874 matches
-
niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul lui Ștefan, care se înroșise, cum sta el nemișcat din cauza Luciiei. O iubea de multișor Ștefan, nici el nu știa prea bine de când, să tot fi fost vreo doi ani și o iubea nici nu știa
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
blog: Cei șapte spamurai, Floricel, Tolontan, Farmerul discret al adulterului etc. Sandman a venit din Republica lui Mazăre, iar Lixuca și-a tras o delegație, de la Piatra Neamț la capitală, și a reușit să ajungă și ea. Nedormitul ne-a tot aburit că vine, dar n-a mai ajuns. Matrix le-a făcut tuturor (mai puțin mie) surpriza de a nu fi femeie, așa cum pretinde pe blog, și a venit cu fiica lui, pe care mai întâi ne-a prezentat-o ca
Botezul blogului roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19575_a_20900]
-
și nestăvilită este calea transfigurării, adică a nașterii din nou în spirit a lumii acesteia, singurul ei fel de a fi acceptată de către un om adevărat. Un aer curat, plin de darurile grădinilor nevăzute, plutește în preajma omului ce urcă crestele aburite de respirația setei lui de absolut.(...) Cine nu a iubit un mesteacăn, cine nu a simțit fiorul apelor sau nu s-a apropiat de o floare, cine n-a iubit o carte, un tablou sau o icoană, acela a trăit
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
de vreme se aprind. - Văleuuu! Unde-i găleata cu apă? - urlă disperată de durere și îngrozită de flăcările focului. Unul dintre diavoli prinde vânjos găleata cu apă și o varsă peste vrăjitoare. Satan suflă foc și din apa clocotită ies aburi. Buha urlă de durere și usturime, iar pieile i se jupoaie de pe față, picioare și mâini. Un altul aruncă pe ea un pumn de sare și urlete îngrozitoare răzbat până la alaiul din curtea lui Valdescu, unde se ține procesiunea de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
În vara anului 1995, noi doi am oprit pentru control un TIR. Tranzita România venind din Turcia. Din una în alta, din documente și după fața șoferului am tras noi concluzia că este ceva în neregulă... Ascundea ceva. L-am aburit rău pe șofer cu motivele controlului mărfii și, până la urmă, văzând el că suntem hotărâți să controlăm marfa, să o numărăm după acte..., ne-a făcut o propunere să cazi din picioare, nu alta: zece mii de dolari, dacă-i dăm
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
brumă sau îngheț căzute din nopțile de suspine, să o lăsăm... E drept, e greu de înțeles, și totuși, poate... nu chiar, cel ce nu vine, cel ce nu vorbește, nu are ce spune sau nu are curaj să mai aburească adevărul! Iar cel ce atât răstălmăcește orice cuvânt sau crez al nostru de nu ne mai recunoaștem în nimic, avem remediu ... acceptăm să ne ridicăm ca un val de viață-dans-razbătitor pe umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul pasiunii, Zâmbetele să le sărutăm Sub disperarea ploii cascadei. Vino!... Referință Bibliografică: Poezie albaneză - Shefqet Dinaj - în
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VRĂJITORUL-MĂRȚIȘOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Suflul zăpezii aburește! Primăvara iar tresare... Cum soarele ciugulește Spuma iernii-n minutare! Vine-o dulce sărbătoare Schimbă și leagă cu fire Frageda, firii, suflare Ce... aduce nemurire. Clocotul sângelui e foc, Albul este puritate, Împletite-aduc noroc Cu simboluri fermecate. Podoaba-i anunț
VRĂJITORUL-MĂRŢIŞOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383357_a_384686]
-
de Bourbon nu a fost regină pe tronul României, nu a avut cetățenie română și nu a fost de religie ortodoxă. Nu mai mințiți cu atîta obrăznicie, nu ne mai intoxicați, ni se face silă de servilismul vostru, nu mai aburiți generația tînără, n-o mai induceți în eroare cu aceste falsuri istorice condamnabile. România și Biserica Ortodoxă Română nu au nicio o obligație morală față de o străină care nu a făcut nimic pentru România, dar e înmormîntată în pământul României
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
la Ajun! -Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
la Ajun!-Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă!-Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia.-Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun.-I-auzi Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă!-Nu! Că nu mă despart de ea niciodată.Și o aduse până în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
purtând în mâini o tavă de argint pe care se găseau patru farfurioare cu faguri tăiați doi în cruce simplă, iar doi - ca o binevoitoare aluzie la cultul răsăritean al oaspeților - în formă de cruce dublă, grecească. Pe tavă mai abureau patru pahare cu apă rece limpede, laică. — Cardinalul Damiani, un suflet ales al micii noastre împărății - spuse Grigorie al XV-lea, făcând prezentările - și frații noștri de peste Danubiu, călugării Metodiu și Iovănuț. Sufletele alese fac mari micile împărății, sanctissime - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a făcut cel mai frumos compliment... auzi, Împărăteaso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești lumina lunară“. Acolo În subsoluri se mai mișcă viermele din cînd În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît În absența unei conștiințe. În primul rînd a conștiinței individuale a fiecărui cetățean, singura garanție a existenței ca națiune. Cunoști fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor națiune de morți sub unghie“ Și spectatorii dormeau zgribuliți În cojoace și rîdeau În somn și rîdeau și, cînd s-au trezit, nu și-au mai putut aminti ce-au visat. De cînd memoria a Început să mi se aburească la fel ca privirea, ca dorința, cărțile citite Într-o anumită perioadă de timp se amestecă În amintirea mea și confund nu numai subiectele și eroii, chiar titluri și autori, ceea ce mă discreditează În fața celor tineri care-și au sertărașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile care despică o rezistență o inerție de sub mușuroaie se ridică aburi puturoși de sudoare de carne Încinsă Îți vine să salivezi și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se afla acolo. Dracul de moșneag avusese grijă să o trimită departe de el. Probabil că nu-i spuseseră tot, e drept că nici el nu se obosise să-i asculte până la capăt. Nervos, deoarece credea că vor să-l aburească cu credințele lor în supranatural, nu dăduse de loc importanță poveștilor pe care le spuneau. Poate că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șaptezeci. Mai mult. Optzeci? Mai pui încă o dată pe atât și te apropii. Fugi de aici, că nu te cred! Nimeni nu trăiește atât de mult. Nici nu ți-am cerut să mă crezi, tu m-ai întrebat. Iar mă aburești! Nu uita că tot așa gândeai și mai dăunăzi, după care te-ai convins. Oricum, nu vârsta mea este importantă în acest moment. Vezi, tu reprezinți ceva cu totul neobișnuit, cu tine lucrurile nu sunt în bună rânduială. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi. Băi, tu înțelegi că e absurd să spui că nu ai bani să cumperi aur? Tu, Banca Națională? Păi, dacă n-au... Cum să nu aibă? Doar tiparnița de bani e la ei. Ei, îl opri Boris, nu mă aburi! Chiar tu mi-ai spus că nu se pot tipări bani în neștire. Generează inflație. Tu te-ai născut idiot ori ai luat lecții ca să ajungi așa? Cum să genereze inflație? Pentru fiecare leu tipărit cu care cumperi aur, primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și domnițe. Vreau să știu ce rol ai tu în povestea asta cu vâlva și toate celelalte lucruri de aici. Constat că eviți acest lucru. Recunosc că o faci destul de elegant, dar în ultimă instanță, ca să spun așa, mă cam aburești. Absolut deloc. Ba da. Vorbim deja de o grămadă de timp și nu mi-ai spus nimic. Am aflat o mulțime de detalii despre Calistrat și vârsta lui, despre linii de filiație și, acum, tocmai îmi explici că, în ciuda voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai conta, de vreme ce lucrurile își urmau cursul lor, așa cum visase, așa cum își dorise? Cred că s-a întâlnit cu mai toți clovnii mari ai lumii, îmi vorbea mai ales de Enghibarov, dar și de alții, iar când povestea, i se abureau ochii și i se umplea fața de o lumină cât lumea. Balerina era numărul său favorit, semăna oarecum cu Charlie Rivel, avea haz, realmente avea haz, se juca așa cum ne jucam noi acasă, la Botoșani, în omătul până la streașina casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Tokio, Însă pe vremea aceea nu relizasem Încă asta. Primisem deja trei propuneri de a mă alătura unor alte trupe și credeam că toată lumea e a mea. Mereu se repeta același scenariu: vreun lider de trupă beat Încerca să mă aburească pe la vreo petrecere, eu Îl refuzam, și a doua zi deja Își găsea o altă solistă. Pe scurt, duceam o viață derizorie, asemănătoare activității culturale a unei grupări de stânga de pe vremuri. Sora mea mai mică avea o căsnicie serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]