1,350 matches
-
lume și chiar de el însuși. Meursault se rezumă într-o narațiune apropiată de cea a unui jurnal intim (mai puțin analiza) la a face inventarul evenimentelor, poftelor și grijilor sale. Este reprezentativ omului absurd descris în "Mitul lui Sisif", absurdul născându-se din „această confruntare dintre dorința umană și tăcerea nejustificată a lumii.”. A doua parte a romanului (care începe chiar după crimă) îl prezintă pe narator renăscut față de lume și față de el însuși, ca și cum, moartea apropiindu-se, l-a
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
de necaz care pune la zid nepăsarea de care se lovește de fiecare dată. Situațiile cu care se confruntă regizorul în încercarea de a obține un răspuns despre poziția oficială a României privind masacrul de la Odesa frizează de cele mai multe ori absurdul. Prezența în România a domnului Mihail Zaslavsky, ultimul supraviețuitor al pogromului de la Odesa, s-a suprapus aniversării regelui Mihai, coincidență nefericită pentru impactul scontat de Iepan, dar abil răsturnată în favoarea chestionării lipsei de interes a autorităților. Indiferența Casei Regale, a
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
montajului. Totuși, acțiunile nu sunt folosite decât rar pentru analiză psihologică, cu excepția unei secvențe extraordinare, în care o femeie se luptă să selecteze cărbunele de steril, lucrând la o bandă care îi depășește capacitatea de a face față sarcinii, resimțind absurdul inuman al situației ce ii depășește și capacitatea de înțelegere. Ceva pare să lipsească, fiind suplinit, totuși, de viziunea asupra unei lumi a cărei reprezentare este construită artistic în absență analizei mai aprofundate a relațiilor sociale. Cui aparține perspectiva? Răsună
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizanta, joviala... Dar interesul major al poetului îl constituie viața societății în care se află implantat. Aceasta e prizata în fondul sau, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului... Că pentru a-și onora ironia de care uzează, poetul nu pregeta a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
nu numai, promovând un tip de reportaj numit ""de creație"" și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic. În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă, "romanul reportaj". Cel mai cunoscut autor de reportaje literare român, care poate fi numit chiar "părintele reportajului literar românesc", este poetul și publicistul
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
e suavitatea vehemență, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene... întotdeauna delicat, strigatul este acela al sensibilității acute, convertita în parabole, în pilde, în aluzii și uneori în mituri... Fantezia cultivata a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu o dată de melancolie” (Nichita Stănescu, Gazeta literară, nr. 51, 1967). Interviuri Video
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
perspectivă acestor teme prin întrepătrunderea lor și chestionarea lor prin mijloace teatrale. De obicei, malaxorul mediatic face ca multe dintre aceste subiecte să nu fie analizate sau să treacă în plan îndepărtat. Teatrul poate să contextualizeze anumite realități, să surprinda absurdul, inechitatea unor situații și să deschidă discuții mai nuanțate. Ți se pare important ca teatrul să poată oferi în acest moment modele de solidarizare și de acțiuni colective pe care societatea nu le oferă? Ți-ai propus, prin spectacol, și
„Trebuie reinventate mijloace de presiune eficiente” () [Corola-website/Science/295684_a_297013]
-
prezentului. Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi. În anul 1999 primește Premiul Nobel pentru Literatură. Lirica sa abstractă cultivă umorul, expresia șocantă, calamburul. Romanele sale de critică socială sunt novatoare prin tehnica narativă, iar viziunea asupra lumii unește absurdul grotesc cu miticul și arhetipalul. s-a născut în orașul Danzig (actualmente Gdańsk, Polonia). Era fiul lui Willy Graß (n. 1899 - d. 1979), etnic german protestant, și al Helenei Grass (n. 1898 - d. 1954), romano-catolică de origine poloneză. Günter Grass
Günter Grass () [Corola-website/Science/299060_a_300389]
-
pe care le are, de multe ori Niro este lăsat să citească ore în șir, șeful său cerându-și chiar scuze dacă îl întrerupe într-un asemenea moment. Alteori, presiunea pentru terminarea unor proiecte este atât de mare, încât frizează absurdul. Dar munca pare să pună accent pe aspecte neesențiale, ignorând cu bună știință probleme importante. Fiind apreciat și scăpat de grijile legate de întreținerea familiei, Niro încetează la un moment dat să-și mai pună întrebări. Zilele trec una după
Anomia () [Corola-website/Science/332208_a_333537]
-
să nască spectacole cu o îndelungată viață scenică. O ingenioasă comedie de situații este Milionarul sărac, situații construite din datele celei mai firești realități, la un prim nivel, pentru ca imediat ele să fie translate la un alt nivel, în care absurdul este cel ce naște situația comică și, implicit, satira." (Miruna Ionescu, S.L.A.S.T., 19 februarie 1984) FERICIRE LOTO PRONOSPORT (Un suflet romantic), Martie 8, 1984, Teatrul Național, Craiova; Septembrie 23, 1984, Teatrul de stat, Reșița; Februarie 9, 1985, Teatrul
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
1901. Patimile sunt punțile ce unesc Iluziile Vieții de adevărul absolut prin unicitatea lor. 1902. În marile capodopere veți întâlni marile patimi. 1903. Patimile ne transformă visul vieții în iluzia realității. 1904. În sufletul patimii până și absurdul poate deveni zeul celui mai împlinit sens. 1905. Dacă vrei să te cunoști întreabă-ți patimile. 1906. Cel ce nu-și recunoaște patimile este străin de el însuși. 1907. Alienarea socială a început odată cu dosirea propriilor ei patimi. 1908. Trăim
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
nu vei fi doborât niciodată de alte patimi. 1974. Dacă sfințenia se regăsește în patima iubirii, divinitatea se află în patima creației. 1975. Câtă patimă poate fi în mântuirea de sine a omului? 1976. Patimile sunt porțile omenirii care despart absurdul de absolut. 1977. Patima va fi mereu balanța care-ți va spune cine ești. 1978. Uitarea este un surâs fără patimă. 1979. Care orizont al inimii nu-și are patimile lui? 1980. Fiecare aripă își are patima zborului ei. 1981
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
limba spaniolă); "Opera lirică a lui San Juan de la Cruz", 1978 (în limba română) "Cinci sute de ani de la căderea Bizanțului", 1953; "Reflexiones de un seglar e la espera", 1954; "Ion Budai Deleanu, poet și gânditoe", 1968; "Umorul negru și absurdul în literatură și folclor",1975; "Timp și literatură", 1977; "Români și Germani",1980; "Nimicirea conștiinței prin aculturare", 1981; "Cincizeci de ani: 1931-1982", 1982; "Misterul Mioriței", 1982; "Comportamentul Românilor în istorie", 1984; "Istorie și mit", 1986; "Biserica și religia la Români
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
-se încântat de modul cum scriitorul evreu combate autoritarismul patriarhal cu armele ironiei. Jean-Paul Sartre îl citește în cheie existențialistă, apropiindu-l de Kierkegaard și Heidegger, în timp ce într-un apendix al "Mitului lui Sisif", Albert Camus vorbește despre " Speranța și absurdul în opera lui Franz Kafka". Conform lui, "Procesul" și "Castelul" sunt două romane care se completează: "Procesul" întruchipează abandonul, pasivitatea și neîmpotrivirea în fața destinului, iar "Castelul" reprezintă un « salt exaltat » de tip kierkegaardian, o resurecție a speranței. În anii 40
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în "Castelul", toate personajele feminine se definesc prin relația pe care o au cu bărbații de la Castel. De aceea, Amalia, care refuză avansurile unui funcționar al Castelului, este ostracizată de întreaga comunitate. Multe din personajele principale ale lui Kafka percep absurdul ca pe o forță amenințătoare care le invadează intimitatea și le distruge existența monotonă, dar oarecum fericită, de până atunci. Georg Bendemann, Gregor Samsa și Josef K., de exemplu, se confruntă subit cu o lume ce încalcă norme logice pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
stilul teatrului idiș este și poanta de final din "Un artist al foamei", când omul care a flămânzit până la moarte dezvăluie cu ultima suflare secretul artei sale: În opera lui Kafka, situațiile absurde se identifică cu cele comice, întrucât și absurdul și comicul operează printr-o îngroșare și exagerare a realității. Modul cum Josef K. este hăituit de un grup de fetițe în timpul vizitei la pictorul Titorelli, consternarea lui când află că în podul fiecărei case se află birourile tribunalului sau
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
inutilitate evidentă. În cele din urmă, protagonistul se îndreaptă spre pictorul Titorelli, un bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie că există trei tipuri de achitări: cea reală (foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit. Absurdul situației culminează cu parabola " În fața legii", pe care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cap la cap faptele din monologul isteric și nevrotic. Camus însuși era un ateu. În eseul său "Mitul lui Sisif", Camus afirma că credința religioasă este o formă de sinucidere; o distragere a atenției de la realitate în care individul acceptă absurdul și abandonează rațiunea și logica. În "Renegatul", Camus portretizează natura absurdă a religiei. Evenimentele care provoacă naratorului cele mai mari suferințe: pierderea limbii, presupusa execuția a sa și hotărârea sa de a-și părăsi casa și de a călători la
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
fi văzut Dumnezeu dacă nu ar exista patima? Ar mai putea fi iubit? 1542. În cer nu există decât bolta pe care stau așezate patimile Lui Dumnezeu cu privire la lumile celor care cunosc îndoiala dar și fericirea. 1543. Patima mântuirii este absurdul. 1544. Nu poți iubi fără patimă dar poți pătimi fără să iubești. 1545. Câte vise nu s-au destrămat uitând de patimile care le-au hărăzit. 1546. Toate câte sânt se vor vărsa în oceanul patimilor acestei creații pentru a
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
din patru scurtmetraje scrise de Mungiu, dar regizate de regizori diferiți, filmul ilustrează, la fel ca și a doua parte a Amintirilor din Epoca de Aur, câteva legende urbane care circulau în perioada dictaturii comuniste din România. Umorul derivă din absurdul situațiilor prezentate, absurd creat de nesiguranța cotidiană din timpul dictaturii comuniste și amplificat de excesul de zel al birocraților, de agresivitatea cenzurii presei, pe fundalul crizei economice și penuriei alimentare din anii 1980. Filmul este compus din patru scurtmetraje, intitulate
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna la mituri. Critica de după ‘89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai puțin de doi ani, însă, același Guvern al României își schimbă poziția, înființând o Comisie care, bazându-se pe aceleași documente, decretează că ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORȚII INIMAGINABILE! Și, pentru ca absurdul să fie total, după negarea Holocaustului, același guvern, în același an, 2002, scoate un decret-lege prin care negarea Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de închisoare! Admițând că, în cazuri grave, se poate aplica această lege și retroactiv, ar
Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_462]
-
banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei. Deși adesea are elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul și plasticul lumii fiicei sale. Într-o altă scenă deosebit de emoționantă acesta intepretează în fața unei familii reunite la masa de dinainte de Paste, o piesă la pianul de jucărie al unui copil - ”Greatest Love of All”, situația împingând-o și pe
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
uriașă pictură naivă, neînrămată și neînrămabilă, în care culoarea - cuvânt se comportă cameleonic și polifonic”. Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” - decembrie 2003 · Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
autentică este posibilă numai prin iluminare. Omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul cartezian) Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului - tot ceea ce ascultă regulile logicii noastre este omenesc, ceea ce transcende logica noastră este divin. Sufletul este un alt ordin de realitate decât materia (corpul), este nemuritor fiind din aceeași substanță cu Adevărul. Adevărul este Dumnezeu, este în
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]