622 matches
-
să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura depărtărilor. îți aud pașii sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde. marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii. sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să dorm diafană. Referință Bibliografică: în
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/In_seara_aceea_maria_ileana_belean_1339843051.html [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
inima mea și gândul tău colorat cu irizări de albe sunete, rotundul clipelor devine aură pentru îngerii cu trup rezonând în viori. Acolo, ating coardele cuvintelor pe care tu le-ai sădit între visele tale și fur din vibrații scânteia aburind de miresmele ce-n suflet le porți.. Îmbătat de tine, mă risipesc în corole și aștept mâna ta să culeagă cântecele zămislite din dor. Apoi te fur și pe tine Și, pe caii cuvintelor, galopez în Țara Viselor, unde mâinile
LASĂ-ŢI INIMA de LEONID IACOB în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lasa_ti_inima_leonid_iacob_1365864173.html [Corola-blog/BlogPost/345879_a_347208]
-
de pepene roșu. În roșul acela intens, viața desena cu sâmburii aceia de un negru intens ca al ochilor de tătăroaice, hieroglife ce ascundeau înțelesuri pe care doar ea le putea pătrunde. Așezată în fotoliu, cu ceașca de cafea încă aburind alături, Zina privea printre gene cerul. Îi plăceau tare mult aceste momente ale zilei, în care putea să rămână inertă, fără ca vreun gând să-i perturbe liniștea. În aceste momente, reușea să se desprindă din tumultul numit viață, pentru a
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
iar zâmbetul drag să-mi deschidă ferestre ce fost-au deunăzi cernite vreau să-mi scald răvășirea în ochii tăi tandri, adânci. De Crăciun vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ, din doruri să facem cununi împletite cu lacrimi din stele... aburind de miresme alese să gustăm cozonacu-amândouă numărând fulgi de nea să ne spunem povești iar când lemnul în sobă trosnește scânteind în amurgu-nghețat să îmi ții capu-n poală cum știi doar dumneata și-n noaptea Crăciunului lină sub bradu-mbrăcat
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/De_craciun_cu_tine_mama_.html [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
gol... Nu mă doare , nu mă bucur...este liniște totală Iarba-i verde, pomii-n floare, deplasarea mi-e domoală Mă îndrept spre masa-ntinsă ce cu aburi mă îmbie Ai făcut sarmale-Anica și-ai găsit și apa vie Cozonacul aburind , din cuptor acum l-ai scos Ce-ai făcut așa de multe, eu doar pot să le miros Trupul meu schilod de boală, nu mai este cum a fost Cred că ani am 33...și aici se ține post Ne
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_nerostite.html [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
scaune pentru pitici și cu linguri de lemn și o strachină încăpătoare în mijlocul mesei. Poate că nimic nu mi-a rămas în minte mai clar din copilărie, decât atunci când Zonia Grecu, mama mea de-a doua, răsturna mămăliga uriașă, vârtoasă, aburindă, pe masă și o tăia cu o ață groasă. Nimic nu era mai bun decât asta. Însoțită de brânză sărată, de tacâmuri de pasăre cu mujdei de usturoi. Sau varză călită. Poate de aceea mă visez și acum la masa
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Picnic_in_cimitirul_eternitatea_cezarina_adamescu_1335682103.html [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
te rog să iei loc , cu mâna i-a indicat o mică măsuță, așezată într-un colț retras al biroului, în jurul ei se găseau trei fotolii joase, unul dintre ele era ocupat de Sonia. Au luat loc, secretara adusese cafele aburinde, fetele se priveau, cu o reală dușmănie mascată de zâmbetele înghețate în colțul gurii. Nici Sonia, care dormise cu Codruț în acea noapte, nu știa despre ce e vorba. Chiar a fost surprinsă, să o vadă pe Olga intrând în
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1475910774.html [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
și specialitățile la grătar pe care ne așteptam să le găsim în meniul acestui tip de restaurant, atracția locului este...pizza. De cum ne-am așezat, mirosul de pizza ne-a deturnat eventualele preferințe pentru alte feluri de mâncare, iar farfuriile aburinde care se perindau prin fața ochilor noștri către mesele vecine ne-au ușurat alegerea. În acest restaurant poți opta între două dimensiuni de pizza: 30 cm (rezonabilă pentru o persoană înfometată) și 50 cm (potrivită pentru 3-4 persoane). Noi am comandandat
Farmec de cartier București by http://www.zilesinopti.ro/articole/14830/terasa-rustica-foisor-farmec-de-cartier [Corola-blog/BlogPost/96597_a_97889]
-
ochi ceea ce se petrece în țară și nu lasă lucrurile neanalizate și netrecute prin filtrul gândirii. Iar, după ce le trece prin filtrul cu pricina, le trece și pe curat, în jurnal. Iată o nouă pagină din el. E caldă, proaspătă, aburindă. Citiți-o aici.
Jurnalul Elenei B. – ediţie specială cu ocazia faptului că ziariştii sunt răi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19910_a_21235]
-
-n care ai intrat, clar?-Dintr-o dată vocea a devenit metalică, glacială, nu accepta nici un reproș. Două ore mai târziu era față în față cu avocatul Iordan la o masă retrasă dintr-o cofetări de lux. Cafelele negre, aromate și aburinde creiau o atmosferă plăcută. -Domnule Iordan, sunt soția lui Vax Zbierea, știu că pentru dumneavoastră acest nume poate fi odios, dar, cine nu greșește. Sunt aici pentru a face absolut orice veți dori, doar să nu faceți plângere penală împotriva
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1490082202.html [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Tache Încurajată de faptul că, acum câteva zile, am contribuit activ la strângerea unui răhățel, astăzi am abordat din nou o doamnă care, după ce a privit cu tandrețe cum i s-a răhățit cățelul pe marginea trotuarului, plecase lăsând excrementul aburind la locul faptei: - Nu vă supărați, nu aveți o punguță cu care să strângeți ce a făcut câinele? - ... (privire dezorientată) - Totuși, nu puteți lăsa rahatul acolo. - (privire și mai dezorientată) - Nu aveți o punguță cu care să strângeți? Ăăă... aveți
Câinele, un animal care face caca în casă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20992_a_22317]
-
plătească online își primesc un user și o parolă de la Direcția Taxe și Impozite Locale, după care, pa și la revedere, își plătesc toate cele de-acasă, de la ei din fotoliu, cu pisica torcându-le duios în poală și cafeaua aburindă în față. Problema e că, din 3000 de primării, doar vreo 73 s-au înscris în sistem (vedeți lista aici), pe locul I pe țară la colectat taxe și impozite online fiind sectorul 3 din București, care a și desfășurat
De la Albă ca Zăpada la urmașii ei, fericiți plătitori de taxe online by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20734_a_22059]
-
să-i ajutăm pe Augustin și pe Laurențiu. Eu țineam reflectorul sau făceam poze, tata filma, iar muica Mioara, bunica mea, făcea sarmale. Se trezea la 4 dimineața ca să gătească, iar la 6 pe masa din sufragerie ne așteptau bolurile aburinde în care sarmalele tronau, învelite în foi de varză, ca niște proiectile imense, dătătoare de energie și de o pofta olteneasca de viață. Mioara nu-mi spunea niciodată să mănânc mai mult decat aveam pofta, dar o auzeam în hol
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit. - Una coaptă, că se trăzvește! - l-a aprobat Ghici cu ochii la ibricul aburind. Pe deasupra, ne mai și Încălzim! Elena le-a turnat țuică În ceștile din timp pregătite. Oamenii și-au urat noroc, apoi au băut. Numai tatăl Elenei a pus ceașca Înapoi, pe tavă, fără să guste. - Dar ce ai, mă Gheorghe
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
trăinicia, împerecherea aceasta dintre roată și lut înseamnă mai mult decât efectul ei con cret, utilitar. Iată, ochiul minții păstrează imaginea unei familii de sat strânsă roată în jurul mesei scunde, rotunde, cu trei picioare, așteptând ca mama să răstoarne ciorba aburindă în strachina așezată exact în centrul mesei. Credeți, oare, că țăranul - chiar la acea dată, cu o stare oricât de precară - nu-și putea îngădui mai multe blide pe masă? Cu siguranță, da. Dar strachina, bulgărele acesta de pământ împrumutând
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
crater. Coborâșul este abrupt pe o cărare accidentată, pe unde urcă și coboară muncitorii cu coșuri, pline cu bucăți de sulf, de câte 60-70 de kg. La câțiva metrii de fumul sulfuros emanat de vulcan,; se poate ajunge la lacul aburind cu o culoare turcoaz, o priveliște mirifică și unică. De pe marginile lacului se ridică pereții abrupți ai craterului formați dintr-o rocă foarte moale și multicoloră. Turiștii care vor să ajungă la platoul Ijen sunt sfătuiți să urce în sezonul
Ijen () [Corola-website/Science/299231_a_300560]
-
ardezie și abecedarele de pe vremea când propozițiile începeau cu literă mică, te duc cu gândul la vremea când copiii mergeau la școală cu cărțile legate cu sfoară sau într-o "traistă" din păr de capră, mușcând din bucata de pâine aburindă abia scoasă din țăst. Dezvelirea basoreliefului s-a făcut la data de 27 octombrie 2001. Și ca orice muzeu care se respectă, cel din Dobriceni are și o „Carte de Aur“, în care persoanele de vază, fie ele săteni care
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a rămas pe malurile Dourului.
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
am ajuns la parcare. Și credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei persoane așezate la masă au schimbat între ele priviri chinuite. În aer plutea o atmosferă stranie, dar care nu era generată, așa cum se temuse Alice, de cadouri. Acestea nu fuseseră încă despachetate. Subiectul dezbătut acum era că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale otomanilor. Le vedeam aburinde, căzând dezinvolt din mișcarea trăsurii, ca la noi în Colentina sau pe-autostradă. Am urmat deplasarea inelului de asfalt, mișcându-mă odată cu el. Trotuarul culisa, corpul nu resimțea nici un efort. Aici măcar spațiul părea liber, niște împărați tăiaseră câteva hectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau și-un grafic al vitezei de folosit în fiecare curbă), te mai trezeau la realitate, făcându-te să ai îndoieli: unde te-aflai, la Viena sau în București? Am traversat Grinzing-ul printre biserici, căsuțe de turtă dulce și taverne aburinde. Câtă lume picotea acolo, câți oameni își ascundeau viețile în spatele pereților groși sau al cănii cu vin fiert? Pe câți dintre ei mi-ar fi plăcut să-i cunosc? Și cu câți aș fi vrut să fac schimb de locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe Ionuț să le așeze În rădvan. Se auzi apoi chiuitul flăcăului, plesnetul biciului, și trăsura porni mai departe, pe drumul mare al Sucevei. Căpitanul mâncă friptura cu poftă și dădu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
strălucind sub coama sprâncenelor sale mari și stufoase, m-a surprins într-o noapte scriind și-am avut cu el o mai lungă convorbire. Și lui îi datorez și vizita aceasta la Maestru. Ni se aduce o tavă cu cafeluțe aburinde, dulceață de cireșe amare și apă rece, de munte. Paralizat de emoțiile acestei întâlniri care, după cum mi-a dat de grijă părintele Melchisedec, trebuie să fie scurtă tac chitic. Maestrul știe de la Stareț de ce-am venit și ce vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]