298 matches
-
stadiu foarte timpuriu, aceștia erau termenii problemei, o problemă care a fost rulată, de atunci Încolo, prin miliarde și miliarde de minți omenești. Nici nu e de mirare că, În zilele noastre, ea ne apare atît de complexă și de absconsă Încît nu reușim să Înțelegem Însemnătatea dualismului și Îl așezăm printre ciudățeniile istoriei. În realitate, dualismul a fost ca o partidă de șah nedusă pînă la capăt, dacă ținem să persistăm În această analogie. N-a fost o partidă prost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o societate civilă transnațională, unde puterea civililor să aibă drept de veto în raport cu Politicul. În zilele noastre birocratizarea și tehnologizarea Umanului și, implicit, a Discursurilor sunt probleme deschise ale umanismului nostru. Foucault era un intelectual tehnologizat; un intelectual abstract și abscons, iar scrisul său "codificat" e un Document despre raporturile cunoaștere-putere (social-politică) din Franța zilelor sale! Ori de câte ori l-am citit pe Foucault nu am fost preocupat de mitologia din jurul acestui gânditor complex, original și imprevizibil. Astfel că nu m-a preocupat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ezoterici, a căror identitate n-a fost încă precis definită. O "față ascunsă" (pentru a relua o cunoscută sintagmă) se descoperă în orice eveniment mai de seamă. Nașterea societății moderne, de exemplu, a dat loc la speculații în care factorul abscons joacă adesea un rol aparte 2. Pe seama lui s-a încercat explicarea echilibrului indispensabil în orice sistem de gândire social-politică. Ideea de echilibru a ajuns aproape o obsesie, îndeosebi prin David Hume, de la care se inspiră nu numai sociologia secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
semnificația titlului romanului Patul lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
astfel caracterul proteic al personajului, femeie frumoasă și rafinată pentru unii, insignifiantă pentru alții. De aici și aureola de mister în care o învăluie autorul. Apa, în cel mai înalt grad element al inconștientului feminin, simbolizează forțele psihice cele mai absconse. Apa ar fi: un "element mai feminin și mai uniform decât focul, element mai constant care reverberează cu forțe omenești mai ascunse, mai simple, mai simplificatoare."40 Căutând cu obstinație autenticul, Camil Petrescu recurge, mai ales în romanul Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului său creator, memoria culturală colectivă care aparține întregii umanități. Textul, pe care l-am invocat drept argument interpretativ, în nuanțele sale absconse, joacă rolul unui text-arhivă, cu certe valențe arhetipale. Desigur, ni s-ar putea reproșa că articolul este preluat dintr-o revistă franceză, nu este, cu alte cuvinte "opera" scriitorului însuși. O întrebare rămâne însă: Ce l-a făcut pe Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Scrisoarea I: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust în viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Este probabil vorba de Françoise Sagan, admirată de "les jeunes filles en fleurs"din mica burghezie proletară ceuașină (funcționari de "sfat popular", "consilii" de la cele locale la cele județene, ingineri cu funcții, dăscălime universitară, miliție, alte "forțe de ordine" mai absconse), care trăiau prin scrierile ei (și poate, mai curând, prin identificare biografematică) doza de îndrăzneală/deșuchiere neîndrăznită în viața de zi cu zi. Pentru detalii, căutați pe Google. 120 AS: Dublă eroare. Este o deformare de la "jeune fille en fleurs
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală, în modalități doar în aparență diferite. Astfel, dacă Mihai Ursachi și Dan Laurențiu readuc în atenție îndeosebi substratul filosofic și religios, așadar ceea ce primul numește "esențele absconse, de extracție orfică și creștină" ale poeziei, Cezar Ivănescu exploatează, până la saturație, latura incantatorie a limbajului liric. Încă din ciclurile intitulate Rod (Rod, E.P.L., București, 1968; Rod III, Cartea Românească, București, 1975; Rod IV, București, 1977) este evident faptul că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sacramentală, care explică, în bună măsură, tentația artistului de a opta frecvent pentru tiparul textual al călătoriei inițiatice sau al cuceririi/luării în posesie a universului, în virtutea unui destin de profet coborât parcă printre muritori pentru a le propovădui înțelesurile absconse ale existenței. Călătoria se încheie, firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină simbolică și mângâiat, pe frunte, de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n oglinzi siderale,/ în recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
accident terifiant. Henry se recăsătorește de încă două ori: cu sora lui Katy (care moare de obezitate) și, ulterior, cu introvertita Alicia. Va muri la venerabila vîrstă de optzeci și șapte de ani, lăsîndu-i moștenire lui Rivers sensurile suficient de absconse al inițierii simbolice, derulate în casa sa. Aici s-ar putea localiza deja amintitul nivel parabolic al romanului. John își "deconstruiește" vechea personalitate (pentru a-și creiona una nouă), sub impactul experienței alături de familia Maartens. Schimbarea identității (trecerea de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la limită, chiar codul în chestiune, fiind propria sa operă de ficțiune. Originalitatea autorului nu a fost pusă la îndoială, se înțelege, de nimeni, niciodată. Critica s-a obișnuit cu strategiile narative ale lui Ellis, căutînd să-i decripteze mesajele absconse înainte ca scriitorul să vină cu explicații prin interviuri. Astfel, s-a observat că o tehnică recurentă a prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle uriaș, cu sens
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și datoria istoricului e, prin excelență, de a o invalida, prin deconspirare. Ca atare, fie și anecdotică, Istoria secretă a lui Procopiu pune într-o lumină nouă domnia (prezumtiv criminală) a lui Iustinian, demascînd dedesubturi politice și morale mai curînd absconse. Ce legătură ar putea fi totuși între acest text semi-apocrif, de la sfîrșitul antichității, și apreciatul roman al Donnei Tartt, ieșit în faza de amurg a postmodernității americane? Criticii care s-au aventurat într-o asemenea paralelă (nota bene, neacreditată de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o veșnică reîntoarcere către sine, care poate fi propriul trecut, se conturează și în A treia taină, 1969, cel de-al treilea volum al autoarei, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum imperfect încearcă titlul să cuprindă întregul conținut abscons al poeziei. "Poezia pare să fie pentru, Ana Blandiana, taină, în sensul de ritual sacru, adică împărtășanie, comuniune. Superioară înțelegerii comune, ea va permite stăpânirea și descrierea unei lumi, în care ființa umană își caută, în permanență, rostul, iar viața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rostea niciun nor,/ Apa nu-ngăima nicio undă/ (...) Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea oglinzii, el reconstituind trecutul prin readucerea lui virtuală în prezent. Cel care introduce visul este somnul, "motivul somnului fiind unul dintre motivele care a cunoscut transformări de-a lungul traiectoriei lirice a poetei. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de cele de la începuturi, singurul care este la adăpost fiind interiorul, care capătă conotațiile unei "permanențe existențiale"124, edenice ("În sufletul țării/ Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat"). Fiecare metaforă este una absconsă, trimițând către un spațiu al vidului existențial: "În tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mai exact, ocolește conceptul, transmițând nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee frenezia simțurilor"183. Această reîntoarcere către sine se conturează în volumele Anei Blandiana, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum încearcă să cuprindă și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul unei lumi dispărute./ Ieri, ce voiam
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezentând chiar un act al solidarității istorice. Limba (langue) este un cod formalizat, un ansamblu de prescripții și norme, starea vorbirii uzuale în modul în care noi ne-am însușit-o la un anumit moment. Stilul, în schimb, este partea absconsă a personalității și temperamentului unui scriitor, marca sa proprie, amprenta personală care ține de corpul și de trecutul său. În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în continuare, ca poemele profetice, desi subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a anticipa obiecția și, într-un rând din Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds 13, notează: "Obscurity is Neither the Source of the Sublime nor of any Thing Else" (E: 658). Apoi, în [The Laocoön
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
orașe industriale. Între 16 și 21 decembrie, în Banat și Transilvania au fost ucise 118 persoane, 583 de răniți și peste 1200 de arestați, ceea ce a provocat în mod firesc o mișcare de revoltă care nu are nevoie de explicații absconse. În ultimă instanță, s-a dovedit acum că până și evenimentul care a declanșat la Praga marile mitinguri din Piața Venceslas presupusa asasinare a unui student a fost de fapt rodul unui scenariu, ceea ce nu a afectat nici realitatea, nici
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
laturile dezvoltării sociale se închid astăzi prin reevaluarea tranzitorie și reflexivă a proceselor pe care le parcurgem. Mai exact, nu cred că epoca "postmodernă" este o iluzie. Cred, mai degrabă, că aceasta a existat (și sub unele forme manifeste sau absconse continuă să existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
care-i citesc pe Topîrceanu sau pe Minulescu. Terorismul modernist a fost, într-adevăr, mai eficient decât poezia modernistă. Oamenii sânt intimidați azi de ideea de poezie. Au impresia că trebuie mereu să se aștepte la ceva casse-tete, la ceva abscons și subtil, la un fel de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă, de care mai bine se lipsesc. Cât despre imaginea poetului, nu cred să fie una mai antipatizată. Nici măcar fetele nu mai pot fi vrăjite cu ea. Ți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă riscul său, pentru că orice interpretare poate aluneca în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de el știute, a dorit-o absconsă. Se poate naște, astfel, o paraficțiune contraproductivă, de care trebuie să ne ferim. O trăsătură indubitabilă a insului arghezian este adversitatea lui socială mărturisită explicit: "Sunt vrășmașul jurat al lucrurilor existente (astăzi)" sau dedusă din pasaje în care refuză formalismul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
plan de bătaie, voi Începe rezumatul comprimat al povestirii lui Huergo, pe care o voi condensa după cum urmează: Naratorul face la Chubut o vizită unui moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]