296 matches
-
creație, pusă în circulație de Tudor Vianu, adică preocupări literare comune fără ca acestea să se reducă doar la "temele poetice și la structurile diferențiate"13. Se conturează astfel un concept care își putea dovedi utilitatea în periodizare, atât timp cât nu era absolutizat 14. Precizările țin să elimine confuziile, să adapteze teoria generațiilor literare la contextul mai larg al literaturii propriu-zise. Ceea ce apropie sau diferențiază creatorii este, până la urmă, tocmai opera lor. Este poate și motivul pentru care Mircea Martin insistă asupra necesității
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cornea atrage și el atenția asupra faptului că nu anul debutului e semnificativ, ci mai degrabă reacțiile comune, mijloacele de expresie, ruptura față de generațiile precedente. Acestea sunt câteva dintre criteriile esențiale în realizarea unui tablou al generaților, atât timp cât nu sunt absolutizate, altfel spus, atât timp cât înțelegem să nu tratăm literatura după rigorile științelor exacte. Ion Pop31 subliniază unitatea relativă pe care o sugerează conceptul în diversitatea manifestărilor literare, avertizând însă și asupra faptului că ar putea fi un criteriu de sistematizare privit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-se în vedere că, în cazul unora, se mimează apartența la o sensibilitate a epocii fără să corespundă cu adevărat coordonatelor interioare. Apar astfel modele posibile de structurare a literaturii contemporane, importante pentru istoria literară atât timp cât aceste modele nu sunt absolutizate. De altminteri ceea ce trebuie amintit de fiecare dată este că exegeza literară prin însuși obiectul ei de analiză împrumută modalități expresive ale literaturii. E poate domeniul științific cel mai subiectiv, depinzând de gustul publicului avizat, implicând variații în interpretare. Spre deosebire de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la concluzia că spiritul de frondă, revolta, dorința de a ieși din tipare sunt trăsături care îi caracterizează și care nu ar fi putut să apară brusc, atitudinea lor devenind mai fermă pe măsură ce trece timpul. Nu trebuie, e drept, să absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și ale bunului simț și alte numeroase legi...) că, în aceeași seară, eram și nebun ori chiar idiot!... Să fim serioși!"175. Poate că luările de poziție diferite, în favoarea sau în defavoarea lui Geo Dumitrescu, vin și din obișnuința de a absolutiza trăsăturile unui scriitor sau ale unui om în general. E mult mai ușor să se prezinte faptele de o parte sau de alta a baricadei. Activitatea din prima jumătate a deceniului al V-lea este cel mai adesea citată ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
părere că „o apreciere după anumite criterii ne poate avantaja sau dezavantaja În timp și că e posibil că din dorința de a inventa ceva să putem greși sau săvîrși erori”. Da, Într-o masură este adevărat, dar să nu absolutizăm acest aspect pentru că nu Împărtășim Întrutotul această opinie care este oarecum În contradicție cu valorile progresului. Deci frica de o eventuală eroare nu trebuie să ne Împiedice să realizăm o acțiune de evaluare obiectivă și serioasă care să Își demonstreze
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
esență rămâne însă aceeași; absolutizarea proprietății, subminarea autorității, polarizarea economico financiară și promovarea imoralității în paralel cu subminarea instituțiilor morale (familia, biserica, școala), toate acestea sub auspiciile economiei de piață dominată de legea cererii și ofertei. Socialismul Spre deosebire de liberalism, care absolutizează proprietatea, socialismul (de asemenea emanație a revoluției franceze) dimpotrivă, susține suprimarea proprietății private pe care le consideră a fi cauza tuturor conflictelor sociale. Prin urmare dacă liberalismul reține din sloganul revoluției doar libertatea, socialismul reține doar egalitatea care nu poate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a tehnicii amplificării (un detaliu este amplificat până la a fi transformat în emblemă - spre exemplu, craniul gol al Struțocămilei), dar și prin combinarea elementelor eterogene, ce dau naștere unui personaj hibrid și hidos, “pasire dobitocită”, “dobitoc păsărit”, “cămilă
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ani au o atitudine față de schimbare mai pozitivă, comparativ cu cele în vârstă de peste 40 de ani, această atitudine menținându-se în timp. Cu toate acestea, suntem obligați să facem următoarele precizări: * implicațiile vârstei în promovarea schimbărilor educaționale nu trebuie absolutizate in extremis, excepții existând în ambele categorii; * riscurile schimbării în educație există nu doar în plan teoretic, ci și practic. Astfel, accentuarea formei în detrimentul fondului (de exemplu, activități organizate în manieră excesivă pe grupe) poate conduce la superficia lizare, la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
publicistică concomitent cu studiile universitare, Eminescu dezvoltă în cadrul articolelor o serie de teze enunțate de profesorii săi la Universitățile din Viena și Berlin, însemnările din manuscrise fiind elocvente în relevarea fenomenului de contaminare. Jurnalistul manifestă atitudine critică față de tinerii care absolutizează ideile însușite în Europa Occidentală, fără a se raporta la determinările istorice ale fenomenelor. Considerând că viitorul nu trebuie să fie o simplă continuare a trecutului, ci mai degrabă rectificarea acestuia, Eminescu pledează pentru preluarea și aplicarea "formelor" noi doar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aceeași măsură în care tot expresie și obiectivare îi este individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
e împlinirea omului”. Ideea de cultură, la dimensiunea poporului, e raportată la valorile concrete autohtone. Noțiunea de timp, a obsedat, a fascinat, a determinat permanent gândirea și imaginația, fiind intrinsecă oricărui domeniu de manifestare a umanității. Totodadă timpul a fost absolutizat, relativizat sau negat, subiectivizat sau negat, i s-au acordat multiple dimensiuni, a fost văzut diferit de istorici, biologi, matematicieni etc. Există însă coordonate generale în interpretarea sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe linia ambilor părinți: tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, Generalul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceeași măsură în care tot expresie și obiectivare îi este individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și discursului"864. Inima acestei logici o formează cele trei principii atât de bine cunoscute: principiul identității, principiul non-contradicției și principiul terțului exclus. Ele sunt solidare, astfel încât logica clasică poate fi numită și logica identității. Rațiunea și știința clasică au absolutizat aceste principii, susține Edgar Morin, construind în jurul lor o viziune a unei lumi coerente, tot ceea ce depășea această coerență fiind considerat în afara logicii, în afara lumii și în afara realității 865. Gânditorul francez sesizează o corespondență perfectă între logica clasică și știința
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Uneori nu se constată modificări patologice, chistul este invizibil (chistul subcarinal) [58]. Examenul CT pune în evidență o formațiune rotundă, uniloculară, bine delimitată, cu densitate 0-20 unități Hounsfield (fig. 7.34). Datorită densităților variabile, diagnosticul prin CT nu poate fi absolutizat. Nu există substanțe radioopace la nivelul chistului (calciu). Examenul CT abdominal este indicat în suspiciunea de chist bronhogenetic în buton de cămasă (în clepsidră) [76]. Examenul IRM este indicat la pacienții cu intoleranță la substanța de contrast și în formațiunile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
frunzele"), acțiunea ei e complementară, conducând la o sensibilizare a eului, care primește un trup, respectiv a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul se sensibilizează, apare în locul părăsit de lume. În ambele cazuri uitarea se absolutizează, se golește de propriu-i obiect, până când dispariția acestuia dobândește forma unei stranii apariții: trupul văzut ieșit la lumină din noaptea uitării de lume. Și în această din urmă ipostază, a fi umbrit înseamnă a nu fi văzut, a ieși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
începând cu mine, le observ peste tot acolo unde nu ar fi firesc să apară și anume, chiar în unele colectivități sahaj. Sau, poate, tocmai aceste observații ale mele trădează simptomele de baloane debordante? Aș fi un negativist dacă aș absolutiza: nu, am fost la multe puja naționale unde bucuria puternică și pură estompa sau chiar îngropa toate relele lumii! Calitățile, forța și decizia lui Shri Ganesha permit lui Kundalini să se înalțe și să ne înnobileze, dar natura umană ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nostru compatriot Emil Cioran și altele. Dar cum, cam de la plenara mai sus citată, frontul literar se scindase brutal În două, „anticomuniștii” și „apoliticii”, cum erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul de vedere, cu un plus de agresivitate În rândul „anticomuniștilor” care se revendicau de la „Piața Universității”. Față de vechiul conformism al „apoliticilor”, ei au inventat un altul, unul „nou”, cel care miza pe noutatea absolută a carierelor politice. Totul plecând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de mase umane. Sau În Franța anului ’68! Ne așteaptă aceleași fenomene?! Mi se va spune - pentru a reveni la tema noastră! - că tocmai pentru acest lucru trebuie „să ne schimbăm!”. Sau... aș spune eu - dar fără să-mi absolutizez punctul de vedere! -, poate tocmai „de aceea” trebuie să ne păstrăm principiile, cei care le avem și care au dat, În timp și În condiții vitrege, roade interesante În varii domenii ale creației. Problema, de fapt, este aceea a adaptării
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit dureros de „schimbarea la față brutală” a unor apropiați prieteni, am început a mă acuza eu însumi de „inerție psihologică”, de „sentimentalitate excesivă, demodată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi înăbușit de niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de a „absolutiza răul” și în asta Țepeneag a stat alături și de Cioran, și de încă foarte puțini, sperând într-o „trecere” fericită spre alte vremuri, lucru care s-a întâmplat mai curând și mai pașnic decât se aștepta toată lumea, și a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu o (sau „îl”Ă contemplam de la distanță precum unii domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]