298 matches
-
se impregnează în schimb de umori existențialiste, de angoasele unei dezangajări, ale unei dizarmonii tot mai apăsătoare. Are loc așadar un aggiornamento al formulei poetice ce a constituit punctul de pornire. De la ezitare, tergiversare, impulsuri subiectiv-obiective, răsfrîngeri ale unor structuri absconse ce "vibrează în fundaluri" ("un singur gest te-ar feri / de somnolentele spații/ dar pînă să-l faci / se lasă noaptea de-a binelea"), se petrece tranziția spre un disconfort mai consistent, spre acidele experiențe ale spaimei: "mă îmbăt cu
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
ba chiar Malocchio/ nu-l poate-avea: umblând, din an/ în paști, pe clape de pian/ (cu placă de lemn scump sau bronz,/ diezii o duceau la Tokio, / pe când bemolii, la Kioto.- /conform celui mai tainic plan/ (rămas, până și ei, abscons). Nota: * "Ca în romanul lui Natsume/Soseki, care-ncepe cu: /" Sunt o pisică, însă nu/ mi s-a dat, încă, nici un nume" (Achat și-achat). Cât despre Denisa Comănescu, elegia ei despre motanul Pessoa a dus, cum bine știm, la sigla
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
lui martie, iar operativ va fi tot începând de prin aprilie. Bine că e și așa - căci nu se știe niciodată cum e cu "creșterile" astea "negative"! Deși competența mea în finanțe e egală cu zero, deși știu că filozofia absconsă a "fundamentării bugetare" nu poate fi pătrunsă de un simplu laic, m-am aventurat totuși să fac o lectură cu creionul în mână, pentru a încerca, apoi, să redau "cu cuvintele mele", cum se spunea în școala generală, ce am
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
reprezentative/ și prin referendum./ Ele nu sînt garantate./ Nici un grup și nici o persoană/ nu le pot exercita/ în nume propriu" (Statul Român șdupă Constituția României, București, 1991, p. 5ț) Drept care, prin mimarea logicii, ca un mecanism care se înfundă în abscons, e înscrisă această concluzie: "Respectarea Constituției,/ a supremației sale/ și a legilor/ este obligatorie./ Nerespectarea Constituției/ și a legilor/ nu este obligatorie" (Respectarea Constituției și a legilor șdupă Constituția României, București, p. 22ț). Cinismul politicianist duce la o burlescă suprapunere
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
contradictoriu. Cert e că Mircea Ardeleanu rămâne același interpret eclatant, spectaculos, charismatic (șarmant chiar în lucrarea lui Michel Roth, "Trois tetes" de Giacometti, din care a realizat doar prima parte ori în AU de Christoph Neidhofer). Până și frumusețea numerică, absconsă din formalizările lucrării lui Stockhausen (mai sus menționată) a fost sacrificată pentru obținerea show-ului total. Lumea vrea show și Mircea Ardeleanu știe foarte bine acest lucru. A demonstrat-o fără tăgadă în concertul din sala "George Enescu" a Universității
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
unul, din atîtea mere ..." (ibidem). Sau cu o accentuată notă a rezervei de sine, cu o umilitate grotescă: "soartă în soartă, uimire am fost / și-aș fir-aș umil pe-un tril de copil, / substantiv cuibărit în pod ruginit, // huhurezul abscons, anahoreic, anost ..." (Soartă în soartă). Preeminența conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se structurează pe factori ce țin de un "comentariu" explicit sau implicit, aproape totdeauna relativizant, sceptic. Cuvîntul e reliefat ca atare pentru a degaja un
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
necesității de a improviza literatura pe subiecte ocazionale", pentru a reliefa "necesitatea absolută și absurdă de a proceda, nu numai în lucruri mari, ci și în cele mici, din același principiu generator al unei stări muzicale". Iată așadar un mecanism abscons, de factură orfică, a severului clasicism lovinescian! Un mecanism care denotă apropierea actului critic de cel liric, fundamental, precum un embrion al oricărei creații, inclusiv a celei avînd ca rezultat o strictă structurare cerebrală, menit a explica asocierea (compatibilitatea) "impresionismului
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul transverbal, levitația, premoniția sînt transcrise cu o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a absconsului: "Dar ce era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
descoperiți de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman comunități romanofone nu au fost atât de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei erau considerați Daci, Misieni, Bessi, ba
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cehi. Nu, nici vorbă să fi fost un exces de zel... Și am remarcat încă un lucru pozitiv: băieților noștri chiar nu le era frică de fotbal - deloc! ...Și la megavijănul meu aveau, parcă, această tendință, dar ceva mai pe abscons... Sau poate fiindcă nu se despleticeau la minte ce era cu obiectul acela rotund care se lovea din când în când de picioarele lor și ricoșa la adversar, poate că antrenorul nu le explicase că aveau datoria să colaboreze pentru
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
atât de dens, uneori chiar greu de urmărit datorită intertextualității sale compacte și nu întotdeauna la vedere. În Gesturi avem câteva dintre temele "grele" ale literaturii abordate frontal într-un monolog la persoana a III-a, când limpede reflexiv, când abscons, încifrat prin întrepătrunderea de simboluri din sfere culturale variate. Androginia, dublul, corporalitatea, identitatea, fragilitatea și inconsistența eului, existența, religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în tren). Cuvîntul însuși ni se relevă ca o bizară vietate la întretăierea fiziologiei și a spiritului, a organicului și a spiritului, a organicului și a anorganicului, mesager al absconselor legături între toate cele ce ființează și pe care poezia le dibuie, făcînd din această misiune însăși rațiunea sa de-a exista: "Cuvîntul aleargă aleargă prin cameră/ ca un animal rechemat prin scrisori dulcege/ iar uneori violente/ ca ale regelui
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
acela de intermediar între materialul senzitiv oferit de simțuri și conceptele fără de care nu am putea generaliza nimic. Cu alte cuvinte, la Kant reprezentările au rolul de a lega percepțiile de limbă, în virtutea acelui mecanism atît de dificil și de abscons care poată numele de "schematism". La Kant, imaginea este un liant între cuvintele și percepțiile unui om. O verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina comună a intelectului și sensibilității, deci sursa lor. E ca o
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
poetului în cauză, de un soi de simbolism rustic. Adică de o deschidere spre zări exotice, care-i alină simțămîntul că fenomenele familiare ,se rostogolesc în praf", că el însuși, ,se apropie de marginea ființei". Dovadă că universul cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
scăpată de un neatent jucător/ spre rădăcinile de ceapă/ roșiile terciuite/ pînă jos, foarte jos/ în mirarea și teamea coapsei de doisprezece ani..."). După cum se vede Ioana Nicolaie nu se ferește nici de metaforele cele mai ornante, de stilistica cîteodată abscons modernistă, dar nici de simplitatea cea mai neutră. Nu se poate spune că scrie într-un anume fel, deși are o limbă proprie care pe de-o parte refolosește asociațiile nătînge ale copilăriei, pe de altă parte realizează aceste asociații
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral în poezia lui Constantin Abăluță. Poetul mizează pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv , forțându-l însă a-și dezvălui resursele disimulate, misterul irezolvabil. Precum în pictura metafizică a lui Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
gura lui mătrăgunu’).// Acum, mă rog de mierea de candelă/ Să-mi fie dulciul de neșters / Și scriu încăodată cele 99/ De versuri peste singurul vers" ( Un vers de electru). În această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea e tangentă la abscons), poezia dobîndește o alură de descîntec straniu, e o "descîntotecă" de murmurat în neștire, deschisă spre largul sufletesc. În cadrul bogat al seriei ’60, Ileana Roman se dovedește posesoarea unei voci lirice inconfundabile, meritînd o mai atentă prețuire.
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
reîmpărțirea lumii de la sfîrșitul lui, crearea organizației NATO la Lisabona în 1949. Apucase deci să vadă o Europă aproape contemporană nouă. Dar cu toate acestea, poezia și ideologia lui par vechi de secole, mai exact spus - evocă atemporalul. Versurile sale absconse și brumoase exaltă o Portugalie care n-a existat niciodată decît în imaginație; iar filozofia saudosistă, al cărei principal promotor a fost, a avut toate antenele lansate spre trecut, spre imemorial, spre mit și legendă, întorcînd spatele prezentului frivol. (Saudosist
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
sandra)browniană a poveștilor "povești". Cele două texte reunite în această "cutie" magică prezintă pentru cititorul obișnuit handicapul de a fi niște eseuri narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși țărîna e damnată, "în timp ce mă privește voluptuos/ Coborînd" (Transparență). Decompoziția cuprinde de-a valma substanțele, conceptele, stările de spirit, conform scenariului unei "povești" absconse: De-atîtea decenii atît de aproape/ încît limitele au putrezit/ Și-au căzut,/ Iar substanțele au început/ încet-încet să se tulbure,/ Să se-amestece,/ Să fermenteze-mpreună/ Aceleași idei,/ Boli comune./ Mirarea ca un fruct/ Crescut din greșeală/ în alt arbore
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
să-mi spun: asta e, l-am mai auzit, nu mai are nimic să-mi spună - însă lucrul ăsta nu s-a întâmplat niciodată. Nu s-a uzat deloc. Nu s-a epuizat.” Perfect adevărat: „Madame George”, cu sintagmele lui absconse, cu liniaritatea hipnotică a melodiei, cu disperarea și yarragh, cu vraja narcotică în care e învăluit, continuă să intrige și să încânte. Adică să fascineze.
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
asta. Poate că așa se explicau nu numai coșurile, ci și celălalt lucru pe care Îl observasem În ultima vreme la fratele meu. La puțină vreme după ce Desdemona s-a retras la pat, Începusem să observ, În felul vag și abscons În care o soră Își urmărește fratele, o preocupare nouă, solitară, a Capitolului Unsprezece. Era vorba de o activitate perceptibilă care se desfășura după ușa - Încuiată - de la baie. De o anumită Încordare În răspunsul. „Imediat!“ când băteam la ușă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-i citesc pe Topîrceanu sau pe Minulescu. Terorismul modernist a fost, într-adevăr, mai eficient decât poezia modernistă. Oamenii sânt intimidați azi de ideea de poezie. Au impresia că trebuie mereu să se aștepte la ceva casse-tete, la ceva abscons și subtil, la un fel de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă, de care mai bine se lipsesc. Cât despre imaginea poetului, nu cred să fie una mai antipatizată. Nici măcar fetele nu mai pot fi vrăjite cu ea. Ți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un instrument înșelător, care își cere drepturile la viață independent de cel care a creat-o. Astfel se face că nu o dată planurile poetului sunt dejucate. Tanatos-ul primește conotații noi, strâns legate de coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]