594 matches
-
compartimentare asem?n?toare cu cea a gr?dinii, picturi, stucuri aurite, covoare ?i tapiserii ilustreaz? teme alegorice, �ntr-un stil mo?tenit de la P. de Cortone � studiat de Le Brun �n Italia � dar f?r? iluzionism. 4. Versailles: art? ?i absolutism �n deceniul �60, Colbert se str?duie?te s? duc? la bun sf�r?it proiectul Luvrului, de?i Ludovic al XIV-lea nu dore?te s? se fixeze la Paris. Mansart (1662), Le Vau (1664), Bernini (1664-1665) propun planuri
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Italia (secolele al XV-lea ?i al XVI-lea) ........................................... 2.�Rena?terea �n Europa ............................. Clasicismul: normă ?i puterea ......................... 1.�Clasicismul �n Fran?a: primele manifest?ri ............................................ 2.�Elaborarea limbajului clasic .................. 3.�Vaux-le-Vicomte ?i marele stil francez .................................................. 4.�Versailles: art? ?i absolutism ................. 5.�Arhitectură �n afară Versailles-ului ....... 6.�Academia de arhitectur? ?i artă oficial? ........................................... Barocul: un nou spa?iu arhitectural ?i urban ............................................................... 3.�Barocul iberic: Spania ?i Portugalia ...... 4.�Barocul englez ....................................... Neoclasicismul, arhitectura Luminilor (1750-1820) ..................................................... 1.�Excesul de istoricism ............................. 2.�Arhitectur
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
fapt, drepturile omului și ale cetățeanului, drepturile politice și civile, pentru eliminarea oricărei posibilități de arbitrariu din partea guvernului. Cele două forme principale de constituționalism se bazează, una, pe separarea puterilor legislativului, executivului și judiciarului, pentru combaterea concentrării puterii care caracterizează absolutismul și pentru asigurarea neutralității judecătorului și a administrației; cealaltă, pe Constituția susținută de Curtea Constituțională, care impune limite statului și atotputerniciei sale legislative. Prima din cele două forme de constituționalism privește supunerea întregii funcționări a statului unor proceduri politice și
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
eficientă, Încât a creat percepția unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale a Securității. Frica, mai Întâi cultivată și apoi Întreținută de poliția politică În beneficiul puterii comuniste, a avut aceleași rezultate pe care le obținuseră, cu două secole Înainte, absolutismul monarhic și, la mijlocul secolului XX, nazismul. Deși, raportați la numărul populației, cei care În anii regimului comunist din România au cunoscut În mod direct Securitatea sunt departe de a reprezenta o majoritate, totuși cea mai mare parte a populației a
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stat la baza efortului de cercetare a istoricilor sociali din alte părți ale Europei (și din Italia) în prima parte a modernității. Dacă în țări ca Franța, Anglia și Germania aceste raporturi au fost examinate cu precădere din optică ascensiunii absolutismului, a dezvoltării birocrației, a evoluției instituțiilor reprezentative, istoricii din Florența au preferat să studieze raporturile de tip clientelar așa cum s-au dezvoltat ele în interiorul unor sectoare relativ limitate ale societății 1. Modelul acestui tip de cercetări a fost stabilit în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
relațiile din interiorul sistemului feudal și care a devenit uzual pentru societatea florentina deoarece a înlocuit vechile raporturi de tip corporativ existente în perioada comunala și a regimului artelor 2. Deși ipoteza lui Brucker fusese sugerată anterior în studiile istoricilor absolutismului francez și era legată din punct de vedere conceptual de studiile de istorie agricolă, mai exact de raporturile care s-au dezvoltat între țărani și proprietari în secolele ce au urmat ciumei negre, ideea lui a fost de a aborda
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se găsește în J. A. Armstrong, The European Administrative Elite, Princeton University Press, Princeton, 1973, passim. O stratigrafie hintzeană a ancien régime este fundamentală pentru analiză lui Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, NLB, Londra, 1974. Afirmația lui că absolutismul reprezintă o continuare a ordinii feudale doar prelucrează perspectiva importantă a lui Hintze. 20 Scrisoare către Signoria la 6 septembrie [1364] de la Niccolò Giugni și Filippo di messer Alamanno Adimari, commissari voștri la Peccioli, în ASF, SCRO, 6, fol. 20
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
internațională și va conduce la pacea eternă. În secolul al XIX-lea, liberalii de pretutindeni împărtășeau convingerea că politica de putere și războiul erau rămășițe ale unui sistem de guvernare depășit și că victoria democrației și a guvernământului constituțional asupra absolutismului și autocrației ar asigura victoria armoniei internaționale și pacea permanentă în fața absolutismului și a războiului. Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai elocvenți și influenți purtători de cuvânt ai acestei școli. Recent, convingerea că lupta pentru putere poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
liberalii de pretutindeni împărtășeau convingerea că politica de putere și războiul erau rămășițe ale unui sistem de guvernare depășit și că victoria democrației și a guvernământului constituțional asupra absolutismului și autocrației ar asigura victoria armoniei internaționale și pacea permanentă în fața absolutismului și a războiului. Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai elocvenți și influenți purtători de cuvânt ai acestei școli. Recent, convingerea că lupta pentru putere poate fi eliminată de pe scena internațională a fost legată de marile tentative de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
posibilitatea unui compromis și, astfel, a renunța la cauza păcii. Intelectul militarilor știe cum să opereze între absolutul victoriei și cel al înfrângerii. Nu cunoaște însă mecanismele perseverente, complexe și subtile ale diplomației, ale căror scopuri principale îl constituie evitarea absolutismelor victoriei și înfrângerii și întâlnirea cu partea adversă pe terenul neutru al negocierii și compromisului. O politică externă condusă de soldați după regulile artei militare poate duce numai la război, deoarece „pentru ce ne pregătim vom primi”14. Pentru statele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stabilă, tradiția este mai importantă decât noul. Pe de altă parte, societățile bazate pe comerț, cu o burghezie care este puternică și care luptă să fie acceptată de aristocrație, sunt, de obicei, favorabile lucrurilor noi. Atunci când autoritatea centrală tinde spre absolutism, sunt mai puține șanse ca experimentele să fie încurajate (Therivel, 1995). Societatea chineză antică este un bun exemplu de autoritate centrală sprijinită de un aparat birocratic puternic, care a reușit să împiedice timp de secole întregi răspândirea ideilor noi. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lăsa prea ușor ademenit de ideea că piețele libere, și numai ele, lucrează întotdeauna. Este extrem de greu să găsim situații în care Friedman să recunoască posibilitatea ca piețele să nu reușească, ori ca intervenția guvernamentală să servească un scop util. Absolutismul viziunii lui Friedman despre laissez-faire a contribuit la un climat intelectual în care credința în virtuțile pieței și disprețul față de guvern au frizat adesea evidența."50 Orice analiză serioasă va recunoaște rolul esențial al individului și inițiativei sale în progresul
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
numai mai târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul", cum am numit această concepție, *19 nu înseamnă o anarhie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poezie : mai nedrepți cu romanticii, ei îi salvează cel puțin pe Blake și Keats. Suntem de părere că nici un critic literar mu poate să se limiteze la "generaționism" (care neagă existența unei norme estetice) sau dimpotrivă, să adopte exclusiv un absolutism atât de steril și atât de didactic ca acela al "rangului fix". El se poate exprima uneori ca un "generationist" doar din spirit de contradicție sau din dorința de a aborda și a înțelege un scriitor din trecut prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
extraordinar în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor, dar și datorită calității predării, realizată de învățați bine pregătiți și dăruiți, cu metode pedagogice inovatoare și pe discipline care adeseori suplimentau curriculumul clasic latin. Regii Franței din perioada consolidării absolutismului monarhic au profitat de experiența iezuiților încurajându-i să preia controlul școlilor municipale, din ce în ce mai prost întreținute, dar și al unor școli destinate mai ales educației tinerilor din clasele superioare. Printre trăsăturile specifice școlilor iezuite erau promovarea pe baza rezultatelor, și
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ani cenzura a fost operată de Vatican. Numai că Vaticanul nu a înțeles ce trebuia și ce nu trebuia să cenzureze. Trebuia să cenzureze, de exemplu, Carosello 1, pentru că în această emisiune omnipotentă explodează în toată splendoarea sa, în tot absolutismul său, în toată fermitatea sa, noul stil de viață pe care italienii „trebuie” să-l trăiască. Și să nu-mi spună nimeni că este vorba despre un tip de viață în care religia mai are vreo valoare. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tendințe opuse, autorul urmărind neabătut aplicarea acestei formule la toate activitățile umane, de la tehnologie Ia explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca și colegii lui, Meissner nu-și pune niciodată întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
3.2.2. Rolul proprietății în construcția socială / 180 3.3. Starea naturală comercială / 185 Capitolul 4. Teoria suveranității limitate / 201 4.1. Libertate și comunitate politică / 201 4.1.1. Poporul suveran / 207 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului / 213 4.2.1. Principiul separării și ierarhiei puterilor / 214 4.2.2. Critica puterii absolute arbitrare / 224 4.3. Obligația politică drept obligație morală / 235 4.3.1. Problema obligației la Hobbes / 237 4.3.2. Problema obligației la
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a prezerva binele comun; 2) Legea naturală pretinde respectul acordurilor și contractelor; 3) Comunitatea și fiecare individ în parte au dreptul de a se apăra împotriva folosirii ilegitime a forței 5. Aceste principii au ghidat mișcarea de rezistență împotriva absolutismului și au constituit principala linie de argumentare împotriva doctrinei patriarhaliste a lui Filmer care, după 1680, a devenit ideologia oficială a partidului tory, susținător al monarhiei de drept divin, al privilegiilor feudale și al intoleranței religioase de pe poziții anglicane radicale
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legea îl face pe rege, ci regele face legea, așa cum rezultă nu numai din tradiția testamentară, dar și din tradiția monarhiei engleze. În acest scop el se sprijină pe acele acte ale parlamentului care, începând cu Magna Carta, dovedesc tezele absolutismului, cum ar fi constituirea tribunalelor sau chemarea parlamentului. Acestea au fost întotdeauna constituite sau chemate pentru a servi puterii regale și au avut întotdeauna un caracter provizoriu și derivat. Ideea unui parlament permanent este, prin urmare, o absurditate. 1.2
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru cei din urmă un "abecedar al absolutismului"66. 1.2.3. Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes În contextul primei crize, Filmer a publicat, în 1648, The Necessity of the Absolute Power of All Kings: And in particular, of the King of England, precum și Anarchy of a Limited or
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care regele le-a respins în al său Răspuns la cele Nouăsprezece Propuneri. O serie de parlamentari de frunte printre care Edward Hyde (viitorul lord Clarendon sub Carol al II-lea)67 au susținut o cauză moderată, acuzând parlamentul de absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia mixtă, dar prezentând-o în maniera atrăgătoare a lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă a lui Hobbes putea fi considerată drept un "catehism al rebelului". Această expresie a fost folosită de episcopul John Bramhall în scrierea sa The serpent- salve (1643) în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]