3,743 matches
-
Analiza formelor de organizare în satele devălmașe românești În studiul său, Stahl (1998) descrie trei etape foarte interesante din punctul de vedere al studierii proprietății comune a sistemelor de resurse. Într-o primă etapă, care corespunde cu o perioadă de abundență a resurselor generată în principal de incapacitatea tehnologică de a utiliza la maximum resursele, sistemele de resurse, în special pădurile, nu erau considerate bunuri comune în sine și nu erau împărțite pe sate. Această formă de organizare poartă numele de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
formei de proprietate în comun. Faptul că abia acum apar reguli de cuprindere foarte detaliate, în special în ceea ce privește pădurile, ne determină să considerăm că proprietatea în comun, cu caracteristicile ei din satele românești, se poate plia doar peste perioadele de abundență. Suprapunerea defectuoasă a nivelului constituțional cu cel al alegerii colective și al celui operațional și funcționarea în paralel a primelor două au permis slăbirea vechiului sistem de organizare și apariția proprietăților autonomizate. „Obiceiul pământului a conviețuit în deplină confuzie cu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
probleme materiale, până într-o duminică, când, la biserică fiind, în timpul citirii Evangheliei, Domnul mi-a spus: -„Tu ocupă-te de ridicare spirituală, că de mâncare am eu grijă!” Vreau să vă spun că din acel moment am avut din abundență tot ce mi-a trebuit. Și continuă să vină vești bune pe toate planurile. Mă bucur și mulțumesc! Știu că această ridicare spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
criticul, deoarece noutatea viziunii lor nu s ar fi putut exprima altfel. În consecință, stilul unor asemenea mari scriitori întrunește condițiile necesității și ca atare nu se pot presupune nici un fel de alternative. Tot astfel stau lucrurile și la autoare: “Abundența de senzații și mai ales, puterea de incizie a observației au la doamna Hortensia PapadatBengescu proporții ce i condiționează și forma: pletoric prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce cu o neobișnuintă abundență și vehemență ca ale marilor ape când îneacă ogoarele de primavară. S-a spus că „literatura feminină” nu are putere de observație a vieții reale, a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii. Operele Ape adânci, Sfinxul, Femeia în fața
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel de făpturi care prin contrast lasă dezvăluirii frumosul pe care-l
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
literare, o atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
destin bine cunoscut, fără putința de a întreprinde nimic, urcând treaptă cu treaptă spre moarte. În acest fel, eroina lui Iorga apare într-o nouă ipostază față de modelul antic. În 1939, la premiera piesei lui Victor Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să Își facă din pielea ei rece alte cojoace, pentru iarna viitoare, fiindcă de Înfipt dinții În carnea ei fragedă nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea va fi Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înfipt dinții În carnea ei fragedă nici nu putea fi vorba În anul acela, 1985. Primăvara e anotimpul săracilor, Îmi spuneam, e anotimpul pervers care ascunde abundența ce va să vină În vară, iar nedreptatea va fi Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința care striga În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
capătul firului, vreau doar să miros parfumul care se ridică din femeia asta inventată de mine, vreau să-mi ating invenția, ce-o fi atât de ciudat? E noapte, o fi ora aia la care produc eu testosteron mai din abundență. Mda. Nu e bine. Trebuie să-mi revin, altfel povestea se duce de râpă. Mă reped până în casă și bâjbâi puțin pe întuneric, ca să găsesc bucătăria. Deschid congelatorul. Găsesc câteva cuburi de gheață și mi le bag în chiloți. Aaaaah
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Crusoe e doar o formă simplificată a acestei fantasme, o versiune îndulcită: e singur pe insula lui, dar dispune de încărcătura unui vapor care transporta tot ceea ce-i trebuie pentru a construi o lume nouă, fără ceilalți, o lume de abundență solitară, și de satisfacția unei capturi nemeritate. Châm. Intră. Iulian îl ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în ele, fără noimă, orice produs. Ca și cum aceea ar fi fost singura lor șansă de a mai rămâne în viață. Un corn al abundenței, mallul. Babilonul. Construit pe pământ de mâini și creiere diabolice, pentru ca oamenii să-și satisfacă setea și foamea. Poftele carnale. Dorințele ascunse și nemărturisite. Plăcerea de a acumula, de a strânge, de a lua, de a ține la piept, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
știau (fără a ști că știu), și cel propus de stoici și adepții lui Epicur, care considerau că discipolii trebuie mai întâi să tacă și să asculte. Este evidentă dominația celui de-al doilea model asupra sistemului nostru de învățământ. Abundența de informații pare că deschide posibilitatea unui al treilea sistem, în care esențială este încrederea în indicarea informațiilor relevante. Semn că formarea, despre care se tot vorbește, are o tot mai acută nevoie de magiștri. Suntem noi capabili de așa ceva
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unui stat, reprezintă în realitate o miză economică (financiară), ideologică, politică și simbolică. Ca miză economică, sportul poate fi analizat din mai multe perspective: a) unei subdezvoltări economice i se suprapune o subdezvoltare sportivă, făcând din sport o cultură a abundenței; b) interesul major al metropolelor, cu putere economică, de a găzdui Jocurile Olimpice, știut fiind că beneficiile financiare obținute din organizarea celui mai mare eveniment sportiv sunt considerabile, contribuind mai târziu la bunăstarea populației. În acest sens, Mathieu și Praicheux consideră
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește cu o sumă de aparente pedanterii în spiritul respectului filologic față de litera scrisă: "abundența și amploarea citatelor nu e o întâmplare, ci o strategie deliberată. Adeseori materia s-a distribuit pe calapodul ideilor după regulile unui montaj vérité, de tip puzzle în puzzle, iar textele au fost lăsate să vorbească de la sine. În aceste
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
ne facem că nu vedem cum sînt torturați copiii-cerșetori ai Bucureștiului, sau le dăm bani, la intersecții, chipurile ca să le facem un bine, deși astfel încurajăm cîinoșenia celor care îi chinuiesc de la distanță. Dacă au fost și bucureșteni fericiți de abundența ninsorilor căzute după Anul Nou, cu siguranță că printre ei s-au aflat și micii cerșetori ai intersecțiilor care n-au mai fost scoși la produs.
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și un teren sigur sub picioare. Atît erai de convins de abundența, de neobișnuitul pe care urma să le cunoști. Nu-ți trimiteai gîndul înapoi. E august. Broaștele mîrîie la Pool. Cele mai stridente sînt rîndunelele. Nu ne place luna asta. Seara diluează lumina, se întețește. Licuricii prin tufișuri, lămpile noastre cu
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
de prin acele locuri ies la cîmp, văd de animale, de curți, de ce este, de fapt, important. Au alt ritm, cu totul alte priorități sau îngrijorări ca noi, cei de la oraș. Sînt mult mai afectați de lipsa sau, dimpotrivă, de abundența ploilor decît de luptele intestine din politica noastră. În aceste condiții, primăvara își face loc cu eleganță, ai timp să observi lucrul acesta, să-ți dai seama că iarba e proaspătă, că au înflorit pomii, oamenii îngrijesc cîmpul, aprind focuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
în binele comun. N-am nici o îndoială că acest lucru e urmărit cu obstinație. Îmbogățiții României de azi nu au nevoie de oameni capabili să comenteze ticăloșiile pe care le văd. Ei au nevoie de o populație decerebrată, hrănită din abundență cu manele și telenovele, căreia i se permite defularea violentă pe stadion și i se încurajează comportamentul iresponsabil. Ne aflăm într-un moment în care principalii oligarhi ai țării s-au coalizat pentru a înlătura ultima barieră ce le mai
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
spirituali și păstrători ai unei revelații încredințate. Urmași spirituali, dar, printr-un subtil efect pervers, și victime hipnotizate ale colonelului, care-i contaminează cu neliniștea sa, storcându-i de substanță vitală. Monotonia scăzut melodioasă, de violoncel, a frazării, precizia și abundența descrierilor configurează o proză de atmosferă și semnalizează, constant, prezența ficțiunii, faptul că ne aflăm pe domeniul ei de elecție, perfect protejat. Aerul acesta "de modă veche", mărturisim, este tonic și reconfortant, într-un climat în care nu puțini încearcă
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
nu este "conectat", într-o măsură sau alta, la rezervoarele mereu pline ale subconștientului? Autorul Cărții de vise se remarcă însă tocmai prin efortul de elaborare, disciplinare, legiferare în materia vie și pulsatilă a imaginarului. Frenezia asociativă a poemelor sale, abundența lor imagistică și feeria lingvistică sunt minuțios construite. Ion Barbu este perceput și adoptat ca model fiindcă poezia lui răspunde unei necesități interioare similare: aceea de a strânge în chingi realitatea și visul, eliminând materiile excedentare și obținând esența. În
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
ce au spus alții înainte, fără a fi citați predecesorii sau, pur și simplu, fără a fi cunoscute interpretările anterioare. O parazitoză a locurilor comune crește sufocant și obositor peste o operă încă vie și atractivă. Exemple ar fi din abundență, dar mă sfiesc să le dau, pentru că mulți profesori nici nu vor altceva decât să aducă "o contribuție modestă". Un compilator cu pretenții este Adrian Dinu Rachieru, în cele două cărți ale sale, Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) și
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic, laur, oliv, monument, gintă, ferice), ci combinarea lor cu termeni autohtoni, aleși atent după originea lor evident latină (a ura, frumoase, țărmuri, verde, floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de armonie
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
liber, neînregimentat vreunei direcții estetice, dar și neinstituționalizat profesional, exceptând două perioade succinte cînd a îndeplinit funcția de cercetător la Institutul de Folclor (1953-56) sau pe aceea de președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1990-1992). Creația sa nu deține atributul abundenței. E mai curând aidoma unei stânci de munte ce la un moment dat, sub acțiunea puhoaielor, s-a transformat în canion. Astfel, pâna pe la sfârșitul anilor '80 distanțele temporale dintre lucrări (fie că este vorba despre opere, simfonii, cvartete ori
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]