590 matches
-
sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl cruță pe poet, atacându-l că „scrie un vers prost și isteric”, „ține să fie recunoscut de unguri”, e un „minus-literat” și „fanfaron ridicol”. Se dau traduceri
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
de abonament, îl reprezintă adeverința eliberată de primărie (care demonstrează domiciliul în sat). Tomșaniul beneficiază și de un serviciu de televiziune prin cablu, proporția celor abonați fiind aproximativ 20% dintre gospodării. Chiar și cei care au televizor și nu sunt abonați la serviciul de televiziune prin cablu reușesc să recepționeze emisia terestră (prin eter, cu antenă) a majorității programelor românești de televiziune. Aproximativ 15% dintre gospodării deține computere. Judecând după casele destul de modeste, cu câteva excepții (și acelea nu foarte notabile
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Cum altfel decât prin experiența unor asemenea „seri” sau „nocturne duhovnicești” am putea înțelege sensul schimbării la față întru Hristos Iisus? Cum am putea, fără aceste ruperi de ritm, să îndepărtăm pericolul omniprezent al mediocrității? Cum altfel vor înțelege tinerii abonați la discoteci - fără a-i pomeni pe consumatorii de pornografie, hașiș ori ecstasy - că există un alt drum în viață, clădit prin dragoste și sacrificiu? Cum să convingem miile de indiferenți că identitatea personală obținută prin apartenența la o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al șaselea într-o clădire cu fața spre nord, dar geamurile biroului dau spre răsărit. Așa cum spuneți, există și o cameră de primire. ș...ț Marlowe nu are și n-a avut secretară. Ar fi putut foarte ușor să se aboneze la un serviciu de mesagerii telefonice, dar nu-mi aduc aminte să fi făcut undeva vreo referire la așa ceva. Și nu-mi amintesc nici ca biroul lui să aibă sticlă deasupra, dar poate am spus și asta. În fine, un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-i convenea. ― Milt, tu crezi că aici suntem la Olimpiadă? ― Vorbeam doar În principiu, spuse tatăl meu. ― Ce știe unchiul Pete despre făcut copii? ― A citit articolul ăsta anume În Scientific American, spuse Milton. Și, ca să-și susțină cazul: ― E abonat. ― Ascultă, dacă m-ar lăsa coloana, m-aș duce la unchiul Pete. Sau dacă aș avea platfus, ca tine. Dar asta-i tot. ― Toate chestiile astea au fost verificate. La microscop. Spermatozoizii masculi sunt mai rapizi. ― Pun pariu că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A trecut mai bine de un minut până când legătura a fost restabilită și am putut vorbi din nou. Primul care a luat cuvântul a fost Dragoș. Pentru a evita ceea ce s-a petrecut și mai înainte, vă rog să vă abonați la cuvânt și să vă respectați unul pe celălalt, căci altfel ne va fi imposibil să comunicăm. Fiecare a încuviințat dând din cap. Miroshi a început să vorbească, propunând o grevă, în care nici unul dintre noi să nu participe activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întâmplat e fără precedent? - Toate de-acum încolo vor fi fără precedent. Se schimbă lumea, spun. Te poți aștepta la orice. - Numai să vedem cum se schimbă, adăugă el, observând abia atunci gazeta locală a acelei zile, la care era abonat și pe care doamna Pavel o pusese pe șemineu. Ne aflam în sufragerie, care era lipită bucătăriei, iar eu și domnișoara Marga Popescu, în timp ce domnul Pavel își lua gazeta de pe șemineu, ne așezarăm în cele două fotolii de lângă fereastră. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavând ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - înainte de război era abonat, chiar în timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; câte partide politice atâtea ziare. Aveai ce citi, și altele pe deasupra, hărmălaie, gălăgie, păreri pro și contra, câte și mai câte, - în timpul războiului s-au redus, începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de lângă casa mea mai avea un singur exemplar din Daily News, unde scria Will, când ajungeam eu de la serviciu. Citeam „Will of the People“ aproape săptămânal Încă de când Învățasem alfabetul, dar dintr-un motiv sau altul nu reușisem să mă abonez la nici unul dintre ziarele În care apărea. Desigur, nu abordasem niciodată subiectul transformării gradate a rubricii Într-o tribună pentru perorațiile capricioase ale lui Will despre fiecare „tragedie“ socială care lovise scumpul său oraș, dar devenea din ce În ce mai dificil să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a face haz de necaz, într-o pecete păguboasă, a tot prezentă, a timpurilor ciudate pe care le trăim azi. Trăim vremuri moderne, în care timpul ni-l umple televizorul, unde vedem zilnic vreo câțiva oameni, mai mereu aceleași figuri, abonate la imaginea de pe sticla ecranului, cum ne varsă tone de tâmpenii pe care le-a fătat peste noapte mintea lor, cea de-a pururi gravidă. Noi cei de dincoace, dintre care, mulți acum își mușcă mâna cu care au pus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cupoane Într-o revistă ? Nick se uită la mine, cu mâinile În șolduri. — Ce să faci ? — Să pun o reclamă. N-o să fie scumpă, Îți promit. Nici măcar n-o să remarce nimeni. Unde ? — În Bowling Monthly, zic, Îmbujorându-mă ușor. E abonat bunicul meu la ea. — Bowling și mai cum ? — Te rog ! Uite, fii atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te‑a copleșit. — Mmm... nu chiar, zic absentă. Aha! Ecranul începe deodată să se umple cu imagini. Un șir de dulciuri în partea de sus a paginii, plus logouri: E distractiv. E modă. E New York. Pagina Daily Candy! Clichez pe „abonați‑vă“ și încep să‑mi introduc grăbită adresa de e‑mail, în timp ce Luke se ridică și vine spre mine, având un aer preocupat. — Deci, Becky, spune‑mi, zice. Știu că totul trebuie să ți se pară ciudat și bulversant. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
carne și conserve, ulei și zahăr, sacoșe cu cartofi și roșii, și deja ți-ai luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu copiii ei abonată-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
horoscop. Cred că devenim ceea ce tatăl fiecăruia dintre noi ne-a Învățat În acei timpi morți, când nu se străduia să ne educe. Ne formăm din niște deșeuri de Înțelepciune. Aveam zece ani și voiam ca ai mei să mă aboneze la un anumit săptămânal care publica sub formă de benzi desenate capodoperele literaturii. Nu din zgârcenie, ci poate din suspiciunea ce-o avea față de benzile desenate, tatăl meu Încerca să scape de mine. „Scopul acestei reviste”, am decretat eu atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reală. Citeam toată ziua și o mare parte din noapte, descoperind, din aproape în aproape, întregi familii de poeți (căci citeam în primul rând poezie), pe care îi exploram apoi individual, împrumutînd cărți de la vreo patru biblioteci la care eram abonat. Tot ce-mi plăcea rețineam foarte ușor și, în pauze, pe când colegii mei jucau ping-pong pe catedră, eu umpleam tabla cu versuri din Verlaine sau Eluard. La franceză și latină alcătuiam fraze cu exemple bizare. Dacă trebuia să conjug un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Contează oare că fuma "Cișmigiu"? Că ținea, nu se știe de ce, cu echipa de fotbal S. C. Bacău? Că obișnuia să citească tot ce apărea în materie de dosare secrete ale istoriei și mai ales despre Gestapo și SS? Că era abonat la revista Lumea? Că își cumpăra cu sfințenie revistele Flacăra, Săptămâna și Magazin? Că vedea la televizor tot programul, de la un capăt la altul? Că nu, avea în casă magnetofon, iar pick-up-ul era din zestrea neveste-sii, primit împreună cu câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
teatru, film, arte plastice, muzică - în comunism? Unde este istoricul marilor biblioteci publice, cu incredibilul război al celor două nefericite roze bucureștene, BAR și BCS (bașca BCU ca subtil arbitru), sau cu jaful securimii de partid pe fondurile secrete - și „abona mentele“ clandestine ale greilor din Aparat - pentru orice noutate editorială intrată (și, deci... interzisă) în țară? Unde sunt, pentru (stră)nepoții noștri, în bibliotecile alimentate de bunicii care suntem, volumele însumând emisiunile culturale TV realizate de Horia Roman Patapievici, Eugenia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
adversari. Dar eu mă aflam într-o stare de ignoranță istorică încă și mai mare decât aceea din Lisa. Nici măcar de informațiile date de omul cu goarna nu mai beneficiam. "Unchiul George" poseda, bănuiesc, un aparat de radio și era abonat, probabil, ca mulți intelectuali, la "Universul". Socotea, însă, și pe bună dreptate, că istoria nu era de nasul meu. Prima mea descoperire bucureșteană a fost chiotul unui oltean cu cobilița care a trecut prin fața casei, strigând la intervale regulate, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gravă, la Casa de Sănătate a doctorului Rosenberg. Oricine deține vreo informație despre persoana lui sau cunoaște împrejurările rănirii să se adreseze Prefecturii Poliției, în Calea Victoriei 25.“ Toate acestea aveau să fie parcurse pe-ndelete și pe de-a-ntregul, de bucureștenii abonați la Universul, a doua zi, sâmbătă, 20 decembrie 1897 (1 ianuarie 1898). Între ei și doctorul Margulis, înainte de a pleca la cabinetul din strada Sfântul Ionică, în dosul Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită, cenzurate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de Händel. A fost ca și cum cineva mi-ar fi condus mâna, ca din tot teancul s-o aleg pe asta. Pornisem cu gândul să cânt ceva nou, vesel, fără pretenții, cum sunt compozițiile din Le Journal, revista la care e abonată mama, și totuși asta a fost fila care a ajuns în fața ochilor mei. Era prima oară că mă uitam pe ea, nici nu știu când a apărut în teanc. Am început s-o descifrez pe dibuite, era în sol minor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă fără nuanțe Cristescu. Cum te-a descoperit cucoana cu tablourile? ― Habar n-am! Mi-a dat telefon și gata! " Deci amicul are telefon, conchise maiorul. Și ce-i cu asta? Câți abonați sânt în București?" ― Ce s-a întîmplat mai departe? Povestește! ― Păi, n-am mare lucru de povestit... M-am dus acolo la biserică și taca-taca uite ai să faci așa și pe dincolo, o cheie... ― După ce model? ― După un film
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl opri: ― Pardon, tinere! E gazeta mea! Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
praf de vanilie, un pahar de ulei, un pumn de orez sau zece lei împrumut. Se întîmplă să-ți lipsească. Comportarea i-a ținut la distanță pe toți. ― Chiar pe toți? ― Dacă vreți, singura excepție ar fi domnul Vâlcu. Sânt abonați împreună la Paris Match. Dumnealui era dispus să le împrumute oricum revista, dar soții Panaitescu n-au acceptat. Au ținut cu tot dinadinsul să suporte o jumătate din prețul abonamentului. ― Sculptorul mi-a spus că a plecat azi-dimineață. ― Exact. Va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
contestat, ne-a oferit-o Grigore Popa. Obișnuind, probabil, să-și plimbe vârful limbii în perimetrul plombei, a deteriorat învelișul de protecție iar o porțiune a rămas pe măseaua tratată. Și, în sfârșit, o greșeală psihologică! Împreună cu Panaitescu ați fost abonat ani de zile la Paris Match. Practic, suportați fiecare jumătate din sumă. Luna decembrie este perioada în care se fac abonamentele. Cunoscând soarta lui Panaitescu, ați expediat suma întreagă Doinei Popovici pentru a îndeplini ea oficiul. ― Cel puțin de astă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nivelul cultural al deținuților: cei cu studii sunt mai socializați, compensează prin imaginar frustrările inerente închisorii, depun eforturi pentru a se menține la un nivel acceptabil de civilizație (vorbire elegantă, îmbrăcăminte curată, politețe cu cei din jur, legături strânse familia, abonați la presă, deschiși la dialog etc.). Ceilalți sunt marcați de eșecurile existențiale înregistrate până atunci, pentru ei viața nu mai e o construcție permanentă ci o supraviețuire pur și simplu mulți dintre ei ar putea fi numiți "cei care nu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]