619 matches
-
al unei rațiuni, dacă nu malefice, cel puțin inexistente. Miezul total necreștin al problemei în cauză poartă în el, din nefericire, marca sadismului evident - latura definitorie a celor care, sub oblăduirea puterii temporare pe care o au, sfărâmă cu duritate abjectă tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru a fi supus respectului, iară nu hulei - Omul. Începând să te afunzi un pic câte un pic în acel soi de melancolie perversă care îți apasă din ce în ce mai abitir viața, te întrebi cu armele aruncate
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
prolifică de aberații comportamentale reprezentată cel mai adesea de autori de import creează în mintea tânărului imaginea unei societăți în care tot ce contează este senzația. La toate acestea se adaugă televiziunea din care se revarsă în modul cel mai abject cu putință absurdul, inumanul, promiscuitatea morală, toate îmbrăcate în minunatele peisaje sud �-americane și nu numai; televiziunea pentru care senzaționalul este pus pe treapta supremă; televiziunea pentru care imaginea manifestării a 20-30 de homosexuali în cadrul unui marș este mai importantă
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
și microcosmosul unei epoci frământate, în care adevărata natură umană, cu toate înălțările și vicisitudinile ei iese la iveală, deșirând ipocriziile, spărgând barierele pasiunilor, ale cenzurii și ale autocenzurii, dezgolind ființa umană de tot ce are mai bun sau mai abject. Personajele romanului sunt surprinse într-un segment al parcursului vieții lor în țara natală, unde societatea românească se simte strivită de vremuri ostile și frustrante, epoca în care regimul comunist-ceaușist începe să se impună printr-o țesătură de constrângeri și
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA DOAR LA TINE-N ALCLCOV jeu. sept. 08 22:46:12 2011 Bucuria de-a fi vii, nostalgici, tîrzii panoplii de obiecte visuri fade, abjecte, primăveri friguroase stîrvuri fără carcase gînduri dure, copii, zile de reverii - care nu ne mai lăsa, lîncede, dar nu-mi pasă - eu sînt fluture mov doar la tine-n alcov Referință Bibliografica: DOAR LA TINE-N ALCOV / Ioan Lila : Confluente
DOAR LA TINE-N ALCOV de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367348_a_368677]
-
bună față de scena vieții (dar vezi totul clar și-adevărat), ba chiar simți că ai un loc unic și privilegiat. Și asta, fiindcă ești alături de cei înțelepți și departe de măcinișul diurn, real și dureros, al mânjirilor făcute de tâmpiți, abjecți, hoți, demagogi, descreierați și ghiolbani, perverși cocoșați în locuri de sus, de cel mai de sus cu putință, ca maimuțe-le-n copac. Cu gorilele lor cu tot! Sau dimpotrivă, îi găsești mișunând pe unde nici n-ar trebui... Revista
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
și microcosmosul unei epoci frământate, în care adevărata natură umană, cu toate înălțările și vicisitudinile ei iese la iveală, deșirând ipocriziile, spărgând barierele pasiunilor, ale cenzurii și ale autocenzurii, dezgolind ființa umană de tot ce are mai bun sau mai abject. Personajele romanului sunt surprinse într-un segment al parcursului vieții lor în țara natală, unde societatea românească se simte strivită de vremuri ostile și frustrante, epoca în care regimul comunist-ceaușist începe să se impună printr-o țesătură de constrângeri și
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
Om ni l-a dat Isus Cristos.”, spunea Părintele Stăniloaie. Ei bine, hingherii actuali de suflete și conștiințe au un model existențial totalmente identic cu mizeria, colorându-și propria viață atee în nuanțele pătrățoase și bicrome ale unor direcții oculte abjecte. Cațărați ostentativ pe catapeteasma încă vie a lumii, aceștia scuipă zilnic, cu un dispreț uriaș, fața Pantocratorului ucis la comanda diabolică a zeului NOM, în mijlocul unei Agore profund patologizante, unde bocește sinistru în falset până și moartea. Iconografia Bizanțului, evident
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Vorbe frumoase ca la ușa cortului! Metafore neghioabe ce nu-s în stare să acopere mizeria umană : du-te-vino ; lasă-mă-băga-mi-aș ! Circuit deschis : circ la gura satului ! Lume, lume, marfă gratuită, prostie proaspătă la tarabă! Torționari verbali ! Violența este forma cea mai abjectă de camuflare a lașității umane . Omul devine violent pentru că nu are curajul să înțeleagă, să tolereze și să-și iubească aproapele ! Cu toat calitățile și defectele inerente. Plictiseala ca răsfăț al violenței ! ...Și totuși nu găsirea unor răspunsuri potrivite unei
TE LEPEZI DE CONŞTIINŢĂ !? de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363737_a_365066]
-
mai blestemata boală, Orbește și ia mintea și-așa proastă, Plină de sine și de alții goală... 25. Credo, quia absurdum Cred, (tocmai) fiindcă e absurd Or, Tatăl și-a trimis la jertă Fiul În lumea încă de pe-atunci abjecta, Nu pentru cei ce Adevărul știu-l, Ci pentru cei nu-l cred, nu-l accepta... 26.Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem ! (Orice ai face, fă cu înțelepciune și grijă la urmări) În toate câte omul întreprinde, De
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
individ. Iată pentru ce bănuiala este atât de nocivă. Din persoană omenească ea îl transformă pe cel bănuit în - în ce? Nu în brută, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi - în șmecher. Corolar: când însă ne formăm convingerea că un individ ori un grup de indivizi intră sub calificarea de ticălos ori ticăloși, altul e procedeul (tot creștin): neîntârziată, neșovăitoarea luare de măsuri
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
adus-o Hira în Galaxie este fără seamăn. Distruge, ucide, rade de pe suprafața pământului tot ce îi stă în cale, tot ce se ridică împotriva planurilor sale absurde de mărire și dominare totală. Își folosește puterile magice în cele mai abjecte și distrugătoare moduri cu putință, deși ar fi trebuit cândva să depună un jurământ de onestitate. Suntem disperați. Un bun prieten și-a pierdut viața din cauza ei, apoi, când credeam că am să pot trece și peste aceasta, a trecut
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
lumină unitatea unui teatru de probleme, de situații, de esențe pure. „Jocul ielelor” este o „dramă a absolutului” Gelul Ruscanu vrea să publice o scrisoare compromițătoare pentru Sinești, ministrul justiției. „Lumea asta din care îți tragi hrana este atât de abjectă, încât nu te acceptă și nu te tolerează decât cu prețul complicității.” - concluzionează Gelu Ruscanu. Esența dramei stă în tensiunea creată între o conștiință singularizată și societatea sau indivizii din ambianță, ilustrându-se dualitatea omului univoc precum Ruscanu. Gelu Ruscanu
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
configurează modul de structurare și amplificare a unei anumite culturi: O serie de explicații și de cutume sociale care devin predominante, o serie de practici infracționale care se generalizează și - de ce n-am folosi calificativul real?! - o serie de năravuri abjecte care definesc dezlipirea de moralitate pe direcția tot mai sigură a îngropării ei. Este asta o dovadă de dezvoltare - și nu într-un laborator-pilot, ci în plin câmp social cu front de atac larg - a unei culturi infracționale care amenință
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350073_a_351402]
-
a durerii gheară Și pe Golgota printre stânci Urcând cu grea povară, Mânat sub izbituri mușcând Din trupu-I carne vie, Abia suflând, abia gemând Spre locul de urgie Unde să fie răstignit Spre--a lumii izbăvire Pentru păcate ce-a greșit Abjecta omenire, Piciorul i s-a-mpiedicat Pe-un dâmb numai cocoașe De-un vrej de plantă ridicat Pe pietrele golașe. Ci semăna cu iedera, Ori poate cu sulfina, Întregul an verde era Și-și apăra colina... Iubind, cum știm, tot ce e
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete. Sunt de constituție puternică, înalți și bine făcuți; deși sunt supuși celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu își dezmint originea romană. Reduși la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduia să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpânilor lor, care nu puteau accepta că acești chinuiți vasali ai lor ar putea gândi că ar avea niște drepturi
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
a căzut, / Iar Domnul Sfânt mă tot ajută / Să car povara mult cerută. Și-am pus pe mine port nebun, / Îl port și-n Paște și-n Crăciun, / Dar un somn dulce mă-nfioară / Când văd cum anii vieții zboară. Absurd, abject și ticălos, / M-a ars durerea pân'la os! / Firescul vieții mele-ngălbenite, / Mi-ndeplinise, vechea rugăminte. Nimic nou, ar spune un scriitor. Așa scriem toți. Bine, bine, le-aș răspunde cu mult respect. Perfect adevărat, însă cum viața este o
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
prolifică de aberații comportamentale reprezentată cel mai adesea de autori de import creează în mintea tânărului imaginea unei societăți în care tot ce contează este senzația. La toate acestea se adaugă televiziunea din care se revarsă în modul cel mai abject cu putință absurdul, inumanul, promiscuitatea morală, toate îmbrăcate în minunatele peisaje sud �-americane și nu numai; televiziunea pentru care senzaționalul este pus pe treapta supremă; televiziunea pentru care imaginea manifestării a 20-30 de homosexuali în cadrul unui marș este mai importantă
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE STAT SI BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364720_a_366049]
-
de fapt și de drept, Coroanei, adică statului român! Nu aparțineau descendenților lui Carol sau Ferdinand! Peleșul i s-a retrocedat, iar regele l-a revîndut statului cu 30 de milioane de dolari sau euro!... Partea jenantă, golănească aș zice, abjectă, este că jumătate din acest preț regele l-a dat înapoi băieților deștepți de la guvernare!... Exact după schema cea mai ordinară practicată prin toate primăriile mafiote, când primarul își oprește partea leului din retrocedările ilegale. Se găsește un fals moștenitor
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
butaforia măruntă de pănușă Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătușă Dacă e milionară, ție n-o să-ți dea un cent Ba mai cheamă și notarul și te-a scos din testament De la visele frumoase, până la cele mai abjecte, Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte Le-am lăsat ca moștenire unei alte generații Să mai vină (cine știe!) în coloană cruciații Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost Să-mi aștept
CÂINII VESELI de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365676_a_367005]
-
gările iubirii noastre? gară aceea baroca din filmul de epocă cu personaje care ne incitau la trăiri intense sau gară din volumul tău de proza unde călători din alte timpuri ca niște imense miriapode se strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele vieții gândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?... iubirea mea, îți amintești gară tristeților noastre îmbrățișările între două plecări și săruturile fugare pe fruntea unui timp trecut în neuitare că un fluture cu aripile
GARILE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366275_a_367604]
-
de luna ți-am căutat tandrețea Pe ochii tăi alunecam în cer Sorbeam din nemurire, adesea, frumusețea Și tresăream în brațe-ți ca un copil-aster Rămas-am fără mine când vocea ta pălit-a În buba ciumănoasă, într-un puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta, iubire, Dar mâinile-ți de aur țineau cu dor o daltă În mine înfigând-o
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
împlinirea a patru ani de la mutarea în veșnicele lăcașuri a Părintelui Calciu Dumitreasa - cela care a făcut parte „din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
să înțelegeți penibila diacronie a poftei de glorie care ne face pe fiecare, otova, cum am scris câteva versuri sau rânduri, să-ncepem să ne lăudăm unii pe alții punându-ne etichete de genialitate. După mine, asta e cea mai abjectă lipsa de profesionalism adusa de ultimii zece ani de publicistică literară (fenomen ce se dezvoltă invers proporțional cu efectele crizei, ca și cum dejecțiile acesteia i-ar fi deosebit de prielnice), în care se înghesuie nechemații să se pună în valoare unii pe
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
omul este tocmai monotonia din viață. Ca să scape de această monotonie face lucruri de multe ori incredibile. Monotonia ucide, fiindcă duce în primul rând la lâncezeala sufletească și apoi va îndemna pe om să iasă din aceasta, făcând cele mai abjecte lucruri. Materia netransformată și neluminată este așadar potrivnică omului și o piedică din cele mai importante în calea desăvârșirii acestuia. A doua piedică este și ea foarte interesantă și anume, este acea bătălie sau asalt pe care iraționalul îl face
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
a cinci ani de la mutarea în veșnicele lăcașuri a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa - cela care a făcut parte „din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]