, nici ritmul ființei umane. Filosofia că neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
putut să suprindă mai bine decât noi natura incurabilă a jignirii (...)". Transferul la Auschwitz-ul eliberat de trupele sovietice este un prilej pentru narator de a-și amplifica portofoliul de personaje atinse de aripa ultrajului și a morții, aduse în vecinătatea abjecției, demenței și subumanului. Nu lipsesc figuri de copii și nici de femei, memorabile prin destin sau vocație, cum ar fi tânăra văduvă din Triest, dăruită trup și suflet îngrijirii bolnavilor, prostituata Flora, adolescenta Salina, traducătoare, dansatoare și dactilografă în serviciul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
răzbunare scripturală: "Eram un Moloh spumegând de neputință și depravare. Dar nu trebuia să o spun. Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele castei mele și lucrul acesta mi-a făcut plăcere. Satisfacția mi-a fost dată nu de abjecție, ci de dezvăluirea ei, de mărturisire". Vampirizat de propriile mituri și personaje, Sade se lasă dus pe firul amintirilor, reprezentându-și extatic cele câteva femei ale vieții, imortalizate în scene de amor în regie proprie, astfel încât plăcerea erotică să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea unui vers -/ cuvântul, unică poveste") sau prin eros. Se explică, astfel, atât voința de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erau legați de niciun fel de crez comun sau de empatie, fiind sudați doar de obsesia morbidă a imperativului major al oricărei societăți de consum: "totul, imediat". Autorul încearcă să redea cu cît mai mare fidelitate pregătirea detaliată a acestei abjecții, relatarea sa urmărindu-i pe tineri prin toate locurile implicate: Bagneux, Bobigny, Paris, Abidjan, apartamente, beciuri, străzi, mașini, internetcafe-uri, hoteluri, aeroporturi etc., oră de oră, ca un polițist, dublat de un sociolog și, desigur, de un scriitor adevărat. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt acuzați întruna de "fundamentalism". Noi credem că ei pot fi acuzați mai degrabă de o iresponsabilă toleranță. Piesa semnată de A. M.-P., cu nimic mai prejos de Versetele satanice ale lui Salman Rushdie (cel hăituit
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... Scriitorul care aspiră spre o viziune totală asupra lumii se trezește, după o dramatică experiență, în fața unui obstacol de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate fi un ticălos, dar poate în același timp să scrie o carte bună. - Din ce resurse? l-am întrebat. Abjecția alungă din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate fi un ticălos, dar poate în același timp să scrie o carte bună. - Din ce resurse? l-am întrebat. Abjecția alungă din el inocența, principalul său scut. - De ce? mi-a răspuns. Cunoaștem scriitori abjecți care au descris foarte bine lumea și, dimpotrivă, inocenți care n-au putut s-o facă. - Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cărui nume îl trec sub tăcere și intransigența mea morală se extindea asupra operei), un scriitor, de altfel ca oricare om, dacă nu mai are înaintea sa nimic de învins (și un individ abject ce mai are de învins dacă abjecția e victoria sa finală?), nici nu mai poate fi în stare de un gest creator, în afară de cel cu care l-a dotat în mod mecanic natura, adică de a-și perpetua specia și de a rămâne un bun tată al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uitam totul numai cât îl vedeam, nu-i povesteam nimic... Mi-era de-ajuns să-i aud glasul liniștitor: "Ce faci, mă, copile?" și lumea întunecată, a cărei perdea se dăduse o clipă la o parte și văzusem urâtul și abjecția, se închidea la loc și înceta să mai existe pentru mine. Era frumos în acea zi de noiembrie și am rătăcit pe la șosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat și pe acel șef legionar și pe Gheorghe al lui nea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
decât incestul. La noi, a devenit o sublimă relaxare. Înjurătura este o opinie filosofică formulată în termeni folclorici. I se întâmplă uneori și inteligenței să traverseze câte o cură de parșivenie. Spirala parvenirii : de la supus la suspus. Între sublim și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în "spiritul popoarelor" și în crevase culturale de nedepășit. Nu cred că japonezii sânt de neînțeles. Nu cred că aztecii erau un fel de aliens. Așa cum toți oamenii sânt la fel în liberalism și-n teroare, în dragoste și-n abjecție, toți scriitorii sânt la fel în lumina inteligenței, a sensibilității, a umanității, a cruzimii, a perversității scrisului lor. In ce constă acea dublă neânțelegere (de care marii vinovați nu sânt "ignoranții occidentali", cum scrie uneori presa noastră, ci mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să răstoarne utopia multiculturală și tolerantă din stratul inițial. Comunitatea s-a spart în bucăți și fiecare diferență
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă de-o parte și de alta a ecranului. Ieșind din sală, le va recunoaște mai limpede la cozi, în blocurile muncitorești cu lăzi de gunoi puțind de la o poștă, în tramvaie, în școli și mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
libhumanitas.ro Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
comandă - 1999. Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție morală, teatrul romantic va permite educarea poporului. Este o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria Română" sau 1 Aprilie (monolog). Ca și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina de scris, masa ta de tortură, dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un furuncul în propria
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei ramificate într-o rețea orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima noapte din tabără n-am putut să dorm nici un moment, pentru că, la spartul discotecii, băieții și tipele lor s-au adunat pe un pat de lângă mine, în jurul unui casetofon Sony
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cafele și fiecare celulă a mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar fi devenit capabilă să-și privească moartea în față. Lulu stătea nemișcat în noapte, în mijlocul zbânțuielii mascaților, supradimensionat în ochii mei ca un zeu al abjecției. Părea o pată de vopsea închegată pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai apăsătoare. Țipete scrâșnite mă îndepărtau de anumite zone. Gemete de plăcere bestială îmi ridicau sângele în obraji. Mai smulgeam de pe uși lacătele moi, la întîmplare, dar mă-nduplecam tot mai greu să arunc o privire în camerele cufundate-n abjecție. După ce-am coborât alte zeci de paliere, m-am pomenit pe-un culoar ca toate celelalte, în fața unei uși identice cu oricare alta, dar care a refuzat să cedeze chiar și după smulgerea moluștei băloase care-i servea drept
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]