695 matches
-
utilităților au fost donate poporului australian. Reacțiile indigenilor la apariția bruscă a coloniștilor britanici în Australia au fost variate, dar au devenit ostile în mod inevitabil atunci când prezența coloniștilor a condus către o competiție asupra resurselor și la ocuparea teritoriilor aborigenilor. Bolile europene au decimat populațiile native iar ocuparea sau distrugerea pământurilor și a resurselor de hrană a dus la foamete în rândurile acestora. Nici britanicii și nici populațiile aborigene nu au abordat conflictul într-un sens organizat iar ciocnirile s-
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a condus către o competiție asupra resurselor și la ocuparea teritoriilor aborigenilor. Bolile europene au decimat populațiile native iar ocuparea sau distrugerea pământurilor și a resurselor de hrană a dus la foamete în rândurile acestora. Nici britanicii și nici populațiile aborigene nu au abordat conflictul într-un sens organizat iar ciocnirile s-au produs între grupuri de coloniști și triburi individuale mai degrabă decât un război sistematic. Cu timpul, luptele de frontieră au implicat soldați britanici și, mai târziu, unități ale
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
coloniști și triburi individuale mai degrabă decât un război sistematic. Cu timpul, luptele de frontieră au implicat soldați britanici și, mai târziu, unități ale poliției călare. Nu toate triburile au opus rezistență la încălcarea oamenilor albi a teritoriilor lor, mulți aborigeni servind în trupele poliției călare și fiind activi în atacurile desfășurate împotriva altor triburi. Luptele dintre aborigeni și europeni s-au localizat acolo unde aborigenii nu format confederații capabile să opună rezistență. Drept rezulat, nu a existat un singur război
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
soldați britanici și, mai târziu, unități ale poliției călare. Nu toate triburile au opus rezistență la încălcarea oamenilor albi a teritoriilor lor, mulți aborigeni servind în trupele poliției călare și fiind activi în atacurile desfășurate împotriva altor triburi. Luptele dintre aborigeni și europeni s-au localizat acolo unde aborigenii nu format confederații capabile să opună rezistență. Drept rezulat, nu a existat un singur război ci mai degrabă o serie de angajamente violente și masacre desfășurate pe întreg continentul. Organizat sau nu
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
călare. Nu toate triburile au opus rezistență la încălcarea oamenilor albi a teritoriilor lor, mulți aborigeni servind în trupele poliției călare și fiind activi în atacurile desfășurate împotriva altor triburi. Luptele dintre aborigeni și europeni s-au localizat acolo unde aborigenii nu format confederații capabile să opună rezistență. Drept rezulat, nu a existat un singur război ci mai degrabă o serie de angajamente violente și masacre desfășurate pe întreg continentul. Organizat sau nu, acesta a constituit un model de război de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
capabile să opună rezistență. Drept rezulat, nu a existat un singur război ci mai degrabă o serie de angajamente violente și masacre desfășurate pe întreg continentul. Organizat sau nu, acesta a constituit un model de război de frontiere împotriva rezistenței aborigenilor, începând cu secolul XVIII și continuând până la începutul secolului al XX-lea. Acest război contrazice idealul de soluționare pașnică a conflictelor de colonizare din Australia. Confruntați cu rezistența aborigenilor, coloniștii au reacționat adesea cu violență Aboriginal resistance settlers often reacted
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
acesta a constituit un model de război de frontiere împotriva rezistenței aborigenilor, începând cu secolul XVIII și continuând până la începutul secolului al XX-lea. Acest război contrazice idealul de soluționare pașnică a conflictelor de colonizare din Australia. Confruntați cu rezistența aborigenilor, coloniștii au reacționat adesea cu violență Aboriginal resistance settlers often reacted with violence, rezultând într-o serie generalizată de masacre. Printre cele mai cunoscute este și bătălia de la Pinjarra din Australia de Vest, în 1834. Acest gen de incidente sângeroase
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
transformarea teritoriilor nativilor în peninsule izolate. Început printr-un eșec al trupelor britanice, războiul a rezultat în final în pierderi considerabile în rândurile populației native. Totuși, poate părea inexactă și exagerată o reprezentare unilaterală a conflictului ca o distrugere a aborigenilor de către europeni. Deși mai mulți aborigei au pierit in decursul luptelor decât europeni, aceasta este legat de avantajul tehnologic și logistic al forțelor europene. Tacticile indigenilor erau variate dar se bazau pe experiența vânătorii și a antrenamentelor de luptă prin
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din Noua Zeelandă și America de Nord, nativii australieni au eșuat în încercările de adaptare pentru o confruntare eficientă cu europenii. Deși au existat situații când indivizi sau grupuri au achiziționat și utilizat armele de foc, aceasta nu a fost o caracteristică generalizată. Aborigenii nu au contituit vreodată o amenințare militară serioasă la adresa coloniștilor europeni în ciuda temerii pe care coloniștii și-o creaseră. Ocazional, mari grupuri aborigene atacau coloniștii în câmp deschis, urmând lupte convenționale în care indigenii încercau să beneficieze de avantajul superiorității
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
indivizi sau grupuri au achiziționat și utilizat armele de foc, aceasta nu a fost o caracteristică generalizată. Aborigenii nu au contituit vreodată o amenințare militară serioasă la adresa coloniștilor europeni în ciuda temerii pe care coloniștii și-o creaseră. Ocazional, mari grupuri aborigene atacau coloniștii în câmp deschis, urmând lupte convenționale în care indigenii încercau să beneficieze de avantajul superiorității numerice. Uneori strategia se dovedea eficientă, aceștia avansând în formațiuni de semilună în încercarea de a încercui adversarii, așteptau prima salvă apoi aruncând
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de avantajul superiorității numerice. Uneori strategia se dovedea eficientă, aceștia avansând în formațiuni de semilună în încercarea de a încercui adversarii, așteptau prima salvă apoi aruncând sulițele în vreme ce coloniștii reîncărcau armele. Dar, de obicei, strategia se dovedea mai costisitoare pentru aborigeni decât pentru europeni. Deși piesa de rezistență în succesul militar al europenilor a fost utilizarea armelor de foc, avantajul conferit de acestea este de multe ori supraestimat. Anterior secolului al XIX-lea, armele de foc erau adesea muschete ancombrante, arme
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sisteme de blocare din silex. Astfel de arme aveau o rată de tragere scăzută în vreme ce rata de blocare era foarte mare iar acuratețea scădea mult la țintele mai depărtate de 50 de metri. Aceste deficiențe puteau conferi un oarecare avantaj aborigenilor permițându-le să se apropie pentru a-și putea folosi sulițele și bâtele. Începând cu 1850 dezvoltarea semnificativă a armelor de foc a oferit europenilor un avantaj distinct, odată cu disponibilitatea revolverului Colt cu șase gloanțe, a puștii Snider-Enfield cu un
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
spre anii 1920. În Teritoriul de Nord conflictul a durat chiar mai mult, în special în zona centrului Australiei, din 1880 până în 1930. O estimare a pierderilor de vieți cuantifică 2500 de morți de partea europenilor în vreme ce peste 20000 de aborigeni au pierit. Cu mult mai devastatoare au fost însă efectele bolilor europene care au redus semnificativ populațiile native până la începutul secolului XX, un fapt care este posibil să fi afectat capacitatea lor de rezistență în fața expansiunii teritoriale a coloniștilor.. în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a corpului, în general, asemănătoare. Din moment ce lupul marsupial a umplut nișa ecologică în Australia, cum familia câinelui a făcut în restul lumii, și-a dezvoltat multe trăsături similare. În ciuda acestui fapt, nu este înrudit cu niciunul dintre prădătorii emisferei Nordice. Aborigenii australieni au fost primii oameni care au avut contacte cu specia, existând numeroase exemple de gravuri ale acestora, datând cel puțin din anul 1000 î.e.n. Imagini petroglife cu lupul marsupial pot fi găsite la Dampier Rock Art Precinct în peninsula
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două specii împărțeau mediul de viață, fosilele de leu marsupial fiind găsite în apropierea celor de dingo. Adoptarea câinelui dingo ca partener de vânătoare de către aborigeni a supus lupul marsupial unei presiuni mai mari. Picturile de pe pietrele din Parcul Național Kakadu arată faptul că acesta era vânat de primii locuitori ai continentului. Deși lupul marsupial era pe cale de dispariție la venirea europenilor, dispărând total pe parcursul secolului
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
învețe pe oameni să-l cunoască, să-l adore și să îl considere zeul lor. Manco Capac și Mama Ocllo vin din est, din Insula Soarelui, din mijlocul lacului sfânt, să dea naștere unei noi civilizații, el ca un luntraș aborigen în poncho roșu, stând în picioare, cu o prăjină lungă în mână, conducând ambarcațiunea, iar ea, chircită în spate, toarce lână de lamă pe un fus de lemn. Locul în care Manco Capac și-a înfipt bastonul de aur, a
Lacul Titicaca () [Corola-website/Science/302235_a_303564]
-
Hume"". Dar, șase ani mai târziu, Charles Sturt a zărit această apă, după ce a coborât pe cursul râului Murrumbidgee, și a botezat-o cu numele secretarului de stat al coloniilor, Sir George Murray. Imediat după ce au alungat populația băștinașă de aborigeni din valea fluviului, coloniștii s-au apucat de cultivarea cerealelor, aviței de vie și a legumelor. Ridicând nivelul apelor fluviului și al afluienților acestuia cu ajutorul barajelor și dirijând apele către canalurile sistemelor de irigații, coloniști au îmblânzit fluviul Murray și
Fluviul Murray () [Corola-website/Science/311583_a_312912]
-
50 mii ani în urmă. În opinia sa, primii călători au urmat litoralul de sud al Asiei, au traversat oceanul pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri și au colonizat Australia cu aproximativ 50.000 de ani în urmă. Aborigenii din Australia, afirmă Wells, sunt descendenți ai primului val de migrație în afara Africii. În articol se afirmă, de asemenea, că „mulți arheologi nu sunt de acord, spunând că informațiile aduse de fosile arată că un prim val de migrație a
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
este cofondatoarea unei tabere localizată în Fishkill, New York, care i-a deschis drumul pe ușa orașului și facilitat oportunități cu populția băștinașă din Australia. Tabăra se numea Camp Mariah "pentru generozitatea sa de a susține și se dedica copiilor de aborigeni Fresh Air", și a primit premiul congresului «Horizon Award » de preocupare pentru tineri. Este bine cunoscută în Statele Unite pentru munca sa în Make-a-Wish Foundation, în împlinirea dorințelor copiilor urmași ai dezastrelor naturale din cutremurul din China (dez. China, 2008 ), inundațiile
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
specii de păsări și mamifere. Fauna din Tenerife include 400 de specii de pești, 56 de păsări, 5 reptile, 2 amfibieni, 13 mamifere terestre și câteva mii de nevertebrate, pe lângă câteva specii de țestoase marine, balene și delfini. Înainte de venirea aborigenilor Tenerife și Canarele erau locuite de specii endemice de animale acum dispărute că șăpârla gigantică (Gallotia goliath) sau șobolanul gigant (Canariomys bravoi). Aproape jumătate din teritoriul insulei (46,6%) se află sub protecția Red Canaria de Espacios Naturales Protegidos(Agenția
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
chiar și pentru epoca de piatră, se îmbrăcau în piei de animale și locuiau în peșteri. Foloseau arme din lemn, obsidiană și piatră: sulițe (banot) de 1-2 m cu vârf de piatră șlefuita, buzdugane și scuturi. Numele vine de la termenul aborigen "Guanchinet" sau "Achinet" în traducere literala însemnând „om din Tenerife” (de la guan=om și Chinet=Tenerife). A fost modificat de Juan Núñez de la Peña în „guanchos”. De-a lungul timpului au existat contacte sporadice între locuitorii Canarelor și cei de pe
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
Deși forțele spaniole sub „adelantado” (guvernator militar) de Lugo suferă o înfrângere rușinoasă în primă bătălie de la Acentejo în 1494. În final, guanșii sunt înfrânți de tehnologia superioară și capitulează la 25 decembrie 1494. Ca și în celelalte insule, multi aborigeni au devenit sclavi, în special cei din grupul de război, în timp ce o mare parte din populația nativă cedează în fața epidemiilor cum ar fi gripă și variolă, boli infecțioase împotriva cărora societățile izolate nu au imunitate. În secolul de dupa cucerire începe
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
promovare pare mai justificat (Grin, 2003b). Aplicarea acestui principiu de prioritate a partenerului relativ mai puțin puternic se traduce În practică prin oferirea de garanții specifice minorităților „unice” (ca bascii, friulanii, galezii), „non-teritoriale” (cum sunt rromii) sau reprezentând populații autohtone (aborigenii În Australia, inuiții În Marele Nord etc.). Totuși, acest principiu merge mult mai departe: În calitate de mecanism de conservare, alături de alte mecanisme, el poate face ca hegemonia unei limbi globale, cum este engleza, să nu fie de necontrolat. În definitiv, „problemele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în mediile temperate sau reci, unde resursele apar concentrat în spațiu și timp - obligă la realizarea unui echipament mai performant, mai divers și mai complex: unele harpoane eschimose conțin până la 26 de componente. Contrastul în raport cu așchiile retușate ale unora dintre aborigenii australieni, sau cu inventarul la fel de frust al unor populații din zonele ecuatoriale, este mai mult decât grăitor. Semnificativ de inegală este și ponderea vânătorii, frecvent exagerată de atenția acordată de etnografi acestei activități: în general, cu excepția zonelor arctice, ea oferă
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a epocii. Pe scurt, în stadiul actual al cunoașterii, extrapolarea modului de viață pur „vânătoresc” asupra epocii anterioare ultimelor 200.000 ani rămâne pur prezumtivă. Această ultimă observație trebuie în mod necesar corelată cu indiciile privind tehnologia epocii paleolitice. Cu excepția aborigenilor australieni și a vecinilor lor tasmanieni, majoritatea comunităților actuale de vânători-culegători din mediile calde utilizează arcul și săgețile otrăvite, practicând o vânătoare în grupuri mici (Marlowe 2005), în timp ce, în mediile temperate și reci, tehnicile de stocare joacă un rol vital
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]