890 matches
-
și despre relațiile dintre ele pot oferi:„o frântură din structura lumii de dincolo de aparențele ei”. Warburton crede că teoria lui Bell definește, în esență, maniera de abordare a unor post-impresioniști ca Cezanne, Matisse sau Picasso care: „în ciuda înclinației spre abstracțiune...au făcut ceea ce fac artiștii dintotdeauna: au creat obiecte cu formă semnificantă”. În accepția lui, felul în care Bell analizează pictura lui Cezanne poate ilustra acest lucru. În Lac d’Annecy castelul plasat lângă spațiul deluros este văzut de dincoace
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
fost valorificat în terminologiile care privesc laturile abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și în structurile sintactice, elaborate și complicate, pe care le-au adoptat limbile europene în perioada umanismului și barocului. Foarte multe dintre cuvintele care denumesc abstracțiuni în latină sînt substantive postverbale de declinarea a III-a imparasilabică cu terminația -(t)io / -(t)ionis (conditio condi-tionis, regio regionis etc.) și ele au fost introduse în mai mare sau în mai mică măsură în toate limbile literare europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Filosofia chaldaică (din afară) ce se oprește asupra aparențelor; 2. Filosofia simbolică: poartă spre adevărurile abstracte; 3. Filosofia apofatică: poartă spre realitățile spirituale. Fiecărui ordin de cunoaștere îi corespunde un organ cunoscător: a. Αἴσθησις - pentru aparențe b. Φαντασία καταληπτικη - pentru abstracțiuni c. Πίστις - pentru realități<footnote Pr. Dr. Florea Ștefan, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de Nyssa, Editura Asa, București, 2004, p. 306. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
în cele două pătrate de la baza tabelului. Aici, din punct de vedere ontologic, fenomenele nu au structură și semnificație fără contribuția activă a minții umane. Lumea empirică, senzorială, este infinit de complexă și oamenii îi conștientizează tiparele prin constituirea de abstracțiuni conceptuale care să încerce să-i reprezinte formele și variațiile esențiale. Anumite fenomene sunt clasificate drept scaune, revoluții, sau guvernări democratice. Pentru a putea face aceasta, se iau în considerare numai unele aspecte ale obiectului de investigat și sunt ignorate
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori, critica le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate decurgând din sistemul tradițional al conceptelor, construit de poezia franceză la sfârșitul secolului XIX-lea. De fapt, o lirică a abstracțiunilor, așa cum se va clădi în întreaga Europă pe urmele simbolismului și parnasianismului francez. Dacă versurile din Cuiburi în soare (1926) și din Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927) nu se ridică la nivelul celor din prima culegere, ele eșuând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
e cunoscut superficial, iar procesul asociat este necunoscut. Iar concentrarea asupra cifrelor, în special a celor cu semnificație economică, generează efecte dintre cele mai ciudate. Astfel se omite faptul că este vorba despre oameni și obiecte palpabile, înlocuindu-se cu abstracțiuni. Observația directă este înlocuită de un joc pe computer, iar senzația că o persoană cu dexteritate manuală este mai „competentă” decât cel care gândește are darul să-ți genereze gânduri negre despre acest mod de învățare. Criticile lui Mintzberg, care
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Seișanu, „Săptămâna luminată”, U, 1921, 221; D. Karnabatt, Un poet mort în război, „Lumea”, 1921, 887; Davidescu, Aspecte, 256-259, 579-580; Aderca, Contribuții, I, 429-431, II, 399-402; N. Davidescu, Poezia lui Mihail Săulescu, FLR, 1922, 41; Claudia Millian, Un poet al abstracțiunilor: Mihail Săulescu, ALA, 1922, 106; Perpessicius, Opere, II, 95-96; Al. Kirițescu, „Păpușile”, LUT, 1927, 1774; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 183-185; Nichifor Crainic, [Mihail Săulescu], G, 1930, 361; Mihail Sorbul, Mihail Săulescu, „România literară”, 1933, 77-78; Virgil Treboniu, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
FURIA, IUBIREA, FERICIREA ș.a.). 1.3.1.2. În schimb, clasa idiomatică reprezintă o configurație paradigmatică caracterizată prin prezența unui culturem comun, care își asumă diverse sensuri idiomatice, în funcție de celelalte cultureme co-ocurente. Spre deosebire de câmpul idiomatic, al cărui nucleu este o abstracțiune, clasa idiomatică se organizează, de regulă, în jurul unui culturem cât mai "concret" (nume de animale și/sau de plante, părți ale corpului etc.), care face obiectul unor "caracterizări" diverse. 1.3.2. Trecând la cealaltă axă configurativă, e de remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
selectarea unor elemente care nu recompun existentul, ci doar îl figurează vag, ca în vise, sau poate mai exact, sugerează propria realitate interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității ca într-o cameră de tortură”, simțind dramatic cum o parte a sufletului său se stinge. Cum luptele sunt tot mai intense, și relatarea devine mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
în cosmos, București, 1974; Pregătirea pentru echinox, București, 1977; Amfora de rezervă, 1979; Destăinuirile vulcanilor stinși, București, 1985; Antinomii, Cluj-Napoca,1986; Multiplii faptului divers, București, 1986; Departe, între ieri și mâine, Cluj-Napoca, 1991; Destin de împrumut, București, 1995; Învinși de abstracțiuni, București, 1995; Delapidatorul de timp, Cluj-Napoca, 1996; Tratat de fantezie, Cluj-Napoca, 1997; Partitură pentru uimire, București, 1999; Generația fast-food, București, 2001; Proiect de fericire și uitare, București, 2001. Repere bibliografice: Miron Radu Paraschivescu, Discursul poetic al lui Valeriu Sârbu, R
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
dintre ele, un spirit alexandrin cu un curios (și autentic) simț al tragicului. Jocul merge spre ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu [...], cu absurdități calculate și moliciuni de poet fantezist obsedat de lumea formelor onirice și îmbătat de marile abstracțiuni. EUGEN SIMION SCRIERI: Entropia, București, 1970; Epifania, București, 1978; Epifania, postfață Artur Silvestri, București, 1982; Iubire, înțelepciune fără sfârșit, pref. Valeriu Cristea, București, 1991. Repere bibliografice: Virgil Mazilescu, Eterna reîntoarcere a poetului, RL, 1970, 47; Laurențiu Ulici, „Entropia”, CNT, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
întuneric” (Către Lydia). Pe de altă parte, femeia apare malefică („Dark Lady”, cu titlul unui poem), „trupul de fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice ale lui S. corespunde distanței ce separă abstracțiunea ideii de concretețea și plasticitatea verbului: descoperind cu uimire o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ale oamenilor muncii. Direcțiile noului program au fost afirmate doi ani mai târziu de Gheorghiu-Dej la conferința pe țară a scriitorilor, desfășurată în ianuarie 1962, când a recomandat înlăturarea literaturii minore, decadente, ermetice, rupte de clocotul vieții și pierdută în abstracțiuni nebuloase: "Principiile realismului socialist sunt călăuza sigură a scriitorilor noștri în activitatea lor creatoare. Ele deschid scriitorului o perspectivă istorică justă, îl feresc de prezentarea deformată, unilaterală, plată, a fenomenelor vieții, îi dau puțința de a înfățișa cu pasiune realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Malraux sau, la noi, Ioan Păun Pincio, Traian Demetrescu și A. Toma - sunt oameni care s-au identificat cu poporul". Intelectualii clasici "au născocit faimosul "turn de fildeș" unde sperau să poată cânta până la sfârșitul veacurilor un trecut idealizat sau abstracțiuni prezente". Și pentru a fi mult mai clar, Lăzăreanu ne duce direct la sursa ideilor sale, citând raportul lui Stalin asupra proiectului de Constituție a URSS, din 1936. Spre edificare, voi reda parțial uriașul citat: "Intelectualii nu mai sunt vechii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unui failibilist notoriu, Karl Popper, nu putem ști ce ne rezervă viitorul. În prezent, pericolul fascinației vine din zona mixajului ideologic al populismului, care respinge democrația atât dinspre dreapta, cât și dinspre stânga, propunând o nouă "societate perfectă", în numele unei abstracțiuni, "poporul", ce ar trebui să-și ia suveranitatea în propriile mâini, fără a o mai lăsa pe seama reprezentanților săi aleși politic. O nouă fantasmă politică, pentru care noi intelectuali de prestigiu sunt pregătiți să pledeze în termeni categorici, lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
căreia inflația este rea prin definiție. Caracterul nefast al inflației este o necesitate logică, iar eroarea multor raționamente macroeconomice (cum ar fi relația dintre inflație și prosperitate) constă tocmai în a ignora definițiile și conceptele logice pentru a crea pure abstracțiuni cărora se încearcă a li se da un conținut empiric. 11.4.2. Costurile inflației Cele mai multe teorii și opinii converg în ideea că inflația nu ar fi benefică pentru o economie sănătoasă. Aceasta deoarece existența ei poate ascunde o mare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și în bugetul statului. Sistemul de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
este imaginea Dumneavoastră despre Iași? Andrei Pleșu Nu, imaginea mea despre Iași e policromă, plină de un anumit frison sentimental. Și pentru mine, Iașul e o emblemă a culturii naționale, simți, umblând prin oraș că emblema asta nu-i o abstracțiune, ci un organism viu. Am mulți prieteni aici și, lucru decisiv, eu sunt, după tatăl meu, din Bârlad, sunt moldovean. Așa încât, atașamentele mele pentru Moldova și, cu atât mai mult, pentru Iași, au un temei genetic. A.V. Astfel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
însemnare despre Alexandru Slătineanu, profesor de bacteriologie și întemeietor al unei importanțe școli de medicină din Iași și din România. Este greu să faci evocări despre oameni pe care nu i-ai văzut niciodată, dar care nu au devenit încă abstracțiuni postume. Din acest motiv am amintit frumoasa fotografie, pentru că acolo se vede, se simte, personajul interesant care a fost Slătineanu, tronând "boerește" într-un timp interesant. Despre Slătineanu, desigur, am și alte surse, din alte fotografii și din multe povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o filozofie a existenței și a morții? Va continua medicina să viseze la retorte în care să vadă utopiile viitorului? Va deveni medicina, mai ales, o știință care să apropie omenirea de natural, să învețe pe om normalul, să transforme abstracțiunea într-o logică cu putere efectivă? Nu știm, dar aceste întrebări, într-o lume care se află în una din acele perioade de anomie prin care a mai trecut, se pun firesc. Poate va găsi o soluție în forța sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial - abstracte (conceptele). Stadiul operațional - formal (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul prin care individul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico - deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
formale (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Este stadiul care completează și desăvârșește procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial abstracte. Progresul operaționalității gândirii este evoluția de fapt, că raționamentul se desprinde de 55 materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Se operează nuanțat cu clase de obiecte și relațiile dintre ele ca și în stadiul anterior și apare posibilitatea operațiilor cu operații; aceste achiziții permit câștigarea dimensiunilor ipotetico -deductive, fapt ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice (dacă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
însă caracteristic pentru simbolismul grupului de la „Vieața nouă”, fiind - opinează D. Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]