467 matches
-
impusă de situația europeană și nu ține cont de condițiile specifice din America Latină. Fiecărui aspect al realității europene abordate de Marx* - contradicția dintre forțele de producție și raporturile de producție feudale, rolul istoricește progresist al burgheziei, revoluția burghezo-democrată contra statului absolutist -, comuniștii încearcă să-i găsească un echivalent latino-american. în această grilă de lectură, structura agrară a continentului este clasificată drept feudală, burghezia locală catalogată ca progresistă, iar țărănimea ca reticentă la socialismul colectivist. Concluzia este că în America Latină comunismul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui 8%. REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE → 1917-1922 (momente cruciale) REVOLUȚIA MAGHIARĂ → 1956 (momente cruciale) REVOLUȚIA DE CATIFEA → 1988-1991 (momente cruciale) REVOLUȚIONARII RUȘI Rusia țaristă de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre ultimele țări feudale ale spațiului european. Regimul său absolutist și patrimonial este dominat de un autocrat care deține monopolurile puterii politice, a unei părți a resurselor economice și a informării publice - garantate de o strictă cenzură -, care este șeful unei aristocrații servile numite după bunul său plac, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țelul declarat de a îmbunătăți condiția umană. * Proclamarea egalității tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu, ci doar primul slujitor al statului, preocupat de siguranța supușilor săi. * Monarhul iluminat reprezintă idealul politic al epocii care înlocuia perimatul monarh absolutist. Este întruchipat de un filosof, înzestrat cu o capacitate superioară de a înțelege mecanismele societății, de a mediatiza și armoniza relațiile dintre clasele sociale. * Războaiele dispar, iar prejudecățile de ordin rasial sau religios sunt excluse. * Idealul uman al acestei epoci
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu instituțiile statului care le "încadrează", le restricționează și le înlesnesc activitățile. Societatea civilă și statul și Democrația și societatea civilă au încercat să ilustreze utilitatea termenului în analizarea evenimentelor din trecut cum ar fi răspîndirea geografică neomogenă a statelor absolutiste, apariția formelor moderne de excludere a femeilor din viața publică sau "civilizarea" manierelor europene. Accentul a fost pus pe capacitatea învechitei distincții teoretice dintre societatea civilă și instituțiile statului de a confei sensuri noi, diferite, evenimentelor sociale și politice contemporane
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o calitate a statalității fără ambiguități sau ca pe un principiu definitiv al societății internaționale, ci a pe o variabilă a regimurilor sociale.277 Structura constituțională a societății internaționale moderne este bazată pe o ontologie socială radical diferită față de varianta absolutistă a societății statelor. La fel ca și în cazul Greciei antice și Italiei în perioada renascentistă, metavalorile care au structurat sistemul absolutist erau bazate pe o ontologie socială holistică. În fiecare din aceste trei cazuri, scopul moral al statului era
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sociale.277 Structura constituțională a societății internaționale moderne este bazată pe o ontologie socială radical diferită față de varianta absolutistă a societății statelor. La fel ca și în cazul Greciei antice și Italiei în perioada renascentistă, metavalorile care au structurat sistemul absolutist erau bazate pe o ontologie socială holistică. În fiecare din aceste trei cazuri, scopul moral al statului era legat de păstrarea și cultivarea unei tip particular al vieții colective: pentru grecii antici era cultivarea vieții politice (bios politikos), pentru italienii
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
trei cazuri, scopul moral al statului era legat de păstrarea și cultivarea unei tip particular al vieții colective: pentru grecii antici era cultivarea vieții politice (bios politikos), pentru italienii renascentiști era vorba despre gloria civică, iar pentru europenii din perioada absolutistă era menținerea ordinii sociale comandată de divinitate.278 În aceeași linie de gândire, John Ruggie relevă conexiunile sistematice între credințele intersubiective, identitățile sociale ale statelor suverane și evoluția practicilor instituționale fundamentale. Ruggie critică neorealismul lui Kenneth Waltz, afirmând că acesta
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
judecă acum, la proces, cu asprime și chiar dacă e achitat din lipsă de dovezi, Ghiță nu mai poate fi în ochii lumii cea a fost și ce-i mai grav nu mai poate păstra nici în ochii săi vechea imagine absolutistă despre sine: Odinioară el credea că omul poate să facă și să desfacă; acum simțea că toate vin cu întâmplarea și se mulțumea cu puținul bine de care avusese parte. Cârciumarul se minte în încercarea de a uita trecutul și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aplicat în toate societățile moderne, inclusiv în România, ignoră în mod surprinzător organizarea politică efectivă a acestor societăți, asumând în mod implicit și poate inconștient o ordine instituțional-constituțională autocratica, chiar dictatoriala, în spiritul unei filosofii infantile, total depășite, de tip absolutist. Și cea mai bună dovadă este faptul ca acordăm încă atât de puțină atenție problemei fundamentale a aprobării taxelor și, respectiv, a cheltuielilor publice. Teoria capacității-de-plată, observă Wicksell, procedează ca si cum societatea ar fi condusă de un mare și unic Conducător
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii „față către față”. În același timp, este foarte semnificativă trecerea de la codul etic al aristocrației militare (care domină în feudalism) către setul de virtuți impus în climatul social al monarhismului absolutist, pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru etica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o cenzură a tentației puterii absolutiste. Regele sau împăratul nu se poate proclama „dumnezeu” decât confundând domeniul competențelor seculare cu normele religioase. Atunci însă se naște tirania. Distincția între teologic și politic înseamnă distincție, dar nu separație, așa cum modernii au fost tentați să creadă. Nici sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
decenii, comunității euro atlantice (deși au existat și derapaje). A urmat calea reconcilierii cu Grecia, iar prin apartenența comună la NATO, s-au pus bazele garantării unei minime stabilități în Balcani. În schimb, Rusia a continuat să evolueze ca putere absolutistă, exprimându-se în diferite forme (totalitarismul din timpul defunctei Uniuni Sovietice sau autocrația specifică actualei Federații Ruse). b. Vâltoarea timpurilor actuale Trăim vremuri decisive în care, sub ochii noștri, se desfășoară o confruntare de proporții în Europa Orientală. Destinul țării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înțelegem că însuși Occidentul nu este perfect sau infailibil și că nu cere de la noi să fim sublimi. Vrea doar acțiune bine intenționată, bine gândită și bine făcută. Pentru a reuși, trebuie să devenim rezilienți față de vulnerabilitățile create de regimurile absolutiste ale trecutului. Reperele democratice sunt cele care trebuie să ne ghideze orice acțiune, mai ales că am insistat să ne integrăm într-o comunitate internațională având la bază aceste principii 148. Poate că una dintre imensele greșeli, făcute din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vestic. Criticile respective, formulate pe un ton oripilat, nu sunt în niciun caz constructive și nu propun ca soluție decât aproprierea fără discernământ a sistemului occidental. Mimetismul exagerat conduce, prin ricoșeu, la exacerbarea unor atavisme care țin inclusiv de regimurile absolutiste (turco fanariot și comunist). Ar trebui să se înțeleagă că tradițiile autentice sunt compatibile cu valorile occidentale. b. Ceasul globalizării Lumea se îndreaptă cu pași repezi spre globalizare pe care trebuie să o privim ca un proces normal al evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Drogheda, cu ajutorul căruia dorea să-și întărească puterea locală. Parlamentul nobiliar de la Drogheda a hotărît autonomia sa față de cel al suzeranului de la Londra. După sfîrșitul Războiului celor Două Roze (1455-1485), Irlanda a trebuit să înfrunte refacerea puterii engleze sub conducerea absolutista a dinastiei Tudorilor. Cel care a revoluționat sistemul relațiilor dintre irlandezi și englezi a fost regele Henric al VIII-lea, prin adoptarea reformei protestante în 1534. Parlamentul englez din Irlanda (Pale) l-a declarat pe regele englez stăpînul tuturor pămînturilor
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
fratele lui, judecătorul Carol Cotruță, doi frați Casso (fiii lui Ștefan Casso), Ioan și Constantin Cristi, Constantin Cazimir și fiul acestuia. Este limpede că partida națională a boierilor autohtoni a considerat că, pe fundalul complicațiilor cu care se confrunta regimul absolutist rus, generate de marea revoltă a poporului polonez, se creau premise favorabile pentru repararea nedreptăților provocate de Imperiul rus Principatului Moldovei, prin anexarea la 1812 a teritoriului acestuia de la est de Prut, precum și amendarea compromisului atins de Marile Puteri În cadrul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Armata regală trebuie să lupte mai ales în "deșertul" munților Cévennes, din 1702 pînă în 1705, împotriva răscoalei așa numiților "Camisards"69. Pînă la sfîrșitul vieții, Ludovic a XIV-lea urmărește distrugerea re-formiților pentru a restabilimitatea religioasă, indisolubil legată deproiectul absolutist. Nevoia de a-și afirma atotputernicia îl face pe Ludovic al XIV-lea să intervină în lomeniul economic și să lupte în dommiul religios. Aceasta l împinge, de asemenea, să favorizeze o estetică care va asigura triumful idealului clasic. Clasicismul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bine mișcarea astrelor sau succesiunea anotimpurilor. Cu Diderot, critica creștinismului sfîrșește în ateism și într-o viziune materialistă a universului. Dar acesta este doar un caz izolat. Pe plan politic, filosofii sînt toți de acord să considere puțin satisfăcătoare concepțiile absolutiste ale Europei secolului al XVIII-lea. Dar această critică este foarte mult limitată de filosofii înșiși: deși atît de activ în criticarea arbitrarului și puterii nelimitate a monarhilor, Voltaire preconizează totuși o monarhie stabilă, preocupată de fericirea oamenilor și suficient
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de voință de a rupe din nou cu ordinea monarhica. Parisul răsturnase guvernul lui Louis Philippe și proclamase instituirea Republicii în Franța. Viena și Berlinul se ridicaseră și ele la lupta, iar Italia se alătură apelurilor de abolire a puterii absolutiste, încercând să se unească în încercarea de a pune capăt ocupației austriece în peninsula. Primele revolte italiene au avut loc la Messina și Palermo. Puțin după ele au avut loc manifestații la Neapole, unde Ferdinand ÎI a fost forțat să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
timp a apreciat poziția României, de neutralitate în primii doi ani ai războiului. Nici regimul țarist nu a fost scutit de criticile virulente ale acestei militante socialiste. Ecaterina Arbore vedea marile probleme pe care le avea Rusia, spunând că: ”Imperiul absolutist al țarului Nicolae al - II - lea se află astăzi pe marginea prăpastiei.” Articolul va fi publicat în ”Lupta zilnică” din 27 februarie 1915. Într-un alt articol, semnat în același ziar, din 14 ianuarie 1915, Ecaterina Arbore spunea că: ”vinovați
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
atît de puțin și atît de slab studiați avînd iluzia unei elite, considerîndu-se ca atare și numindu-se singură luminată, voind să se alăture Poporului, pentru a-l face să se elibereze în ciuda inerției sale de o putere considerată prea absolutistă, și dorind să-l antreneze în aventura revoluționară. Și romantismul unui întreg tineret se află aici cu o dorință arzătoare de sacrificiu. După atentatul lui Karakosov împotriva țarului în 1866, revoluționarii și chiar și liberalii fug din Rusia cu miile
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și evenimentele activatoare. Cu cât această discrepanță este mai mare, cu atât problemele psihologice sunt mai severe. Studiile arată că discrepanța este cu atât mai severă cu cât motivația noastră este mai imperativă, extrema fiind formularea scopurilor/dorințelor în termeni absolutiști de „trebuie cu necesitate...” (Ellis, 1994). Trebuie făcută o diferență clară între factorii declanșatori și cei determinanți. Factorii determinanți au aceleași caracteristici ca și cei declanșatori - produc în mod direct simptomatologia -, dar ei sunt legați specific de un anumit tablou
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
evenimente activatoare specifice, aceste structuri cognitive evaluative generale produc structuri cognitive evaluative locale, în forma gândurilor automate. Analizăm în continuare procesele cognitive evaluative iraționale și raționale care, aplicate diverselor conținuturi, pot genera structuri cognitive evaluative generale, respectiv locale. I. Trebuie absolutist (gândire absolutistă) versus stilul preferențial (gândire flexibilă) Specia umană are caracteristica de a avea scopuri/dorințe. Ele sunt exprimate în prelucrări informaționale de tip așteptări ideale (hopes) (de exemplu, „Mi-aș dori să reușesc primul la acest examen, cu nota
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]